Validare poprire. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul IAŞI

Având în vedere că terțul poprit trebuia să consemneze suma datorată în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, ca acest termen nu a fost respectat, debitoarea avand disponibil in conturile deschise la tertul poprit, instanța constată că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse prin adresa de înființare a popririi.

Față de considerentele de fapt și de drept arătate, instanța urmează sa admită acțiunea și să dispună validarea popririi înființate.

In ce privește cheltuielile de judecata instanța va obliga tertul poprit să plătească creditoarei suma de 10,3 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași invocând următoarele:

„In ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale

pasive a Trezoreriei mun. Iași Trezoreria Iași nu datorează nici o sumă de bani debitoarei stricto senso, motiv pentru care nu poate fi considerat terț poprit.

P. intermediul trezoreriei se asigură doar transferurile de sume între instituțiile publice, între agenții economici și băncile comerciale, preia sumele reprezentând impozite și taxe datorate de contribuabili bugetului consolidat al statului.

Deși este deținătoarea contului debitoarei prevederile O.G. 22 /2002 nu permit Trezoreriei sa facă plați din conturile debitorilor - instituții publice, fără acordul ordonatorului de credite.

Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun in materia executării silite împotriva instituțiilor publice, prevederile acestui act normativ fiind imperative.

Actul normativ instituie o relație directa creditor-debitor, creditorul adresandu-se debitorului, ordonator principal de credite, pentru a dispune masuri de asigurare a creditelor bugetelor proprii si a instituțiilor din subordine, necesare plații sumelor stabilite prin titluri executorii (art. 1 din ordonanța).

Pe de altă parte, conform Regulamentului de organizare și funcționare al administrațiilor finanțelor publice municipale, aprobat prin OPANAF nr. 3831/2011, Trezoreria și Contabilitatea Publică a Mun. Iași reprezintă o structură, fără personalitate juridică si fără cont bancar, în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași.

Din aceste considerente, se apreciază că este cu totul neîntemeiată soluția instanței de judecată de obligare la plată cheltuielilor de judecată.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit

prevederilor art.274 alin.l din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi

obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca parteacare a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa in cursulderulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

In cazul de față nu este indeplinită nici una din aceste condiții, Trezoreria Munici piului Iași nu a făcut altceva decât să respecte legislația anterior invocată și să asigure intermedierea între debitor și creditor, nefiindu-i permis a intra în conturile unei instituții publice, conform O.G. 22/2002.

De asemenea, nici reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina Trezoreriei Mun. Iași pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, debitoarea având obligația ca în decurs de 6 luni, sau ulterior, pe parcursul unui an, să-și prindă în buget sumele din titlurile - hotărârile judecătorești prin care a fost obligată la plată. De altfel, urmarea corespondenței purtate, debitoarea a solicitat Trezoreriei Mun. Iași, să vireze în contul de consemnare la dispoziția executorului judecătoresc suma necesară efectuării plătii titlului executoriu din dosarul de executare.

Trezoreria mun. Iași este obligată să respecte prevederile O.G. 22 /2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale O.M.F.P. nr. 2336/19.07.2011, în aplicarea cărora, Cabinetul Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a emis Circulara nr._/21.05.2012, astfel încât nu se poate vorbi despre "o culpă în declanșarea prezentei acțiuni aparținând terțului poprit", după cum a reținut instanța de fond.

Pe de altă parte Judecătoria Iași nici nu a analizat dispozițiile Circularei nr._/21.05.2012..

Astfel, prin adresa nr._/1.06.2012, a arătat instanței de fond faptul că, din cuprinsul acestei circulare rezultă fără echivoc că dispozițiile O.G. nr. 22/2002 au caracter derogatoriu de la procedura ., tocmai pentru a proteja activitatea instituțiilor publice, care ar putea fi prejudiciata grav ca urmare a punerii in executare a titlurilor executorii, fapt statuat și de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 444/20.11.2003, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002.

In acest sens, prevederile O.M.F.P. nr. 2336/2011 fixează limitele executării silite asupra fondurilor instituțiilor publice, circulara sus-mentionata arătând ca incidența O.M.F.P. nr. 2336/2011 nu este limitata in timp si nici ingradita/conditionata de trecerea termenului de 6 luni, stipulate la art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 sunt incidente atât înainte, cât și după scurgerea termenului de 6 luni, fiind aplicabile și după devenirea incidență a dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.

In acest sens, Ordinul M.F.P. nr. 161/9.02.2012 a modificat O.M.F.P. nr. 2336/2011, prin introducerea art. 10 ind. 1, potrivit căruia "în situațiile în care instanțele au validat măsura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice, cu limitările instituite prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002".

Să se aibă în vedere faptul că, și în situația admiterii cererii de validare a popririi, executarea silită, după scurgerea termenului de 6 luni, este restricționată și nu poate avea ca obiect orice sumă deținută sau datorată debitorului de terțul poprit, ci, sub imperiul art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care, potrivit limitărilor instituite prin O.G. nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite in sarcina instituțiilor si autorităților publice.

Față de cele mai sus prezentate, s-a solicitat să se constatate că Trezoreria mun. Iași a respectat prevederile legale speciale în materie, să se admită apelul, să se modificați sentința civilă a Judecătoriei Iași, în sensul respingerii cererii de validare a popririi înființate de Biroul executorilor judecătorești”

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și invocând următoarele:

„Trezoreria avea obligația sa infiinteze poprirea in baza hotarârii judecătorești pronunțate in cauza neavând nevoie de acordul ordonatorului de credite,o alta atitudine ducând la incalcarea prevederilor art.6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului care acorda cetățenilor dreptul la un process echitabil,ceea ce garantează si executarea silita a hotaririlor judecătorești ..(Curtea de Apel Ploicsti-Decizia nr.552/12.06.2009).

In cauza ,se pune problema obligației terțului poprit de a-si îndeplini atribuțiile ce-i revin in calitate de terț poprit,respectiv de a da curs cererii de înființare a popririi. Apelanta nu si-a îndeplinit aceasta obligație si in mod corect instanța de fond a validat poprirea. P. Legea nr. 110/2007 care modifica O.G.22/2002 legiuitorul a prevăzut expres ca in cazul in care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligațiile de plata la termenul prevăzut de art.2 creditorul va putea solicita executarea silita potrivit dispozițiilor Codul de procedura civila.

S-a solicitat să se respingă susținerile apelantei in opinia căreia nu se poate proceda la poprirea sumelor debitorului aflate in conturile deschise la terțul poprit,intrucit in noua reglementare nu se mai prevede ca trezoreria statului poate efectua numai operațiuni dispuse de către ordonatorii de credite.”

Analizând cererea de apel din prisma dispozițiilor legale aplicabile în vigoare, a motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesual pasive a Trezoreriei Iași, astfel cum a fost invocată de către terțul poprit, se reține că motivele invocate de părți pot fi catalogate pe de o parte în absența capacității Trezoreriei, ca serviciu ce nu beneficiază de personalitate juridică, iar pe de altă parte în lipsa unui raport juridic cu debitorul, raport ce ar permite eliberarea de sume. Această din urmă critică reprezintă, în opinia instanței, o critică a cărei natură se apropie mai mult de o apărare de fond, decât de o apărare în contextul invocării unei excepții procesuale.

Cu privire la prima critică se reține că Trezoreria nu beneficiază de personalitate juridică însă acțiunea creditoarei s-a raportat la structura Ministerului Finanțelor Publice - respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu exclusiv la Trezoreria Iași. Potrivit art. 17 din Codul de procedură fiscală, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. Mai mult, absența capacității de folosință nu ar putea fi asimilată lipsei calității procesuale, ce constituie justificarea rolului existent în cadrul raportului dedus judecății.

În acord cu prevederile art. I Iit.a din cadrul OUG 146/2002 Trezoreria Statului este "un sistem unitar și integrat prin care statul asigura efectuarea operațiunilor de încasări și plați privind fonduri publice (... ), iar potrivit art.l din cadrul HG 78/1992 se retine ca "Ministerul Economiei și Finanțelor va organiza trezoreria centrala a finanțelor publice,precum și trezorerii in cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice (... )."In raport de aceste considerente și observând organigrama terțului poprit creditoarea menționează ca ANAF, ca structură cu personalitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, răspunzând prin DGFP, are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, trezoreria fiind singura abilitata sa realizeze operațiunile cu credite bugetare dispuse de instituțiile publice locale. Mai mult, chiar actul normativ invocat de către debitor și terțul poprit ( OG 22/2002), vorbește în mod expres de posibilitatea validării popririi asupra conturilor deschise la Trezoreria Statului.

Este de precizat ca specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiunii juridice procesuale, care în principiu, presupune participarea indispensabila a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit si terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.

Cu privire la cea de-a doua critică, instanța va nota faptul că, în cauza ne aflăm într-o situație specială, în care terțul poprit nu apare ca un adevărat debitor al debitorului dar, dat fiind ca prin intermediul acestuia contul este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod constant s-a apreciat în practică posibilitatea ca Administrația Finanțelor Publice, prin trezorerie să participe la raporturile juridice în calitate de terț poprit.

Pe cale de consecință, instanța va menține dispoziția primei instanțe referitoare la respingerea excepția lipsei calității procesual pasive a Trezoreriei Iași, urmând a dezvolta în cele ce urmează motivele pentru critica nr. 2 a debitoarei și terțului poprit în analiza pe fond a cauzei.

P. răspuns oficial la adresa de înființare poprire, ANAF - Trezorerie și Contabilitate a înștiințat biroul executorilor judecătorești asupra înființării popririi asupra conturilor deschise ale debitoarei la Trezoreria Municipiului Iași.

Terțul poprit, prin adresă către B. a informat creditoarea asupra comunicării corespunzătoare a măsurii către acesta cât și către debitoare și a învederat faptul că debitoarea a comunicat anexa 2, prevăzută de Ordinul 2336/2011. Terțul poprit a subliniat de asemenea, incidența art. 3 alin. 2 din ordinul anterior precizat, potrivit căruia „sumele ce fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ( debitoare), ținând cont de prevederile art. 1 din OG 22/2002, precum și de categoriile de sume ce nu sunt supuse executării silite. S-a solicitat de asemenea, constatarea pe cale de consecință a bunei credințe a Trezoreriei Iași.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că Trezoreria a dispus eliberarea din contul debitoarei a mai multor sume de bani cu destinația de plată către diverși parteneri - societăți comerciale.

Rezultă așadar că, ulterior înființării popririi deși nu au fost înaintate sume de bani către creditoare, din contul unic deținut la Trezorerie de către debitoare, au fost eliberate sume de bani către alți parteneri comerciali.

În baza art. 456 alin. (1) lit. a C.proc.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit era obligat să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului. Terțul poprit s-a conformat acestei obligații, depunând adrese oficiale, prin care a informat înființarea popririi. Cu toate acestea, conformarea terțului apare ca fiind una de factură aparentă, în contextul efectuării unor plăți ulterioare către diverși terți și susținerilor referitoare la aplicarea ordonanței 22/2002, care permite stabilirea destinațiilor sumelor existente în contul instituțiilor și autorităților, în cadrul procedurii de executare silită.

Or, în baza art. 460 alin. (1). 1 C.proc.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Potrivit art. 460 alin. 2 C.p.c.,pentru a se dispune validarea popririi instanța trebuie să constate că terțul poprit datora, la momentul înființării popririi, sume de bani debitorului. Potrivit Deciziei nr.4/21.09.1998 a Sectiilor Unite a Curții Supreme de Justitie "Potrivit dispozitiilor art.1718 din Codul civil, art.452,455 și 457 din Codul de procedura civila, poprirea poate fi validata chiar și în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terțul poprit, executarea popririi urmand sa aiba loc în măsura alimentării contului."

Instanța reține că în prezenta cauză, creditoare a dovedit existența titlului său executoriu, precum și a demersurilor efectuate în sensul executării corespunzătoare a acestuia.

Terțul poprit nu contestă înființarea popririi, însă în mod identic debitorului se apără susținând că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile OG 22/2002, derogatorii de la dreptul comun.

Analizând dispozițiile OG 22/2002, aprobată prin legea 288/2010, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că în ceea ce privește creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, acestea se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. De asemenea, acestea nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.

Potrivit art. 2 din același act normativ, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.

Astfel cum rezultă din dispozițiile actului normativ invocat de către debitoare și terțul poprit, legiuitorul a instituit un termen de „grație” de 6 luni de la data comunicării somației de către executorul judecătoresc, înăuntrul căruia acesta are posibilitatea de a realiza demersurile în sensul achitării creanței.

Mai mult, în acord cu ordinul 2336/2011, pentru aprobarea punerii în executare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor instituțiilor sau autorităților publice, deținute la Trezorerie, potrivit art. 3 din anexă, cel târziu în prima zi lucrãtoare de la primirea adresei de înștiințare însoțitã de situația prevãzutã în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publicã are obligația de a comunica în scris unitãții teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legãturã cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizeazã, completând în acest scop formularul prevãzut în anexa nr. 2. astfel cum a arătat terțul poprit, anexa a fost completată de către debitoare, însă nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens.

Față de prevederile art. 4 din anexă, instanța reține că În situația în care instituția publicã sau autoritatea publicã nu transmite situația prevãzutã în anexa nr. 2 în termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autoritãții publice pânã la nivelul sumei totale înscrise în titlul executoriu.

Din sumele indisponibilizate potrivit alin. (1), instituțiile publice și autoritãțile publice nu pot dispune plãți decât în cazul în care din situația prevãzutã în anexa nr. 2 prezentatã unitãții Trezoreriei Statului rezultã cã sumele care pot fi indisponibilizate potrivit legii sunt inferioare celor care au fost indisponibilizate de unitatea Trezoreriei Statului.

Sumele indisponibilizate potrivit alin. (1) peste nivelul sumelor înscrise de instituția publicã sau autoritatea publicã în situația prevãzutã în anexa nr. 2 vor fi repuse de unitãțile Trezoreriei Statului în conturile de disponibilitãți ori de credite bugetare deschise, dupã caz, din care acestea au fost transferate, înștiințând despre aceastã operațiune executorul judecãtoresc sau organul fiscal competent în executarea silitã, dupã caz.

În cazul în care instituția publicã sau autoritatea publicã nu transmite situația prevãzutã în anexa nr. 2 în cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la Trezoreria Statului a adresei de înființare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira în conturile indicate de executorul judecãtoresc sau de organul fiscal competent în executarea silitã sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).

Art.20 din Constitutie, prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte și legile interne au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Art. 6 alin.1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Din perspectiva acestui articol executarea hotararii judecatorești este parte integranta din proces, astfel ca, hotararea definitiva și investita cu formula executorie nu poate ramane inoperantaPotrivit Hotararii pronuntate in cauza Hornsby contra Greciei din19.03.1997, garantiile prevazute la art.6 din Conventie sunt aplicabile și in faza executarii silite a hotararilor judecatorești, intrucat procesul civil include și etapa executarii silite, avand In vedere ca, in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotarare definitiva și executorie sa ramana

fara efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu.

In hotararea pronuntata în cauza S. contra Romaniei din 24.03.2005,Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-și realiza dreptul de creanta stabilit printr-o procedura judiciara.

In situatia In care administratia refuza sau omite punerea in executare a unei hotarari judecatorești, garantiile conferite de art. 6 din CEDO, de care beneficiaza justitiabilul pe parcursul etapei judiciare, își pierd orice ratiune de a exista. In speta, creantele creditorului pentru a caror realizare s-a început procedura de executare silita împotriva debitoarei și s-a dat o hotărâre definitivă, contituie un drept a cărui existentă este certă și a cărui protecție devine imperios necesară.

În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.

În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.

Nu este mai puțin adevărat că ordonanța 22 a fost controlată și pe calea excepției de neconstituționalitate, în decizia 605/2011, Curtea Constituțională a României statuând: "ordonanta a carei constitutionalitate este contestata are o evidenta finalitate de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a derularii in conditii optime a activitatii acestora si, prin aceasta, a indeplinirii atributiilor ce le revin ca parte integranta a mecanismului statului". Totodata, Curtea a retinut ca "ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii". De asemenea, Curtea a mai retinut ca "ordonanta instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci, asa cum s-a aratat, este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu infrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil". Dincolo de efectele unei atare decizii ( general obligatorii), instanța constată că examenul de respectare a dispozițiilor convenționale poate fi realizat și trebuie să fie realizat și de instanța învestită cu soluționarea în concret a litigiului ce ridică problema aplicabilității dispozițiilor actului normativ precizat. Astfel, în funcție de situația concretă, instanța de fond ar fi cea mai în măsură să aprecieze respectarea dreptului european.

Instanța reține că o atare măsură legală beneficiază de o justificare obiectivă, însă apreciază că interesul general trebuie raportat la interesul particular al fiecărui creditor și la dreptul la un proces echitabil garantat oricărei persoane.

Raportat la Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului In cauza S. contra Romaniei, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului ( direcție sanitar veterinară din cadrul Autorității Publice existente la nivel central) pentru îndeplinirea obligației sale de plată, termen în care acesta nu ar putea fi suspus procedurii de executare silită, chiar condiționat de aprobarea veniturilor necesare efectuării plăților corespunzătoare constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în lumina dispozițiilor art. 6 CEDO.

D. urmare, constatand existenta unui conflict Intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, și prevederile art. 6 din Conventia pentru AparareaDrepturile Omului, instanta In baza art. 20 din Constitutie, va înlătura aplicarea art.2 din Ordonanta Guvernului nr.22/2002.

Mai mult, studierea cu atenție a textelor OG 22/2002, conduce la următoarea concluzie: Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.

Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.

O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.

Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de autoritate publică ( mai exact direcție ce funcționează în cadrul unei autorități publice), are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.

Or, în cauză, deși sentința comercială, potrivit art. 720 ind. 8 C.Proc.Civ., a devenit executorie la data pronunțării acesteia, se constată că între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită nu a existat nici un demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități nefiind aptă de a justifica neexecutarea unei hotărâri care se bucură de caracter executoriu și putere de lucru judecat.

Pe cale de consecință, în raport de totalitatea argumentelor anterior expuse, apreciind că ordonanța nr. 22/2002 este de natură a conduce,prin aplicarea nediferențiată și nejustificată la încălcarea substanței dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea unei hotărâri definitive, și a genera, prin acordarea termenului de grație o disproporție nejustificată, prin impunerea unei sarcini excesive creditorului deținător al unei atare hotărâri, constatând de asemenea că aceasta constituie apărarea centrală a debitorului și terțului poprit, că, de la momentul instituirii popririi ( recunoscute de ANAF) au fost eliberate suma de bani către terți, însă nu și către creditoare, că sentința de care aceasta se prevalează este definitivă de aproximativ 2 ani de zile, timp în care debitoarea nu a dovedit existența nici unui demers apt de a-i conferi avantajul ordonanței 22/2002, instanța urmează a constata ca îndeplinite condițiile validării popririi, chiar și în situația în care nu se poate vorbi de o rea credință evidentă a terțului poprit în realizarea demersurilor necesare indisponibilizării sumelor de bani.

Pentru aceste motive, instanța urmează a menține dispoziția primei instanțe referitoare la validarea popririi formulată de creditoare asupra conturilor debitoarei deschise la trezorerie, până la concurența sumei de_,85 ron( reprezentând debit restant și cheltuieli de executare).

Cu privire la datorarea sumelor de bani de către trezorerie, este de notorietate și de asemenea necontestat faptul că debitoarea deține un cont la Trezoreria Iași, cont alimentat din bugetul de stat, pentru desfășurarea activităților specifice. Astfel, o atare situație particulară este de natură a se circumscrie accepțiunii de raport juridic existent între debitor și terțul poprit, raport care justifică materializarea mecanismului popririi, ca formă de executare silită.

Cu privire la cheltuielile de executare, Tribunalul, constatând că există o culpă în declanșarea prezentei acțiuni aparținând terțului poprit, obligat în această etapă la eliberarea corespunzătoare a sumelor către creditorul popritor, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, urmează să constate că și acest capăt accesoriu de cerere a fost admis în mod legal de către prima instanță.

Pentru aceste considerente Tribunalul urmează ca,în baza dispozițiilor art.296 Cod toate procedură civilă, să respingă apelul terțului poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași Iași și să păstreze sentința civilă nr._ din 05.06.2012 a Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de paratul tert poprit Administratia Finantelor Publice a Municipiului Iasi impotriva sentintei civile nr._/5.06.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.

Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi 28.01.2013

Red./Tehnored.S.C.C.

5 ex/15.03.2013

Judecător fond: L. H.