Pretenţii. Decizia nr. 2191/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2191/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 21999/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2191/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către CN CF C. SA BUCUREȘTI -SUC. CREIR CF IAȘI împotriva sentinței civile nr. 814/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind P. I., având ca obiect pretenții daune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași de către recurentă la data de 17 octombrie 2013 chitanța nr. ISXUC_ din 16 octombrie 2013 cu care face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 126 lei și 0,3 lei timbru judiciar-
Instanța constată cauza la primul termen de judecată. În temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, legal timbrat cu ceea ce s-a înaintat la dosar pentru termenul de astăzi.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 814/18.01.2013, Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CN CF C. S.A. București – Sucursala CREIR CF Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Reclamanta înțelege să se prevaleze de un caz de răspundere civilă delictuală, respectiv de ipoteza reglementată de art. 1001 fostul cod civil ( aplicabil în speță, dată fiind pretinsa dată a săvârșirii faptei ilicite) - răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale.
Articolul invocat statuează că proprietarul unui animal sau acela care „ se servește de dânsul” este responsabil de prejudiciul ocazionat de animalul care se află în paza sa sau a scăpat. Referitor la domeniul de aplicare al acestui text de lege, instanța notează că animalele susceptibile de a face parte din categoria celor avute în vedere de legiuitor sunt reprezentate de cele care pot fi apropriate într-o formă oarecare și care sunt deopotrivă susceptibile de supraveghere ( în această categorie intrând fără urmă de îndoială animalele domestice, cum sunt cele descrise de reclamant). În ceea ce privește persoanele care sunt ținute a răspunde principiul este cel potrivit căruia răspunderea incumbă persoanei care la momentul producerii prejudiciului avea paza juridică a animalului.
Paza juridică decurge din dreptul pe care îl are persoana de a se folosi de animalul respectiv, fapt ce implică prerogativa de comandă, direcție și supraveghere. În cazul în care nu se cunoaște cine avea folosința acestuia, răspunderea revine proprietarului. Mai mult, se prezumă până la proba contrarie faptul că proprietarul animalului beneficiază de paza juridică a acestuia.
Noțiunea de pază juridică nu se confundă cu cea de pază materială, aceasta din urmă neacordând paznicului dreptul de a se folosi de animal, în propriul său interes. În această situație se găsește îngrijitorul animalului. Deși paza juridică poate coexista cu paza materială, doar prima este în măsură să atragă răspunderea contravențională. Răspunderea proprietarului față de răspunderea celui care se folosește de animal este o răspundere alternativă și nu cumulativă.
În vederea antrenării răspunderii civile delictuale, persoana interesată trebuie să probeze faptul că prejudiciul a fost cauzat de animal și că, la data ocazionării acestuia animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care pretinde repararea prejudiciului. De îndată ce aceste elemente sunt dovedite, se angajează automat răspunderea persoanei în acord cu art. 1001 C.civ. cel chemat în judecată se poate exonera de răspundere prin probarea unei cauze justificative: fapta victimei înseși, fapta unei terțe persoane pentru care nu este ținut responsabil sau existența unui caz de forță majoră.
Cercetând actele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că în urma avarierii unui inductor de 1000/2000Hz, aferent . CF Iași și Lețcani, au fost demarate cercetări de către organele de poliție, acestea fiind cuprinse în procesul verbal depus la fila 6 din dosar, datat 19.10.2009.
În urma acestor verificări, a rezultat faptul că avarierea componentelor sistemului de căi ferate s-a datorat lovirii unor animale ( vaci), de către locomotiva unui tren aparținând reclamantei, animalele fiind lăsate nesupravegheate pe linia de cale ferată. Din cercetarea perimetrului învecinat, s-a descoperit o baracă în localitatea Lețcani ce ar fi aparținut persoanei responsabile de activitatea de supraveghere a acestor animale.
Cu toate acestea, în cuprinsul procesului verbal, la rubrica destinată inserării numelui persoanei identificate a fost lăsat un spațiu liber, urmat de o declarație a acestuia, notată, potrivit căreia persoana ar fi angajat cu pășunatul animalelor și la data de 15.09.2009 a încercat să supravegheze animalele și să le îndepărteze de linia de cale ferată, moment în care au fost surprinse de un tren în mișcare. Se mai subliniază că cele declarate de persoana în cauză au fost notate în prezența martorului B., care a semnat procesul verbal. La rubrica intitulată „persoană în cauză”, nu figurează numele acestuia, iar semnătura este înlocuită de amprenta digitală.
Instanța notează de asemenea că martorul nu a putut fi identificat, deși au fost efectuate cercetări SEIP cu privire la acesta, iar pârâtul nu s-a prezentat niciodată în instanță.
În afara acestui înscris depus de reclamant, au fost anexate documente intitulate deviz de clacul, lista de materii prime și materiale, precum și desfășurătorul de manoperă.
Din întreaga descriere efectuată și documentele depuse, instanța reține că persoana chemată în judecată în cadrul prezentei acțiuni are calitatea de paznic material, fără a fi probată existența pazei juridice, fiind notată expres atribuția acestuia de a „pășuna animalele”. Această supraveghere nu este de natură a îi oferi atributul folosinței, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege. Mai mult, din nici una dintre probele administrate nu a fost stabilită fără urmă de îndoială identificarea pârâtului P. I., la data de 19.10.2009, cu ocazia deplasării organelor de poliție la locul presupusului accident.
Rezultă pe cale de consecință că reclamantul nu a probat existența celor două condiții apte de a atrage răspunderea delictuală a persoanei chemate în judecată, instanța urmând a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată”.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta CN CF C. S.A. București – Sucursala CREIR CF Iași solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtului P. I. la plata sumei de 3033 lei reprezentând contravaloare daune și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a precizat în esență că pârâtul P. I. a fost indicat de către organele de cercetare penală ca fiind responsabil pentru distrugerea inductorului de 1000/2000 Hz, aferent semnalului . CF Iași și Lețcani, prin lovirea de către tren a unor animale nesupravegheate ce a distrus la distrugerea acestuia. Pârâtul a avut paza juridică a animalelor (vaci) care nu au fost supravegheate creând unității un prejudiciu în valoare de 3033 lei. A mai precizat recurenta, că animalele susceptibile de a face parte din categoria celor avute în vedere de legiuitor, în această categorie intrând și animalele domestice).
În ceea ce privește persoanele care sunt ținute a răspunde, principiul este cel potrivit căreia răspunderea incumbă persoanei care la momentul producerii prejudiciului „se afla sub paza sa”. Din cuprinsul procesului verbal reiese că numitul P. I. a fost angajat de locuitorii . animalelor și la data de 15.09.2009 a încercat să supravegheze animalele și să le îndepărteze de linia ferată, moment în care au fost surprinse de un tren în mișcare, cele declarate de persoana în cauză fiind confirmate de martorul B..
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat recursul promovat în cauză.
Astfel, din actele dosarului, reiese cu certitudine producerea unui incident pe data de 15.09.2009, prin lovirea de către tren a unor animale nesupravegheate ce a dus la distrugerea acestuia (respectiv fiind distrus inductorul de 1000/2000 Hz, aferent . CF Iași și Lețcani).
În ceea ce privește, persoana care asigura paza juridică a acelor animale, reclamanta l-a indicat pe pârâtul P. I., însă așa cum în mod judiciar a argumentat și instanța de fond, din actele dosarului nu se poate stabili identificarea pârâtului ca fiind responsabil de accident.
Singurul înscris de care reclamanta se folosește în cauză este procesul verbal de constatare din data de 19.10.2009, încheiat de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. Iași nu menționează ca persoană vinovată pe pârâtul din cauză, la mențiunea „cu această ocazie, în baraca improvizată … am găsit pe numitul” nefiind indicat nici un nume, iar semnătura „persoanei în cauză” fiind doar amprenta digitală. În schimb, a fost trecut în procesul verbal martorul asistent B. I. care însă nu a putut fi audiat în fața instanței de fond.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenței vinovăției pârâtului în producerea accidentului, astfel încât se impune respingerea recursului, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de către reclamanta CN CF C. S.A. București prin Sucursala CREIR CF Iași împotriva sentinței civile nr. 814/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 18.10.2013
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, P. T. |
Grefier, G. I. |
Red. M.M.
Tehn. A.G.
2 ex./13.02.2014
Jud. fond: I. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1474/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 511/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
