Obligaţie de a face. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 17448/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Ianuarie 2013
Președinte - C. S.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul P. M.. IASI, apelant C. L. AL M.. IASI și pe intimat S. M. D., intimat M. V., intimat A. E., intimat S. N. C., intimat F. G., intimat D. M. E., având ca obiect obligație de a face plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. pentru intimați, lipsă fiind apelanții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul intimaților învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra excepțiilor invocate și asupra cererii de apel.
Avocat P. pentru intimați, având cuvântul precizează că reiterează concluziile puse la termenul din judecată din data de 21 noiembrie 2012, prin care solicită respingerea excepțiilor, respingerea apelului formulat cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/17.01.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții S. M. D., M. V., A. E., S. N. C., F. G., D. M. E. în contradictoriu cu pârâții P. MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. IAȘI și în consecință:
A fost obligat primul pârât la ducerea imobilului situat în Iași, .-5 în starea menționată în procesului –verbal din 12.05.2011, respectiv liber de construcții.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 34.128 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, începând cu data de 28.09.2010 și până la eliberare acestuia de construcții.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților suma de 8.822,65 lei – cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamanții S. M. D., M. V., A. E., S. N. C., F. G., D. M. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL M.. IASI ca, prin hotărârea ce se va pronunț să se dispună obligarea primului pârât la aducerea imobilului situat în Iași, .-5, în starea descrisă în procesul - verbal de primire – predare din 12.05.2011, respectiv liber de construcții, obligarea, în solidar,a pârâților la plata sumei din 34.128 euro, în echivalent lei, la data plății, cu drept de majorare, reprezentând daune pentru lipsa de folosința a terenului în perioada 28.09.2010 și până la aducerea acestuia în starea „liber de construcții”.
În motivare, reclamanții au precizat că, în urma unui demers judecătoresc început în anul 2007 și finalizat în anul 2009 prin parcurgerea tuturor gradelor jurisdicție prevăzute de Legea 10/2001, prin decizia civilă nr. 205, pronunțată de Curtea de Apel Iași(irevocabilă prin respingerea recursului) s-a dispun restituirea în natura a imobilului în suprafață de 1260,76 mp, din .-5.
În aplicarea deciziei arătate, după îndelungate încercări de a convinge P. să execute această hotărâre, prin dispoziția nr. 2847/28.09.2010, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1260,76 mp, iar pentru diferența de 97 mp s-a dispus acordarea de despăgubiri.
Au intabulat terenul pe numele acestora, potrivit dispozițiilor Lg. 10/2001 și au început un nou șir de interminabile demersuri prin care să determine P. să execute efectiv dispoziția și să procedeze la predarea efectivă a terenului, așa cum cer dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001.
La data de 12.05.2011 s-a emis procesul - verbal nr. 268/71/12.05.2011.
La data predării terenului au fost asigurați că acesta este liber de construcții, fapt consemnat de altfel în cuprinsul procesului –verbal prin care au fost puși în posesie, fără deplasarea în teren.
Au crezut în buna –credință a lucrătorului primarului care a consemnat în procesul –verbal că trenul este liber de construcții și au acceptat primirea terenului din biroul pârâtului, fără deplasarea efectivă în teren.
În realitatea însă, construcțiile provizorii se află în continuare pe terenul lor, fiind puși în situația conflictuală cu posesorii acestor construcții, în timp ce pârâții încasează venituri din folosința lor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 26 din Lg. 10/2001, art. 480, 969, 969 Cod civil.
S-a solicitat administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâții nu au formulat întâmpinări,
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 2847/28.09.2010, avându-se în vedere Sentința civilă nr. 394/10.03.2008 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 05.12.2008 a Curții de Apel Iași s-a dispus de către P. Municipiului Iași, restituirea în natură, în indiviziune, a imobilului – teren neconstruit în suprafață de 1260,76 mp din Iași, .-5 către reclamanții din prezentul dosar(fila 56)
Dispoziția constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prin încheierea nr._/30.11.2010 a fost admisă de către OCPI Iași cererea de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților(fila 57 dosar).
Prin procesul –verbal nr._/12.05.2011, încheiat între Municipiul Iași – prin Primar și reclamanți s-a procedat la predarea - primirea terenului în suprafață de 1420 mp, situat în Iași – .-5 către aceștia din urmă, făcându-se mențiunea expresă să este neconstruit(fila 68 dosar),
Reclamanții au fost reprezentanți la semnarea procesului –verbal de către C. R. – C., care a fost audiat ca martor de către instanță și care a declarat că i s-ar fi spus, la data deplasării la Primăria Municipiului Iași, că din moment ce procesul –verbal cuprinse mențiunea că terenul e liber de construcții, nu mai e necesară deplasarea la fața locului, astfel încât, de bună-credință l-a semnat, reclamanții constatând ulterior că acesta era ocupat de construcții.
Prin expertiza în construcții efectuată în cauză c-s constatat că terenul este ocupat pe o suprafață de 428 mp de garaje metalice, edificate după anul 1989(filele 47-50 dosar).
De asemenea, prin raportul de expertiză contrabilă întocmit în cauză a fost calculată contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanți, prin lipsa de folosință a terenului, acesta fiind de 100.450,08 lei, pentru perioada 38.09.2010(data dispoziției) – 12.05.2011(data procesului –verbal de predare-primire) și de 113.006,34 lei pentru perioada cuprinsă între 12.05.2011 și 17.02.2012.
Cu toate că valoarea rezultată din expertiză este mai mare, reclamanții și-au menținut cuantumul pretențiilor, astfel cum a fost indicat în acțiune.
Prin urmare, se constată că acțiunea este întemeiată, reclamanții deși sunt proprietarii terenului nu se pot bucura de toate atributele dreptului de proprietate, prin existența pe suprafața acestuia a unor construcții care nu le aparțin, astfel încât, văzând și disp. art. 968 – 969 și 480 C. civil, va fi admisă acțiunea și obligat primul pârât la aducerea imobilului în stare menționată în procesul – verbal din 12.05.2011, respectiv liber de construcții.
Va obliga pârâșii, în solidar, la plata sumei se 34.128 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, începând cu 28.09.2010(data când au devenit proprietari) și până la eliberarea acestuia de construcții.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâții să-i achite reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții C. L. al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași, arătând următoarele:
De necontestat este faptul că, cel ce pornește acțiunea judiciară trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă care presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cea despre care se pretinde a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
În speța de față, intimații – reclamanți nu fac dovada acestei identități, nefiind justificată calitatea procesuală pasivă, autoritățile publice locale, deliberativă și respectiv executivă, nu pot fi obligate la a face ceva și mai mult, nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală.
Conform prevederilor art. 41 Cod procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată.
Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității juridice civile care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Așadar, capacitatea este un atribut ce aparține în exclusivitate subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 42 Cod procedură civilă, lipsa capacității poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Potrivit art. 28 și art. 29 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică ia ființă, după caz: prin actul de dispoziție al organului competent al puterii sau administrației de stat; prin actul de înființare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare sau printr-un alt mod reglementat de lege; instituțiile de stat, ca persoane juridice, pot fi înființate prin lege, decret.
Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliile locale și primarii sunt autorități publice locale deliberative, respectiv executive, prin care se exercită autonomia locală astfel cum este definită de legiuitor.
Astfel,. invocă pe cale de excepție, lipsa capacității și a calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Iași și Primarului Municipiului Iași.
Autoritățile publice locale nu au nici un drept asupra cestor construcții provizorii, nu au folosința construcțiilor/terenului, astfel încât nu pot fi obligate la „ducerea imobilului, situat în Iași, .-5, în starea menționată în procesul – verbal din 12.05.2011, respectiv liber de construcții, la plata sumei de 34.128 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, începând cu data de 28.09.2010 și până la eliberarea acestuia de construcții”.
Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare din 26.11.2010, a planului de amplasament și delimitare a imobilului, intimații – reclamanți au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului situat în Iași, .-5, dobândit potrivit Dispoziției nr. 2847/28.09.2010, a deciziei Curții de Apel Iași emisă în dosarul nr._ și a Dispoziției nr. 482/15.03.2007 – cu mențiuni „Garaje metalice - construcții provizorii”.
În procesul – verbal încheiat în data de 12.05.2011, în baza actelor sus – menționate emise în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, se menționează faptul că „Imobilul este compus din teren neconstruit în suprafață de 1422,00 mp”.
Acest înscris face dovada punerii în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară ce cade în sarcina beneficiarilor potrivit prevederilor art. 2 din Dispoziția nr. 2847/28.09.2010.
Potrivit răspunsului nr._/01.06.2011 formulat către reprezentantul intimaților, se comunică faptul că prin Dispoziția nr. 2847/28.09.2010 au fost puse în executare sentința civilă nr. 394/10.03.2008 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 205/05.12.2008 a Curții de Apel Iași.
Suprafața de teren menționată în procesul – verbal de predare – primire, a fost restituită în starea în care se afla la data cererii de restituire, conform art. 9 din Legea 10/2001.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Urmare a demersurilor făcute de reclamanții – intimați în temeiul Legii 10/2001, prin dispoziția nr. 2847 din 28.09.2010, s-a dispus restituirea în natură către aceștia a terenului în suprafață de 1260,76 mp.
Ca urmare, reclamanții au solicitat primarului să execute efectiv dispoziția și să procedeze la predarea efectivă a terenului, potrivit disp. art. 26 din Legea 10/2001.
Reclamanții – intimați au formulat și înscris adresele nr. 199/30.06.2010, 23/07.11.2013, 57/03.05.2011, adresate autorităților publice locale, iar la data de 12.05.2011 s-a încheiat procesul – verbal nr. 26.871/12.05.2011 în care s-a consemnat că terenul este liber de construcții.
Rezultă însă, din probele administrate în cauză, că pe terenul în litigiu (menționat în dispoziția de restituire) se află ridicate construcții provizorii (garaje) din folosirea cărora se încasează venituri de către unitățile pârâte.
De asemenea, cu probele administrate în cauză s-a demonstrat și existența prejudiciului, întinderea lui și legătura de cauzalitate, astfel încât elementele răspunderii civile delictuale sunt conturate, culpa pentru situația creată aparținând exclusiv primarului, ca persoană emitentă a dispoziției de restituire, obligată la punerea în posesie, care nu a predat terenul liber de construcții, așa cum s-a prevăzut în procesul – verbal de predare – primire, cât și a consiliului local, în calitatea sa de administrator al bunurilor municipiului, care încasează venituri din folosința garajelor situate pe terenul reclamanților - intimați.
Prin motivele de apel, se invocă lipsa calității procesual pasive a celor doi pârâți – apelanți.
Reține însă tribunalul că, calitatea procesuală pasivă a Primarului derivă din dispozițiile Legii 10/2001, care statuează că restituirea terenului se realizează prin dispoziția motivată a primarului. În considerarea acestor dispoziții, acesta a emis dispoziția atacată la instanță, iar instanța a obligat primarul să restituie în natură. În baza hotărârii, primarul a emis dispoziția de restituire și tot el a fost obligat la punerea efectivă în posesie.
Calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. derivă din calitatea sa de administrator al bunurilor municipiului, care încasează sumele plătite cu titlu de chirie, de către proprietarii construcțiilor situate pe terenul reclamanților – intimați.
Un alt motiv de apel vizează neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Și aceste apărări se impun a fi respinse de instanță, deoarece s-a demonstrat existența faptei ilicite – consemnarea în procesul – verbal al unor situații neadevărate, producătoare de efecte juridice – existența prejudiciului, rezultat din lipsa de folosință a terenului, întinderea acestui prejudiciu, determinat de expertiza contabilă realizată în cauză, precum și culpa pârâților.
Se invocă faptul că terenul a fost intabulat cu construcțiile provizorii. Acest aspect nu are o relevanță în cauză, atâta vreme cât s-a solicitat predarea terenului liber și atâta vreme cât această situație a fost contestată în procesul – verbal de punere în posesie.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de C. L. al Municipiului Iași și P. Municipiului Iași, păstrând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
Instanța va respinge ca nedovedită cererea intimaților de acordare a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții C. local al municipiului Iași și P. municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/17.05.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimaților vizând cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 09.01.2013, în ședință publică.
Președinte, C. S. | Judecător, M. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
10 ex./12.03.2013
Judecător fond A. D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 19/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
