Obligaţie de a face. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 25325/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 554/2013
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către P. I. împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind U. Al.I. C. Iași, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 18 octombrie 2013, 25 octombrie 2013 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă_/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâta U. A. I. C. Iași.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrata pe rolul instanțe la data de 17.08.2012 sub nr._ reclamanta P. I. a chemat in judecata pe parata U. A. I. C. din Iași solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa oblige pârâta la înmatricularea direct în anul II în cadrul Facultății de drept, forma de învățământ cu frecvență redusă ca urmare a absolvirii anului I în cadrul Facultății de D. a Universității N. T. din București, forma de învățământ la distanță cu obținerea celor 60 de credite transferabile aferente primului an de studiu.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca în vara anului 2011 nu a fost în țară când s-a organizat testul la limba română în vederea admiterii în cadrul facultății de D. UAIC Iași, iar în toamna lui 2011 nu s-au mai scos la concurs locuri suplimentare.
Pentru a nu pierde un an până la următorul examen de admitere la universitatea de stat din Iași, a decis să se înscrie la U. N. T.. În prealabil s-a informat la secretariatul UAIC în perspectiva anului următor că se acceptă înmatricularea în an superior pe baza creditelor obținute la orice facultate de drept acreditată din țară, procedura de transfer aplicându-se și între universități de stat și private, putând fi transferată direct în anul II, pe baza rezultatelor obținute în primul an, după ce va fi admisă însă în urma susținerii testului de limba română. A urmat cursurile Universității N. T., Facultatea de D., specializarea drept, forma de învățământ cu frecvență redusă, astfel că în 2011/2012 a promovat toate examenele acumulând 60 de credite. În vara acestui an a îndeplinit toate demersurile prealabile care i-au fost comunicate în vederea admiterii în an superior, a susținut testul de limba română, fiind admisă, a depus actele necesare la dosar în vederea înmatriculării. Cererea inițială a fost respinsă prin adresa nr. 226 din 30.07.2012, temeiul fiind art. 14 si 22 din Regulament. Articolul 22 nu face decât să confirme posibilitatea de înmatriculare în an superior, art. 14 definind chestiunea organizatorică generală ce vizează rolul planului de învățământ. La această adresă a formulat contestație, care de asemenea a fost respinsă prin adresa nr. 230 din 14.08.2012 prin aceasta arătându-se că nu a acumulat cele 30 de credite necesare corespunzătoare anului I de drept, fapt ce este contrazis de situația școlară anexată la dosar.
C. legal care reglementează transferul studenților între universități este constituit de Legea nr. 288/2004, Ordinul 3617/2005 si Ordinul nr. 3235/2005. prevederile din regulamentul intern care vizează transferul creditelor trebuie să asigure finalitatea normativă și să individualizeze traseele de studii prin încurajarea liberei opțiuni a studenților pentru diferite discipline. În regulamentul intern la art. 33 se arată condițiile de transfer ale studenților: compatibilitatea specializărilor și a planurilor de învățământ, criteriile de performanță profesională stabilite de universitate și de fiecare facultate în parte. Gradul de compatibilitate rămâne la aprecierea comisiei de admitere, atât timp cât acest criteriu nu este detaliat. Această posibilitate exclusivă de apreciere transformă procedura de admitere într-una arbitrară, în condițiile în care studentul nu poate anticipa criteriile ce vor fi aplicate de comisie și nici contrazice decizia luată. Decizia luată de comisie în cazul său a fost arbitrară și greșită, întrucât gradul de compatibilitate este suficient de ridicat, repartizarea disciplinelor în cadrul anului I de studii fiind aproape similară, disciplinele obligatorii esențiale studiate la ambele facultăți sunt aceleași, numărul de credite alocat fiecărei discipline fiind la fel, aproape similar, numărul de ore alocat fiecărei discipline în parte este prezentat în maniere diferite . dacă sunt eliminate orele de studiu individual care nu au corespondent în cadrul orelor din planul de învățământ de la UAIC Iași și despre care s-a considerat că sunt lipsite de relevanță, iar orele lucrărilor practice sunt echivalente celor dedicate activităților aplicate, rămân orele alocate temelor de control și activităților tutoriale care însumate dau un număr de ore apropiat cu cel al orelor de seminar.
În tabelul comparativ anexat apare clar numărul de ore alocat disciplinelor esențiale studiate în anul I la cele două universități.
Referitor la criteriile de performanță profesională menționate la art. 33 din regulament, selecția ar trebui să se facă pe baza unor evaluări individuale pentru disciplinele unde există dubii în ceea ce privește performanța în măsura în care planurile de învățământ diferă eventuale la nivelul importanței acordate anumitor discipline, așa cum precizează și art. 35 din regulament.
Luarea în considerare exclusiv a planului de învățământ, sub formă de criteriu unic în decizia pentru înmatriculare în an superior apare drept insuficientă. Rigiditatea criteriului riscă să dea naștere unor situații absurde și discriminatoare în același timp față de studenții ce vin din exterior, de la alte facultăți, însă din același domeniu de licență. Adresa prin care se respinge contestația are drept argument principal lipsa din situația școlară a disciplinelor D. European General și Competente TIC.
În ce privește prima disciplină D. European General, la U. T. disciplina se studiază într-un singur semestru, însă materia de curs cuprinde în prima parte exclusiv noțiuni generale de drept european, pe când instituțiile europene propriu-zise sunt abordate în capitolele în a oua parte a cursului. La Facultatea de drept a UAIC Iași disciplina se studiază în 2 semestre, de aici diferențierea de credite. În schimb, în aceeași ordine de idei, la N. T., disciplina D. Constituțional și instituții Politice este studiată pe parcursul a două semestre, pe când la UAIC Iași disciplina se studiază într-un singur semestru. Astfel diferența de credite se echilibrează la nivelul anului iar materia în sine acumulată este aceeași.
În privința disciplinei Competente TIC, este adevărat că nu a avut inclusă în programă o astfel de materie însă ținând cont faptul că la liceu a absolvit specializarea Informatică – matematică, Informatică intensiv, consideră că are suficientă pregătire în acest domeniu.
A mai precizat reclamant că respingerea cererii de înmatriculare în anul II echivalează cu o anulare a unui an din viața profesională un an în care toate eforturile depuse, financiare și materiale ar fi desființate sau declarate ca inexistente. În plus, este o încălcare a dreptului la învățământ într-o universitate de stat, în condițiile în care înmatricularea în anul I poate fi considerată ca inacceptabilă, ținând cont de faptul că a absolvit primul an de drept într-o universitate acreditată de statul român.
Alăturat s-au depus înscrisuri.
Parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii civile, având în vedere prevederile art. 21 din regulamentul privind desfășurarea activității didactice.
Acțiunea este vădit nefondată, reclamanta înscriindu-se la admiterea organizată de UAIC Iași iar în urma desfășurării concursului fiind declarată admisă la forma de învățământ frecvență redusă conform opțiunii acesteia. Prin adresa din 20.07.2012 reclamanta a solicitat înscrierea în anul 2, comisia de admitere a decis însă înmatricularea reclamantei în anul I, în mod corect, comunicându-i acest aspect.
Contestația adresată decanului facultății a fost respinsă corect, rezultatul fiind de asemenea comunicat reclamantei, avându-se în vedere prevederile art. 22 din Regulamentul privind desfășurarea activității didactice. Creditele obținute în cadrul unei forme de învățământ superior pentru a fi recunoscute în cadrul unei alte forme de învățământ superior trebuie să fie acumulate prin promovarea examenelor la discipline care să fie incluse în planuri de învățământ compatibile cu planurile de învățământ ale instituției de învățământ la care se dorește recunoașterea. Acest lucru este reliefat de art. 14 din regulament unde se arată că repartizarea disciplinelor pe semestre, alocarea creditelor pe discipline, evidențierea formelor de evaluare la fiecare disciplină sunt cuprinse în planul de învățământ al domeniului de licență sau al specializărilor. Prin urmare pot fi luate în considerare creditele acumulate prin parcurgerea anului I de studii la învățământ de licență în cadrul alte instituții de învățământ numai cu condiția respectării prevederilor planului de învățământ al Facultății de drept a Universității A. I. C. privind repartizarea disciplinelor în cadrul anului I de studii. Dispozițiile art. 14 nu definesc o chestiune organizatorică, textul referindu-se la repartizarea disciplinelor pe semestre și la alocarea creditelor pe discipline, de aici decurge necesitatea ca recunoașterea creditelor obținute în cadrul unei alte forme de învățământ superior să aibă loc în măsura în care creditele obținute sunt ca urmare a parcurgerii unui număr de discipline care să asigure 30 de credite pe semestru, discipline care să se regăsească în planul de învățământ al facultății de drept a UAIC, privind repartizarea disciplinelor in cadrul anului I.
Împrejurarea că universitatea la care reclamanta a urmat cursurile anului I al programului de licență în D. nu și-a armonizat planul de învățământ cu planurile de învățământ ale facultăților de drept ale universităților din consorțiul din care face parte UAIC, nu dă dreptul reclamantei la recunoașterea creditelor obținute prin promovarea disciplinelor anului I de studiu program licență D..
Reclamanta f ace referire eronată la dispozițiile art. 33 care se referă la transferul studenților de la o instituție de învățământ la alta, pentru că nu se află în situație de transfer, ci în situație de înmatriculare după promovarea unui concurs de admitere. Pe de altă parte, de vreme ce pentru transfer se solicită compatibilitatea specializărilor și a planurilor de învățământ, cu atât mai mult o asemenea condiție trebuie să fie îndeplinită când este vorba despre înmatricularea într-u an superior declarat admis în urma concursului de admitere. Reclamanta a urmat anul I forma de învățământ la distanță care are anumite categorii de activități didactice, iar prin consecință un anumit număr de ore alocate diferitelor activități, pe când U. Al. I. C. Facultatea de D. are forma de învățământ frecvență redusă, formă de învățământ care are o structură diferită de cea a învățământului la distanță.
Comparația făcută de reclamantă nu are nici o relevanță, dat fiind că sub nici o formă refuzul de înmatriculare în an superior anului I de studii la învățământ de licență nu a fost și nu este motivat pe criteriul formei de învățământ pe care a urmat-o și a felului activităților didactice si sau a numărului de ore prevăzute în planul de învățământ.
La termenul din 23.10.2012, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la cererea formulata de reclamantă în contradictoriu cu parata U. A. I. C. instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată la înmatricularea reclamantei în anul II de studii în cadrul Facultății de D. forma de învățământ cu frecvență redusă ca urmare a absolvirii anului I în cadrul Facultății de D. a Universității N. T. din București.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 din Regulamentul privind desfășurarea activității didactice – studii universitare de licență – aprobat în ședința Senatului Universității A. I. C. din data de 28.07.2011, care prevede că un candidat admis poate fi înmatriculat și în anii 2,3 și 4, aplicându – se sistemul de credite transferabile. Nu sunt incidente prevederile art. 33 și art. 35, acestea referindu-se la transferul studenților, or reclamanta nu a solicitat acest lucru pârâtei.
În ce privește sistemul de credite transferabile, conform art. 14 din același regulament repartizarea disciplinelor pe semestre, alocarea creditelor pe discipline, evidențierea formelor de evaluare la fiecare disciplină sunt cuprinse în planul de învățământ al domeniului de licență sau al specializărilor.
Astfel cum rezultă din adresa emisă de U. A. I. C. la 14.08.2012, cererea reclamantei a fost respinsă întrucât în planul de învățământ al anului I de la instituția de învățământ superior în cadrul căreia aceasta a urmat cursurile anului I, nu se regăsesc disciplinele D. European General și Competențe TIC, iar prin recunoașterea creditelor obținute pentru semestrul I nu sunt acoperite cele 30 de credite necesare.
Reclamanta nu a contestat aspectele reținute de pârâtă dar a motivat că în fapt a urmat cursurile altei discipline care este echivalentă cu cea din planul de învățământ al pârâtei, în ce privește prima disciplină, iar în ce privește a doua disciplină, aceasta nu era necesară având în vedere că reclamanta are competențe mai avansate, absolvind studii preuniversitare în domeniul informaticii.
Apărările reclamantei nu pot fi primite, atât timp cât condiția impusă este clar prevăzută de regulamentul universității pârâte, iar aceasta nu este contrarie niciunui act normativ cu caracter general. Astfel, sunt respectate prevederile art. 15 din Legea nr. 288/2004, ale Ordinului nr. 3617 /2005, U. A. I. C. aplicând sistemul de credite transferabile și armonizându-și sistemul propriu de credite transferabile la nivelul consorțiului universitar din care face parte. Pârâta nu poate fi obligată însă să își armonizeze sistemul de credite sau planul de învățământ cu al altor universități, în special cu U. N. T., și chiar dacă ar exista o asemenea obligație, aceasta ar trebui să funcționeze și în sens invers. În orice caz, pârâta a aplicat întocmai dispozițiile interne dar și cele prevăzute de actele normative indicate anterior, în situația reclamantei, astfel că în mod justificat a respins solicitarea acesteia de a înmatriculare în anul II la forma de învățământ frecvență redusă din cadrul Facultății de D. al UAIC Iași, având în vedere că potrivit sistemului de credite transferabile aceasta nu a acumulat 30 de credite pentru semestrul I anul I.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (recalificat apel) reclamanta P. I..
Apelanta a arătat că prima instanță nu a analizat situația sa școlară din care rezultă acumularea celor 30 credite necesare. Apelanta susține că deși în planul de învățământ al Universității N. T. nu se regăsesc cele două discipline(D. European General și Competențe TIC), numărul de credite total a fost obținut. Consideră apelanta că doar repartizarea creditelor este diferită între cele două universități, importantă fiind acumularea numărului de credite prevăzut de Regulament.
Apelanta susține că disciplina D. European General care lipsește din situația sa școlară, se studiază la U. N. T. în semestrul al- II-lea spre deosebire de U. A. I. C. unde se studiază în semestrul I. În privința disciplinei - Competențe TIC- apelanta arată că a absolvit liceul de informatică și este suficient de pregătită.
Se mai arată că gradul de compatibilitate al celor două planuri de învățământ este suficient deoarece disciplinele esențiale de drept studiate la U. N. T. sunt aceleași cu cele de la U. A. I. C. iar eventualele diferențe sunt neesențiale.
Consideră apelanta că U. A. I. C. nu oferă suficiente criterii(în regulament) pentru a se anticipa elementele decisive ale compatibilității celor două planuri de învățământ, singura competentă în acest sens fiind comisia de admitere, ceea ce face ca studentul să nu poată anticipa sau contrazice o decizie.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art.294 și urm. C.proc.civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Critica principală adusă de apelantă sentinței instanței de fond, vizează modul de apreciere a compatibilității planurilor de învățământ ale celor două universități, aspect important în aprecierea îndeplinirii condițiilor necesare înscrierii direct în anul al-II-lea de studii.
Diferența dintre cele două planuri de învățământ ale celor două instituții de studii superioare este evidentă. Astfel, deși apelanta a absolvit anul I de studii la U. N. T., nu a studiat disciplinele D. European General și Competențe TIC deoarece nu se regăsesc în planul de învățământ.
În același timp, aceste două discipline sunt incluse în planul de învățământ al Universității A. I. C..
Art. 14 din Regulamentul privind desfășurarea activităților didactice aprobat în ședința Senatului Universității din 28.07.2011, după cum se susține în întâmpinare, stabilește că repartizarea disciplinelor pe semestre, alocarea creditelor pe discipline, evidențierea formelor de evaluare la fiecare disciplină, sunt cuprinse în planul de învățământ al domeniului de licență sau al specializărilor.
Ordinul 3617/2005 al Ministerului Educației și Cercetării în art.3, recomandă instituțiilor de învățământ superior să asigure, pe calea consultării colegiale, armonizarea la nivel național a sistemului de credite transferabile. În art.5 se dispune ca fiecare instituție de învățământ superior să elaboreze propriul regulament pentru transferul creditelor astfel încât să asigure finalitatea formativă la nivelul fiecărui ciclu de studii universitare și să faciliteze individualizarea traseelor de studii prin încurajarea liberei opțiuni a studenților pentru disciplinele de specialitate și cele complementare.
După cum rezultă din textele anterior menționate, instituțiile de învățământ superior pot să elaboreze reglementări specifice.
Este evident că apelanta nu a studiat disciplina - Competențe TIC iar susținerea că este suficient de pregătită pentru că a urmat un liceu informatic nu poate fi primită. Apelanta are obligația de a studia disciplinele impuse prin regulament.
În privința disciplinei - D. European General, se constată că potrivit celor învederate de apelantă, s-ar studia la U. N. T. în semestrul al-II-lea al anului universitar în cadrul unei alte discipline.
Este o simplă apreciere a apelantei care totuși conduce la concluzia că între cele două planuri de învățământ există diferențe.
Creditele obținute de apelantă pentru a fi recunoscute în cadrul unei alte instituții de învățământ superior, trebuie să fie acumulate prin promovarea examenelor la disciplinele incluse în planul de învățământ al instituției la care se dorește recunoașterea.
Atât timp cât apelanta a obținut numărul necesar de credite în urma promovării examenelor la alte discipline decât acela din planul de învățământ al universității la care dorește a se înscrie, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admitere.
Reținem că prima instanță a apreciat corect situația de fapt în raport de probele administrate și a pronunțat o hotărâre legală iar criticile apelantei sunt neîntemeiate, motiv pentru care apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta P. I. împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, sentința pe care o păstrează.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 1.11.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex./14 mai_
Jud.fond: H. L.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3612/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2299/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
