Obligaţie de a face. Decizia nr. 2167/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2167/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 19530/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - C. A.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2167/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta A.. DE P.. . ȚIGARETE și pe intimații R. E. și R. A. S., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2013 și au fost consemnate în ședința publică de la acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea reprezentantului recurentei, a amânat pronunțarea la data de 03.10.2013, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10.10.2013, apoi la 17.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2582/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea reclamanților R. E. și R. A. S. domiciliați în Iași .. 46A . . în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari . Țigarete cu sediul în Iași . . parter.
Obligă pârâta la radierea din listele de plată a penalităților de întârziere reținute în sarcina reclamanților, în cuantum de 1181,18 lei și respectiv 4031,56 lei.
Obligă pârâta la plata sumei de 426,72 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar către reclamanți”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
„Aceștia solicită scutirea de la plata penalităților de întârziere invocând dispozițiile legii 175/2010.
Au depus în susținerea acțiunii dovada solicitării aplicării dispozițiilor legale invocate de către asociație și dovada achitării sumei de 917,41 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante achitate la 22.04.2011 și 131 lei reprezentând cheltuieli pe luna aprilie 2011.
Susținerile pârâtei privind neaplicarea dispozițiilor legale invocate de către reclamantă nu pot fi primate pentru următoarele considerente;
Potrivit art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă, aceleași dispoziții fiind inserate în art. 15 alin. 1 din Constituție
Principiul neretroactivității legii presupune că aceasta activează de la momentul intrării sale în vigoare, iar nu și pentru perioada anterioară. În cazul Legii nr. 175/ 2010, publicată în Monitorul Oficial Nr. 502 din 20 iulie 2010, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, . s-a produs în termen de 3 zile de la momentul publicării. Potrivit art. II alin. 1 din legea 175/2010 scutirea de la plata penalităților se aplică exclusiv proprietarilor care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor Legii nr. 175/ 2010 în sensul că aceasta nu ar fi aplicabilă debitelor anterioare intrării sale în vigoare pentru care au fost calculate penalități, ci numai celor ulterioare, nu este justificată. Astfel, din analizarea textului legal incident, se observă că legiuitorul nu a condiționat scutirea de la plata penalităților de momentul înregistrării debitelor față de care acestea au fost calculate, ci numai de plata integrală a cotelor de contribuție și de nivelul venitului net minim lunar pe membru de familie. Indiferent de momentul înregistrării debitelor la care s-au calculat penalități, proprietarii pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 175/ 2010 în condițiile în care, în perioada de timp limitativ prevăzută de actul normativ, efectuează plata integrală a acestora și se încadrează în plafonul valoric impus veniturilor realizate.
Poziția furnizorilor față de modalitatea de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 175/ 2010 nu poate justifica un refuz al asociației de a acorda proprietarului scutirea de care ar beneficia potrivit legii.
În acest sens, art. II alin. 4 al legii a prevăzut că sumele cu titlu de penalități datorate către asociațiile de proprietari, anulate conform acestei legi, vor fi anulate și din obligațiile contractuale existente între asociațiile de proprietari și societatea furnizoare de servicii.
Nu se poate reține ca întemeiată nici apărarea pârâtei cum că sumele achitate de către reclamanți nu sunt sume datorate în perioada iulie 2010 iulie 2011 câtăvreme legea nu impune o astfel de condiție. Mai mult reține instanța că între reclamanți și pârâtă au avut avut loc o . litigii, iar prin sentința civilă nr.6100 reclamanții din prezenta cauză au fost obligați la plata, către reclamantă, a următoarelor sume :
-1652,36 lei, cu titlu de restanțe la plata cotelor din cheltuielile asociației de proprietari aferente perioadei iulie 2009- mai 2010,
-503,47 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata cotelor din cheltuielile asociației de proprietari aferente perioadei iulie 2009- mai 2010, calculate de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data formulării acțiunii (05.07.2010)
-154,5 lei cu titlu de fond de rulment. De asemenea au fost obligați la plata, către asociație, a penalităților în cuantum de 0,2% zi de întârziere calculate față de debitul constând în restanțe la plata cotelor de întreținere, de la data de 06.07.2010 până la data plății efective.
Din lista de plată pe luna aprilie 2011 afișată la 17 mai 2011 reclamanții apar cu cheltuieli de întreținere aferente lunii aprilie, în cuantum de 130,85 lei, fără restanțe la întreținere dar cu penalizări de 1181,18 lei și separat debit în litigiu, 4031,56 lei.
Reține instanța că reclamanții au făcut dovada achitării în luna apr 2011 a datoriilor la întreținere motiv pentru care aceștia, dovedind și faptul că au un venit lunar pe membru de familie mai mic de 1000 lei, beneficiază de cutirea de la plata penalităților de întârziere generate de suma restantă cu titlu de bază, respective suma de 1181,18 lei așa cum rezultă din lista de plată.
În ce privește suma de 4031,56 lei instanța reține că acestea nu trebuie să mai figureze în lista de plată a reclamanților câtă vreme pentru perioadele anterioare lunii mai 2010 s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă cuantumul obligației de plată a proprietarilor față de asociație, instanța reținând prescripia dreptului la acțiune.
Apărarea pârâtei privind stingerea obligației de plată a proprietarilor doar prin plată și nu prin alte moduri inclusive prescripție nu paote fi reținutăă de către instanță evidențele asociației trebuind să fie în cocncordață cu hotărârile judecătorești pronunțată în contradictoriu cu aceștia, astfel încât instanța va dispune radierea din listele de plată și evidențe a sumelor evidențiate a fi penalități de întârziere la plată”.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari . Țigarete care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legii menționate mai sus deoarece pentru ca reclamanții-intimați să beneficieze de efectele Legii nr. 175/2010 ar fi trebuit ca în perioada 24.07.2010 – 24.06.2011 să-și achite integral debitele existente până la data plății, respectiv din dosarul nr._/245/2009 – sentința civilă nr._/24.11.2009 și decizia civilă nr. 2078/22.10.2010 pronunțate de Judecătoria Iași, respectiv de Tribunalul Iași, care obligă reclamanții-intimați la plata sumelor; în dosarul nr._/245/2010 – sentința civilă nr. 6100/28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, care obligă reclamanții-intimați la plata sumelor.
În perioada iunie 2010 – aprilie 2011 recurenții-intimați nu au efectuat nici o plată către asociația de proprietari.
Arata recurenta ca la data de 22.04.2011 reclamanții-intimați au achitat suma de 917,41 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și suma de 131 lei reprezentând cheltuieli aferente lunii aprilie 2011.
Sumele achitate de reclamanții-intimați au fost datorii acumulate pentru consumul de utilități în perioada iunie 2010 – aprilie 2011, imputația plății neefectuându-se asupra debitelor restante și anterioare lunii mai 2010 inclusiv, deoarece pentru aceste sume existau cele două sentințe judecătorești definitive și executorii.
Acesta este motivul pentru care în luna mai 2011 intimații apăreau în listele de plată fără restanțe la întreținere. De asemenea arata ca în listele de plată aferente lunii mai 2011 familia R. figura cu penalități de întârziere de 1181,18 lei și separat cu un debit rezultat din litigii de 4031,56 lei.
Arata recurenta ca acest debit rezultat în urma litigiilor nu constituie penalități de întârziere, ci este alcătuit din sume care reprezintă: cheltuieli de întreținere (anterioare și inclusiv luna mai 2010), la care se adaugă fondul de rulment, penalități de întârziere ce au curs pentru debitul principal, și cheltuieli ocazionate de promovarea litigiilor câștigate de către asociația de proprietari.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de ambele părți nu fac dovada achitării integrale a debitelor principale pe care reclamanții-intimați le aveau la asociația de proprietari.
Susține recurenta faptul că reclamanții-intimați au achitat doar cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2010 – aprilie 2011, rămânând însă neachitate cheltuielile din litigii, nu poate constitui plata integrală a tuturor debitelor datorate asociației, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 175/2010.
Arata recurenta ca dispozițiile Legii nr. 175/2010 sunt foarte clare: sunt scutiți de la plata penalităților proprietarii care își achită integral suma restantă cu titlu de bază la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Arata recurenta ca textul legal poate primi doar 2 interpretări din punct de vedere logico-juridic:
A. Se vor anula penalitățile în condițiile achitării integrale a debitelor principale (cheltuieli de întreținere, precum și debite litigioase), sau
B. Se vor anula penalități în condițiile achitării integrale a debitelor reprezentate de cheltuieli de întreținere pentru care asociația nu a promovat încă un litigiu (exceptând astfel debitele litigioase a căror achitare este obligatorie, având în vedere puterea executorie a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile).
Nici una din aceste interpretări nu a fost îmbrățișată de către instanța de fond care a confundat izvorul obligației de plată a celor 2 debite asupra cărora a hotărât radierea:
- 1181,18 lei reprezentând penalități de întârziere ce au fost calculate asupra debitelor acumulate de reclamanții-intimați în perioada iunie 2010 – aprilie 2011 perioadă pentru care aceștia au efectuat plata integrală a debitului principal cu titlu de cheltuieli de întreținere);
- 4031,56 lei care nu constituie penalități de întârziere, ci era o sumă datorată de reclamanții-intimați cu titlu de cheltuieli din litigiile câștigate de către asociație prin sentințe definitive și irevocabile.
Consideră recurenta că soluția dată de instanța de fond ar fi fost corectă în condițiile în care suma de 4031,56 lei ar fi reprezentat exclusiv penalități de întârziere, însă această sumă este compusă din debite principale:
- cheltuieli de întreținere din perioada mai 2008 –mai 2010 (pe care reclamanții-intimați nu le-au achitat la timp);
- penalități de întârziere calculate la aceste debite principale care însă nu pot fi anulate deoarece reclamanții-intimați nu au achitat debitul principal în cele 12 luni de la . legii, ele fiind constatate în mod legal prin 2 sentințe judecătorești definitiv și irevocabile:
- fond de rulment care este o sumă fixă stabilită de către membrii asociației prin hotărârea Adunării Generale asupra cărei Legea nr. 175/2010 nu dispune în nici un mod și care trebuie plătite de toți locatarii;
- cheltuieli de judecată ocazionate tocmai prin reaua-credință a reclamanților-intimați care nu și-au plătit perioade îndelungate de timp obligațiile financiare pe care le aveau față de asociația de proprietari, aceasta din urmă fiind forțată să aleagă această ultimă cale a litigiului pentru recuperarea datoriilor.
Consideră că instanța de fond nu avea posibilitatea dată de dispozițiile Legii nr. 175/2010 de a anula obligativitatea plătirii unor sume de bani care nu constituie penalități de întârziere și asupra cărora legea nu face nici o referire.
Arată că asociațiile de proprietari au fost obligate să plătească cu precădere penalitățile de întârziere cu toate că la rândul lor nu le-au putut percepe locatarilor restanțieri care au achitat debitele principale în perioada în care legea nr. 175/2010 a fost în vigoare; spre exemplu: art. 18.1 din Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare încheiat de S.C. APAVITAL S.A. cu asociațiile de proprietari: imputarea plății pe facturi se va face în ordinea scadenței acestora, achitându-se cu prioritate eventualele penalități.
Învederează instanței de recurs faptul că, reclamanții-intimați au achitat sumele de bani la care au fost obligați prin sentința civilă nr._/24.11.2009 și decizia civilă nr. 2078/22.10.2010 pronunțate de Judecătoria Iași, respectiv de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2009 (în cadrul dosarului de executare silită nr. 102/2011 al Biroului executorului Judecătoresc M. L.), precum și parte din sumele de bani la care au fost obligați prin sentința civilă nr. 6100/28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010 – începând cu luna noiembrie 2011 (în contul asociației deschis la S.C. CEC Bank S.A. Sucursala Iași – depune copiile extraselor de cont), și potrivit dispozițiilor art. 1470 cod civil orice plată presupune o datorie, astfel încât, prin plata efectuată reclamanții-intimați au realizat recunoașterea datoriei față de asociația de proprietari.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recursa invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 14.06.2011 reclamantii R. E. si R. A. S.au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari PT 8 Țigarete, să se dispună scutirea de la pata penalităților de întârziere de inscrise in lista de plata a lunii aprilie 2011 generate de suma restantă cu titlu de bază în temeiul disp art. II din Legea 175/2010 teza a doua deoarece au achitat integral cotele de contribuție la cheltuielile asociației în termen de 12 luni de la . legii.
Tribunalul constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în cauza dedusă judecății în urma unei analize atente și complete a ansamblului probator administrat și a aplicat în mod riguros dispozițiile legale incidente.
Tribunalul constată că motivele de recurs sunt vădit neîntemeiate sentința recurată urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Conform art. II (1) din legea 175/10: „proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază”.
Astfel începând cu 20.07.2010 (data publicării în M.O. a legii 175/2010 și timp de un an de zile, proprietariiaveau posibilitatea de a achita întreținerea restantă, respectiv cota de contribuție la cheltuielile asociației, pentru a beneficia de scutirea de la plata penalităților.
Intimatii au făcut dovada plății sumei de 400 lei la 22.02.2011 și 914,41 lei la 22.04.2011, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iunie 2010 până în martie 2011, suma de 131 lei reprezentând cheltuieli pe luna curentă – aprilie 2011 și suma de 154,5 lei – fond rulment -conform chitanței nr._/31.05.2011.
Această situație este atestata si prin lista de plată pentru luna aprilie 2011 in care la coloana 20 – rubrica „întreținere restantă” – figurau cu 0 lei de plată.
Tribunalul noteaza ca intimatii au dovedit că au achitat și întreținerea pe fiecare lună curentă, în termen legal, respectiv pentru lunile mai, iunie, iulie și august, septembrie 2011, cu ordinele de plată depuse la dosar.
În aceste condiții instanța de fond a stabilit în mod corect scutirea sumei de 1181,18 lei din listele de plată ca „penalizări”.
Instanța de fond a stabilit în mod corect ca suma de 4031,56 lei nu este legal să figureze în lista de plată ca penalizare câtă vreme pentru perioadele anterioare lunii mai 2010 există hotărâre judecătorească, debitul respectiv reprezintând un debit principal stabilit printr-un titlu executoriu.
Instanta de recurs observa ca pentru debitul prevăzut în dosarul_/245/2010 s-a achitat suma de 1.652,36 lei pentru perioada iulie 2009 – mai 2010 precum și accesoriile aferente, conform extraselor de cont CEC Bank.Această sumă a fost achitată în noiembrie 2011 la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 6100/2011 (prin respingerea recursului deciziei civile 2769/2011).S-a făcut ,de asemenea ,dovada achitării debitului pentru perioada mai 2008 – iunie 2009 și a accesoriilor prevăzute în sentința civilă_/2009 și decizia civilă 2078/2010 cu procesul-verbal de încetare a executării silite din 01.04.2011 și chitanțele de virament bancar .
Tribunalul constata ,in plus, ca instanța de fond a constatat intemeiat că intimații se încadrează în dispozițiile art. II pct. 3 din Legea 175/2010, respectiv au dovedit ca fiecare membru din familie are un venit net lunar ce nu depășește 1000 lei.
Tribunalul noteaza ca fiind nerelevant faptul că Legea 175/2010 nu s-a aplicat între Asociație și furnizori.
Aceasta deficienta de coordonare legislativa nu le poate fi imputată intimaților.Scopul legii a fost de a impulsiona proprietarii să-și achite în totalitate cheltuielile de întreținere restante, indiferent cât de mare ar fi perioada de timp în care ele au fost înregistrate cu beneficiul scutirii lor de plata penalităților de întârziere.
Deși recurenta a susținut faptul că suma de 4031 nu ar reprezenta în fapt penalități, Tribunalul notează că recurenta își invocă propria culpă ,ceea ce principiile generale ale dreptului nu permit( „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”) Nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate sa obtina foloase invocand propria incorectitudine si nici sa se apere valorificand un asemenea temei.Astfel ,în listele de plată aceasta suma a fost trecută la rubrica penalități.
În ce privește sumele rezultate din hotărâri judecătorești irevocabile anterioare obtinute împotriva pârâților-intimați, pentru respectivele sume recuperarea se poate face în baza titlurilor executorii și nu mai poate face obiect al cenzurii în prezenta cauză.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a respinge recursul ca fiind vadit neîntemeiat în baza art. 312 Cod procedură civilă și a menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari . cu sediul în Iași, Șoseaua Națională nr.46.A, ., parter împotriva sentinței civile nr. 2582/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ ,sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.10.2013.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, C. A. |
Grefier, I. A. G. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./03.02.2014
Jud. fond: R. C.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2179/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2259/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
