Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 509/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2020/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. C.
Judecător – E. C. P.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ NR. 509/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe apelanta P. (fostă D. A. - M. și pe intimatul D. V., autoritate tutelară P. C. BRAESTI, având ca obiect modificare măsuri privind copilul .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2013, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.10.2013, la 10.10.2013, apoi la 17.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2247/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâta P. A. – M.; s-a stabilit ca locuința minorului D. C. – G., născut la 26.08.2009, să fie la reclamant; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 508,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamantul D. V. a chemat în judecată pe pârâta D. A. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea masurilor luate fata de minorul D. C. G. prin sent. civ. nr. 116 din 17 01 2012 pronunțată de Judecatoria P. in sensul de a se stabili la el locuința minorului D. C. G. și obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere în beneficiul acestuia. În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 05 iulie 2011 a introdus la Judecatoria P. o acțiune de divorț impotriva paratei D. A. – M., actiune ce a fost soluționata la data de 17 ian 2012 prin pronunțarea Sentintei nr. 116 / 17.01.2012 devenita irevocabila prin nerecurare. Prin aceeași sentintă s-a dispus ca asupra minorului D. C. - G. născut la 26.08.2009, ambii părinți sa isi exercite in comun autoritatea parinteasca. Totodata instanta a stabilit ca locuința minorului sa fie la familia D. E. si P., in ., parata declarand in proces ca in fapt locuiește si ea la aceeași adresa (respectiv la familia D. E. si P. din ., jud. Iasi). A mai aratat reclamantul ca in perioada procesului, minorul D. C. - G. a locuit la domiciliul sau din ., fiind exclusiv in grija sa. De asemenea, a mai aratat reclamantul ca desi prin sentința civila i-a fost stabilit locuita minorului la familia D. E. si P., minorul a continuat sa locuiasca la dansul si dupa pronunțarea sentintei, intrucat la adresa stabilita de instanta (familia D. E. si P.) nu avea cine sa aiba grija de minor (parata nu a locuit niciodata efectiv la acea adresa iar soții D. E. si P. sunt persoane cu o varsta inaintate si bolnave, nefiind in masura sa poarte de grija unui copil de 2 ani).
In drept, s-au invocat disp. art. 403 C.civ.
Pârâta nu a formulat întâmpinare. In fata instantei, prin mandatar, a solicitat audierea martorei Talaba D. A. I.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale fiind audiati la cererea sa martorii A. I. si D. M..
Primăria . a înaintat cu adresa nr. 2132/10 09 2012 referatul de anchetă socială, privind situația socio-familială a părților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanța a constatat întemeiată, cererea promovată de reclamant, pentru următoarele considerente:
Părțile au fost căsătorite, din relația lor de căsătorie rezultând minorul D. C. G., nascut la data de 26 08 2009. Prin sentința civila nr. 116/17.01.2012 dată de Judecătoria R. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți prin acord, stabilindu-se locuința minorului D. C. G. la parata, luându-se în considerare concluziile raportului de anchetă socială și depozițiile martorilor.
Instanța a reținut că în prezent minorul se află la tată, care se preocupă de creșterea și educarea lui și ii asigură în exclusivitate întreținerea, minorul fiind bine îngrijit și având condiții bune de creștere și educare. A mai retinut instanta ca dupa pronunțarea sentinței de divorț parata l-a luat pe minor la dansa doar in perioada 1- 5 mai 2012, iar in rest acesta a locuit permanent la domiciliul reclamantului
Ca urmare, instanța a constatat că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la stabilirea locuinței minorului prin sentința civilă nr. 116/17.01.2012 dată de Judecătoria P.. În prezent, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui apare ca fiind temeinic justificată, în condițiile în care asa cum rezulta din referatul de ancheta sociala la locuinta stabilita prin sent. civ. mai sus menționata nu mai locuieste parata, bunicii acesteia fiind persoane in varsta si cu probleme de sanatate.
Potrivit disp. art. 496, al. 1, 2 și 3 din Noul cod civil copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreuna, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. In caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Potrivit disp. art. 516, al. 1 din Noul Cod Civil obligația de întreținere exista între soț si soție, rudele in linie dreapta, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 524 din Noul Cod Civil are drept la întreținere numai cel care se afla in nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, iar potrivit disp. art. 525, al. 1 minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
Potrivit disp. art. 529, al. 1 și 2 din Noul Cod Civil, întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
În raport de cele expuse, instanța a admis, cererea promovată de reclamant, a stabilit la reclamant locuința minorului, apreciind că această măsură corespunde interesului superior al copilului, principiu ce se regăsește înscris în disp. art. 263, al. 1 din Noul Cod Civil.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere în beneficiul minorului, al cărei cuantum a fost individualizat în lumina disp. art. 529 din Noul Cod Civil, în funcție de venitul minim realizat pe economia națională, având în vedere, în baza prezumției simple, că, fiind aptă de a munci (aptitudine care este izvorul obținerii mijloacelor materiale), acesta realizează din muncă câștiguri materiale la acest nivel.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs, calificat drept apel în raport de dispozițiile art. 282, 2821 Cod procedură civilă, pârâta P. (fostă D.) A. – M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelanta a susținut că în perioada cât s-a derulat procesul de divorț a locuit la bunici, copilul rămânând în grija tatălui. După pronunțarea hotărârii a luat minorul la domiciliul ei, însă, după doar cinci zile reclamantul, sub pretextul că dorește să ducă copilul la bunicii paterni, aspect cu care ea a fost de acord, fiind de bună – credință, l-a luat pe copil și ulterior a refuzat să-l înapoieze. Deși a făcut demersuri pentru înapoierea minorului, respectiv a contactat în mai multe rânduri pe reclamant, (care în prezent locuiește cu concubina acestuia A. I. în vârstă de 24 ani), acesta nu i-a mai permis să ia legătura cu copilul, fiind nevoită să recurgă la punerea în executare a sentinței de divorț (forma definitivă și irevocabilă și investirea cu formulă executorie). Deoarece fostul ei soț, cu 15 ani mai în vârstă decât ea, a început să devină violent și să o amenințe cu bătaia, refuzându-i accesul la copilul minor, a fost nevoită să se adreseze inclusiv organelor de poliție. Profitând de intervalul de timp în care a făcut demersuri pentru executarea hotărârii de divorț, reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei P. cerere de modificare a măsurilor dispuse de instanța de tutelă, cu motivarea că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței de divorț. Sentința civilă nr. 2247/12.09.2012 a Judecătoriei P. nu este doar profund netemeinică, ci și nelegală, întrucât nu a avut în vedere că a făcut demersuri pentru punerea în executare a sentinței civile de divorț, reclamantul refuzând executarea de bunăvoie a acesteia, astfel că acesta nu-și poate invoca propria culpă în neexecutarea sentinței pentru a afirma modificarea împrejurărilor de fapt avute în vedere la pronunțarea sentinței prin care s-a stabilit domiciliul minorului. Instanța a reținut în motivarea soluției de modificare a domiciliului minorului și că bunicii ei sunt persoane în vârstă și cu probleme de sănătate, aspecte care însă nu au legătură cu condițiile reținute de instanța de divorț atunci când a apreciat că domiciliul minorului se impune a fi la mamă. Este vorba despre un copil de 3 ani pentru care s-a apreciat că se impune ca locuința acestuia să fie la mamă în considerarea mai multor criterii, or reclamantul nu a dovedit modificarea acelor împrejurări care au condus instanța de divorț la acea soluție. Cu rea – credință reclamantul a afirmat și a încercat să dovedească cu declarația concubinei acestuia că ea a abandonat copilul și nu a mai interesat-o de el, în realitate reclamantul fiind cel care i-a interzis accesul la copil. În acest sens au fost toate acțiunile sale prin care a încercat să investească cu formulă executorie hotărârea de divorț, prin care a luat legătura cu un executor în vederea executării silite, a formulat plângere la poliție, ori în condițiile în care ar fi abandonat minorul, nu se mai justificau aceste demersuri.
În plus, pentru a oferi copilului condiții mai bune de dezvoltare, în paralel cu demersurile făcute pentru recuperarea copilului, și-a căutat un loc de muncă în Iași, a închiriat un apartament, s-a interesat de înscrierea la grădiniță. Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului și, în consecință, având în vedere vârsta minorului de 3 ani și 2 luni (ceea ce implică îngrijirea specială a acestuia), să se aprecieze că este interesul minorului să locuiască în continuare împreună cu mama sa (care poate oferi condiții optime pentru creșterea și educarea acestuia), solicitând deci respingerea cererii de modificare a locuinței minorului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. V. a solicitat respingerea apelului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că soluția instanței de fond este temeinică și legală, fiind argumentată și întemeiată prin prisma probatoriului administrat în cauză, respectiv martorii propuși de către reclamant, care au evidențiat lipsa de interes din partea mamei în îngrijirea, creșterea și educarea minorului, lipsă de interes dovedită și prin atitudinea dezinteresată a pârâtei – apelante. Pârâta – apelantă nu a făcut nicio probă din care să rezultă că ar fi făcut vreun demers pentru punerea în executarea a sentinței civile de divorț, așa cum susține în motivarea apelului, drept pentru care instanța de fond nu a avut ce să aibă în vedere. Demersurile la care face referire apelanta, dacă au existat au fost inițiate după promovarea acțiunii în fața instanței de fond.Mai mult, niciodată nu i s-a interzis accesul la copil, așa cum susține apelanta, ci pur și simplu a fost dezinteresul acesteia, dovadă în acest sens fiind momentul în care apelanta a înțeles să ia copilul la ea, așa cum se dispusese prin sentința de divorț, respectiv cu doar 3 luni în urmă, când, conștientă fiind de apropierea termenului pentru acest apel, a solicitat minorul prin intermediul unui executor pentru a-și preconstitui probe. În realitate, aparentul interes față de minor este mascat de teama acesteia pentru plata pensiei de întreținere și nu din dorința acesteia de a-i asigura cu adevărat copilului un climat propice pentru dezvoltarea psihică, socială și intelectuală, care să fie în acord cu interesul superior al minorului. Dovadă în acest sens, cu atât mai mult cu cât este vorba de „un copil de 3 ani”, așa cum afirmă doar la nivel declarativ apelanta, o constituie frecvența numeroaselor schimbări ale domiciliului acesteia, care la data pronunțării divorțului era în ., jud. Iași (unde, de altfel, a fost și stabilit domiciliul minorului), după care, la intervale foarte scurte de timp, să își schimbe domiciliul în trei locații diferite, respectiv în mun. Iași, ., ., . rezultă din procesul – verbal din 15.03.2013, întocmit în dosarul de executare nr. 81/201 al B. A. L., după care, la data de 21.03.2013 să își schimbe domiciliul în ., ., . rezultă din adresa nr. 7/N/2013 emisă de B. A. L. și culminând ca în prezent să locuiască la o altă adresă, respectiv cea indicată în motivele de apel. Acest climat de instabilitate conferă minorului un mediu nesigur și derutant ce în mod cert ar afecta buna dezvoltare a acestuia și care, evident ar contravine interesului său, drept pentru care sub nicio formă nu se poate spune că apelanta reprezintă garanții că poate oferi copilului „condiții mai bune de dezvoltare”, așa cum susține în cererea de apel. Dimpotrivă, acest climat îi afectează și procesul educațional, întrucât nu va putea urma cu regularitate cursurile unei grădinițe, așa cum nici în prezent nu urmează.
Mai mult, apelanta nu are un contract de muncă sau alte surse de venit care să-i asigure ei și minorului garanția unui trai decent și accesul la un sistem educațional pe măsura nevoilor sale.
În această fază procesuală părțile au solicitat proba cu acte, încuviințată și administrată de instanță. Din oficiu, tribunalul a dispus refacerea anchetelor sociale cu precizarea condițiilor efective de locuit de la domiciliile părților. Au fost depuse la dosar, în aceste condiții, referatele de anchetă socială întocmite de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei mun. Iași, respectiv a comunei Golăești.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată întemeiat apelul formulat.
Prin sentința civilă nr. 116/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a declarat desfăcută prin acord căsătoria părților, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului C. – G. născut la 26.08.2009, să se facă în comun de ambii părinți; s-a stabilit locuința minorului la mamă și a fost obligat tatăl să plătească o pensie lunară de întreținere a minorului C. – G., în cuantum de 125 lei. Pentru a dispune asupra stabilirii domiciliului minorului, instanța a reținut că: din luna mai 2011 minorul locuiește la tată care s-a preocupat în mod corespunzător de creșterea lui, oferindu-i și condiții bune de locuit, tatăl fiind proprietarul unei case compusă din 9 camere; că până la desfacerea căsătoriei ambii părinți au manifestat preocupare și afecțiune față de copil; că, deși mama nu oferă minorului aceleași condiții de locuit pe care le oferă tatăl, vârsta fragedă a copilului impune, în special, îngrijirea și afecțiunea mamei.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, nefiind atacată de reclamant, care, la 7 mai 2012, a promovat prezenta acțiune, invocând faptul că începând cu data de 3 mai 2012 pârâta a luat minorul de la el „prin înșelăciune”, sub pretextul că dorește să-și petreacă o zi alături de el, că a refuzat să i-l aducă la domiciliu și că pârâta nu are un domiciliu stabil și nici un loc de muncă pentru a putea asigura minorului condiții de creștere și educare.
Se impune a se preciza că luarea minorului de la tată de către mamă a fost în acord cu dispozițiile sentinței civile nr. 116/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria P.. Împrejurarea că reclamantul oferă condiții superioare de locuit minorului, în raport cu pârâta care nu deține o locuință proprie, a fost avută în vedere de instanță care a statuat, cu prilejul desfacerii căsătoriei părților, și asupra stabilirii domiciliului la mamă, reținându-se că vârsta fragedă a minorului reclamă prezența cu caracter permanent a mamei în viața minorului. Prin urmare, reclamantul nu a evidențiat în cererea de chemare în judecată și nici nu a probat existența unor elemente noi de natură a conduce la modificarea domiciliului minorului. Este cert că perioada scurtă de timp de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 116/17.01.2012 a Judecătoriei P., neapelată, este insuficientă pentru a se putea aprecia asupra justeței schimbării măsurii relative la domiciliul minorului. Probatoriul administrat în cauză, precum și susținerile părților formulate în cererile adresate instanței evidențiază că, în continuare părțile sunt într-o stare conflictuală, iar nemulțumirile reclamantului sunt legate, în special, de schimbarea locuinței pârâtei și, cel mai probabil, legat de aceasta, de o posibilă obstrucționare de către pârâtă a legăturilor personale dintre copil și tată. Această ultimă chestiune se poate însă clarifica prin stabilirea, de către instanța de judecată, la solicitarea tatălui, a unui program de vizitare a copilului, dar faptul că pârâta nu are o locuință stabilă proprietate personală, nu poate constitui un motiv de schimbare a domiciliului minorului la tată atât timp cât copilul se bucură de grija și afecțiunea mamei sale, aspect care a fost demonstrat în cauză. Mai mult, pârâta – apelantă a demonstrat că, începând cu data de 06.06.2012, s-a angajat pe durată nedeterminată, având un salariu lunar de 700 lei (în acest sens contractul de muncă nr. 44/04.06.2012 încheiat cu S.C. HCC Polar S.R.L.), pe perioada derulării prezentei căi de atac aflându-se în concediu pentru creștere copil (copil rezultat dintr-o relație de concubinaj ulterior pronunțării divorțului părților). De asemenea, ancheta socială a evidențiat că apelanta împreună cu concubinul acesteia și cei doi copii locuiesc în condiții decente, într-un apartament cu 2 camere, proprietatea surorii concubinului apelantei, că minorul C. – G. este înscris la Grădinița cu program normal nr. 22, beneficiind de un program educațional specific vârstei.
În considerarea celor expuse, tribunalul consideră că nu s-a probat schimbarea condițiilor avute în vedere la momentul stabilirii domiciliului minorului la mamă și, chiar dacă în continuare reclamantul are o situație materială superioară celei pe care o are pârâta, iar locuința efectivă a acesteia nu mai este cea pe care o ocupa la momentul pronunțării sentinței civile nr. 116/17.01.2012, situația locativă actuală a pârâtei este una decentă, nepunând în pericol creșterea și dezvoltarea normală a minorului, astfel că interesul acestuia este să locuiască în continuare alături de mamă.Prin urmare, reținând că probatoriul administrat nu a fost de natură să convingă instanța că se impune o schimbare a domiciliului minorului, schimbare care să fie dictată de interesul superior al copilului, tribunalul apreciază că cererea reclamantului formulată în acest sens nu este întemeiată, criticile aduse de apelantă sentinței primei instanțe fiind fondate.
Așa fiind, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul să plătească apelantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta P. A. - M. împotriva sentinței civile nr. 2247/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul_, sentință pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. V. domiciliat în ., jud. Iași, ., ., . și domiciliul procedural ales Cabinet Avocat B. C. cu sediul în Iași, .. 10A, .> Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
C. A. M. P. E. C.
Grefier,
G. I. A.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
5 ex./10.01.2014
Judecător fond C. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
