Fond funciar. Decizia nr. 2261/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2261/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 35329/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Octombrie 2013
Președinte - I. D.
Judecător C. R.
Judecător G. C.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2261/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către recurentul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 740/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatele C. JUD.PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DIN C. PREFECTURII JUD. IAȘI și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DIN . obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2013 susținerile părților cu privire la cererii de repunere în termenul de recurs și cu privire la excepția tardivității formulării recursului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 740 din 18.01.2013 a Judecătoriei Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ț. G., invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul prefecturii județului Iași și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ț. G. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul prefecturii județului Iași și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din . calității procesuale active. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/02.09.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului cu care figura în registrul agricol defunctul Ț. C., în favoarea moștenitorilor acestuia, respectiv soția supraviețuitoare și cei șase copii. Ț. C. figura în registrul agricol cu 3,05 ha iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe respectiva suprafață, redusă cu 10%, procentaj stabilit de CLSDPPT Mogoșești. Numitei Ț. R. ar fi trebuit să i se reconstituie și dreptul de proprietate în nume propriu, întrucât ea era coproprietar al terenului care figura în registrul agricol pe numele soțului ei, Ț. C..
Dar, foarte probabil, ea nu a făcut o cerere în nume propriu pentru reconstituirea dreptului său de proprietate, pe de o parte, iar pe de altă parte, a decedat la scurt timp de la emiterea titlului de proprietate, fapt ce a eliminat viciul titlului de proprietate în discuție, ceilalți titulari ai acestuia fiind și moștenitori ai mamei lor.
În data de 29.08.2005, numitul Ț. I., frate al reclamantului, depune la CLSDPPT Mogoșești o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 0,90 ha, moștenit de la mama sa, care, la rândul ei, îl primise de la tatăl ei, Anisiei I. (zis T.).
Se pretinde că acesta ar fi primit respectivul teren în calitate de veteran de război. Ț. I. arată că nu deține înscrisuri care să dovedească dreptul cerut, motiv pentru care invocă proba cu martorii vecini, prevăzută de art. 6, alin. 1 indice 3 din Lg. 1/2000. cererea, formulată în nume propriu de numitul Ț. I., a fost înregistrată la CLSDPPT Mogoșești cu nr. 13/29.08.2005.
Prin actul nr. 13/02.05.2006 (fila 25), CLSDPPT Mogoșești îi comunica lui Ț. I. propunerea de invalidare a cererii sale, pentru suprafața de 0,90 ha pădure. Prin cererea înregistrată la nr. 2003/23.05.2006, Ț. I. contestă propunerea de invalifare. Prin cererea nr. 4132/17.07.2007, fila 26, semnată de toți moștenitorii, spre deosebire de cea înregistrată la nr. 13/29.08.2005, care este semnată doar de Ț. I., se solicită din nou reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier în discuție. Prin actul nr. 2003/27.03.2009 CLSDPPT Mogoșești trimite CJSDPPT Iași propunere de invalidare a cererii nr. 13/29.08.2005. prin Hotărârea nr. 2489/03.11.2009, fila 23, CJSDPPT Iași respinge contestația lui Ț. C. I.. (cererea nr. 2003/23.05.2006).
HG nr. 890/2005, art. 11, alin. 1 prevede că: „Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun fiind semnată de fiecare dintre ei”.
După cum s-a reținut mai sus, cererea nr. 13/29.08.2005 a fost formulată de Ț. I. în nume propriu. Cererea nr. 4132/17.07.2007, semnată de toți moștenitorii, nu poate fi luată în considerare fiind depusă după termenul limită prevăzut de legea nr. 245/2005.
Numitul Ț. I. a decedat la data de 06.04.2011 (certificat deces fila 26 dosar). Conform adresei nr. 7149/13.11.2012 a Primăriei comunei Mogoșești, în urma defunctului Ț. I. au rămas ca moștenitori soția și patru fiice. În această situație, fratele defunctului, anume reclamantul Ț. G., nu este moștenitor al fratelui său, Ț. I., fiind înlăturat de la moștenire de soția fratelui său și de copiii acestuia. Pentru aceste motive, reclamantul Ț. G. nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ț. G. și a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale active.
Văzând soluția ce urmează a se da capătului principal de cerere, instanța de fond a respins cererea reclamantului referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ț. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Anterior dezvoltării acestor motive tribunalul reține faptul că recurentul a formulat și cerere de repunere în termenul de recurs motivat de faptul că apărătorul său și-a schimbat sediul profesional, hotărârea nefiindu-i comunicată la noul sediu iar partea ce recurat sentința civilă a luat la cunoștință de aceasta la data de 28.06.2013, când i s-a eliberat o copie conformă cu originalul după horărâre. Anterior a formulat o cerere de comunicare a hotărârii ce a rămas fără răspuns.
Arată recurentul faptul că a făcut dovada faptului că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,90 ha teren teren cu vegetație forestieră, teren pe care-l deține și în prezent.
Se arată faptul că fratele său – Ț. I. – a solicitat reconsituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorilor lor și nu în nume personal, așa cum s-a reținut în mod greșit de către instanța de fond.
Se solicită și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar. S-a solicitat proba cu acte. În drept au fost invocate dispozițiile legii 18 din 1991, art. 10 HG 890 din 2005, art. 304 pct 7 și 9 C.pr.civ.
C. L. de Fond Funciar Mogoșești, în calitate de intimată, a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia.
S-a admis proba cu acte pe cererea de repunere în termen.
Asupra cererii de repunere în termenul de recurs tribunalul reține faptul că este necesară analizarea cu prioritate. Hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentului la data de 21.03.2013, așa cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila 116 din dosarul de fond chiar la sediul avocatului indicat prin cererea introductivă.
Din studierea dosarului de la fond instanța de control judiciar reține faptul că nu s-a comunicat instanței un alt sediu al apărătorului reclamantului recurent până la momentul închiderii dezbaterilor, motiv pentru care comunicarea este corect efectuată. În aceste condiții nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 98 C.pr.civ. Cererea de recurs formulată de recurent a fost depusă în data de 10.07.2013, așa cum reiese din viza de primire aplicată de Judecătoria Iași, fila 3 din dosarul de recurs.
Conform codului de procedură civilă aplicabil, art. 98: „ Schimbarea domiciliului uneia din părți in timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei in seama, sa fie adusa la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandata, a cărei recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.” iar conform dispozițiilor art. 103 alin 1: „(1) Neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.”; de asemenea, art. 301 prevede faptul că „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător ”, în cauză fiind incidente și prevederile art. 310: „Dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.” .
Din viza de primire aplicată de Judecătoria Iași rezultă că recurentul a introdus cererea la data de 10.07.2013, deci cu depășirea termenului imperativ prevăzut de textul de lege menționat anterior, aspect recunoscut implicit de către recurent, prin formularea cererii de repunere în termen .
În sensul art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, împrejurarea mai presus de voința părții, trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către reclamant .
Împrejurarea invocată de către recurent, conform căreia, nu a putut lua cunoștință de hotărârea pronunțată deoarece apărătorul său și-a schimbat domiciliul, nu îndeplinește cerințele art. 103 alin 1 Cod procedură civilă .
Astfel, pe parcursul soluționării cauzei în fond, recurentul reclamant a fost citat la adresa din acțiunea introductivă, fără ca apărătorul acestuia să aducă la cunoștința instanței că s-ar fi mutat de la adresă (deși acesta a participat și la termenul în care, fiind dezbaterile închise, s-a acordat cuvântul părților atât pe excepție cât și pe fondul cauzei).
Așadar, în mod evident, o schimbare a domiciliului, reședinței sau domiciliului procedural al apărătorului recurentului (unde s-a solicitat comunicarea actelor de procedură) trebuia adusă la cunoștința instanței, prin cerere scrisă, sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, fiind neluarea ei în seamă. Or, formularea unei astfel de cereri de informare, nu poate fi asimilabilă forței majore, neputându-se considera că recurentul nu putea prevedea că instanța va comunica actele de procedură la domiciliul indicat astfel încât, recurentul nu poate invoca propria sa culpă în justificarea cererii de repunere în termen.
Astfel, urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de către recurent .
În ceea ce privește excepția tardivității, tribunalul reține următoarele aspecte: raportându-ne la dispozițiile art. 101 alin 1 și art. 102 Cod procedură civilă, neluând în calcul ziua de 21.03.2013– ziua comunicării și în care a început să curgă termenul – și nici ziua de 08.04.2013 când s-a sfârșit - termenul de 15 zile s-a împlinit la 09.04.2013.
Instanța de control judiciar reține pe de o parte că, dovada comunicării sentinței s-a efectuat la adresa indicată chiar de către recurent așa cum s-a reținut mai sus iar o eventuală schimbare a domiciliului procedural al recurentului nu poate fi luată în seamă, așa cum impune art. 98 Cod procedură civilă, pentru că recurentul nu a adus la cunoștința instanței acest lucru iar pe de altă parte că, recurentul nu a făcut dovada incidenței dispozițiilor art. 103 alin 1 Cod procedură civilă .
Raportat la cele reținute mai sus, instanța constată că prezentul recurs este declarat cu nerespectarea termenului stabilit în mod expres de către legiuitor, astfel că, în temeiul prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să admită excepția tardivității recursului și în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de reclamantul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 740/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul Ț. G..
Respinge – ca tardiv formulat - recursul declarat de reclamantul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 740/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. R. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 19.11.2013
JUD. FOND: S. E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2259/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 2263/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
