Obligaţie de a face. Decizia nr. 166/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 6008/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Martie 2013
Președinte - M. S.
Judecător C. D.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat de pârâtul B. I. împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul R. I., având ca obiect obligație de a face autorizarea executării obligației de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 04.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâtul B. I., a fost obligat pârâtul să redeschisă, prin demolarea gardului construit pe aliniamentul 2-3 și 14-5 potrivit schiței anexe nr. 1 (fila 187) a raportului de expertiză întocmit de expertul P. I. M., servitutea de trecere auto și cu piciorul pentru accesul la partea din spate a imobilului reclamantului, respectiv garaj și pentru accesul la fosa septică și la căminul de alimentare cu apă a locuinței.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1372,18 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Părțile au imobile teren și construcții învecinate dobândite prin contractul de concesiune nr. 125/2004 în ceea ce-l privește pe reclamant pentru 1/2 din cota indiviză din suprafața de 300 mp (suprafața real măsurată de 180 mp) și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2918/2007 în ceea ce-l privește pe pârât pentru suprafața de 273 mp (273 mp real măsurată) situată în Iași, ., identificate pe schița anexă nr. 1 (fila 187) a raportului de expertiză necontestat de părți.
Pe amplasamentul deținut de reclamant este edificată o construcție cu caracter definitiv, în suprafață de 88 mp delimitată de punctele 8, 9, 14, 7, 8, iar pe amplasamentul deținut de către pârât este edificată o construcție cu caracter definitiv în suprafață de 85 mp delimitată de punctele 9, 10, 11, 12, 13, 14, 9 și o construcție cu caracter provizoriu C 2 în suprafață de 7 mp potrivit aceleiași schițe anexe.
Pârâtul a construit un gard între punctele de contur 2, 3, 4, 5, 14 și 2, 9 care nu împiedică accesul reclamantului la locuința sa, accesul acestuia făcându-se prin . de contur 1,2.
Reclamantul deține un garaj la demisol însă accesul cu autoturismul nu este posibil, deoarece pârâtul și-a împrejmuit proprietatea conform autorizației nr. 450/2009, anulată prin sentința nr. 404/C.A. din 23.04.2010.
În ceea ce privește instalațiile de apă, gaz și energie electrică, a-a constatat în teren că:
- alimentarea cu energie electrică se face aerian nefiind afectată de limita cu proprietatea B. I.;
- alimentarea cu gaz se află pe linia descrisă de punctele 1,8 și nu pe limita cu proprietatea B. I. și doar că se află pe terenul deținut de Bularcu I. căminul de alimentare cu apă a locuinței, iar gardul construit de către pârât între punctele de contur 14,5 pe limita sa de proprietate împiedică accesul reclamantului la fosa septică, deasupra căreia este edificată de către pârât o construcție anexă cu caracter nedefinitiv în suprafață de 7 mp.
Gardul construit de pârât împiedica accesul auto al reclamantului la garaj, accesul la fosa septică și la căminul de alimentare cu apă a locuinței.
Acțiunea formulată este întemeiată și a fost admisă în parte potrivit art.616 și următoarele și art. 1073-1077 Cod civil, în sensul de a-l obliga pe pârât să redeschisă, prin demolarea gardului construit pe aliniamentul 2-3 și 14-5 potrivit schiței anexe nr. 1 (fila 187) a raportului de expertiză întocmit de expertul P. I. M., servitutea de trecere auto și cu piciorul pentru accesul la partea din spate a imobilului reclamantului, respectiv garaj și pentru accesul la fosa septică și la căminul de alimentare cu apă a locuinței.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1372,18 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe in termen legal a formulat apel pârâtul B. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului fără a analiza întreg probatoriul administrat în cauză și fără a se pronunța asupra tuturor solicitărilor pârâtului formulate prin memoriul depus la dosarul cauzei.
Astfel, susține apelantul, că a cumpărat terenul împrejmuit de la proprietarul de drept, M. G. și că nu împiedică cu nimic accesul reclamantului la locuința sa .
Susținerile reclamantului sunt nereale . Fosa septică despre care se face vorbire este nefuncțională și apelantul a fost obligat de autorități să o desființeze. Accesul auto nu a fost folosit niciodată, iar reclamantul are posibilitatea de acces prin altă parte a imobilului.
Totodată, prin memoriul înaintat instanței pârâtul apelant a arătat că investițiile făcute au fost autorizate în mod legal și că fiind proprietar al terenului nu poate fi obligat la a oferi servitute fără o justă despăgubire pentru suprafața de teren pe care urmează a se constitui servitutea, aspect neanalizat de instanța de fond.
Apelul a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
În apel s-a administrat nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Reclamantul R. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I. ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului de a redeschide, prin demolarea gardului, servitutea comună de trecere auto și cu piciorul pentru accesul la partea din spate a imobilului proprietatea sa, cu respectarea sarcinilor terenului respectiv accesul la garaj, la instalațiile de gaz, apă și canalizare, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute aceste lucrări în contul și pe cheltuiala pârâtului.
Din probatoriul administrat la instanța de fond rezultă că imobilul situat în Iași, . a fost construit în baza autorizației de construcție nr. 719/1998 de către numitul R. G., pe teren concesionat de Consiliul Local Iași. Ulterior, construcția a fost vândută, parte reclamantului R. I. și parte numiților Dadu V. și Dadu G., de la aceștia din urmă pârâtul B. I. dobândind dreptul de proprietate asupra construcției și preluând concesiunea asupra terenului în suprafață de 445 m.p., din care 145 m.p. ocupat de construcții și 300 m.p. teren arabil, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2238/2003.
În anul 2004 s-au încheiat două contracte de concesiune pentru suprafața de 300 m.p. pe numele reclamantului R. I. și pârâtului B. I., în fiecare dintre acestea precizându-se că se concesionează cota indiviză de ½ din suprafața de 300 m.p. teren situată în Iași, ..
Prin dispoziția nr. 2290/2006 emisă de Primarul Municipiului Iași în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 s-a restituit în proprietate numitului M. G. Alexander suprafața de 453 m.p. teren situată în Iași, ., în dispoziția de retrocedare făcându-se mențiune că terenul este afectat de cele două contracte de concesiune încheiate în anul 2004.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2918/2007 pârâtul a cumpărat suprafața de 273 m.p. teren din totalul celor 453 m.p. situați în Iași, ..
Chiar dacă în contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat nu se face vorbire de existența contractelor de concesiune, pârâtul avea cunoștință de existența acestora și este obligat a respecta dreptul de folosință pe care reclamantul îl are asupra întregii suprafețe de 300 m.p. teren în baza contractului de concesiune.
Prin construirea celor două garduri, individualizate în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond între punctele 2-3 și 14-15 se încalcă dreptul reclamantului de a avea acces la terenul concesionat, astfel încât în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.
Suprafața de 300 m.p. teren a fost concesionată celor două părți în indiviziune, astfel încât fiecare dintre ele are dreptul de a o folosi nestingherit pe durata existenței contractului.
În cauză nu se pune problema unei servituți ci doar a dreptului de folosință al terenului.
Susținerea apelantului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a reclamantului la plata de despăgubiri pentru suprafața de teren pe care se constituie servitutea este nefondată. Pârâtul nu a formulat o asemenea cerere în fața instanței de fond, depunând doar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se păstreze sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, apelantul, aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimat – suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul B. I. împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plăească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. S C.D. E.D.B.
Red. S.M. /S.M. 4 ex.
23.09.2013
Jud. fond. – B. T.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1005/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
