Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 724/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 30385/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Martie 2013
Președinte - M. S.
Judecător P. T.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 724/2013
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe recurent P. M. și pe intimat C. V., intimat C. M., având ca obiect îmbogatirea fara justa cauza.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/28.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. M., cu domiciliul în Iași, ..60, . contradictoriu cu pârâții Cracană V. și Cracană M., ambii cu domiciliul în Iași, stradela G. V., nr.22, jud. Iași.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. ”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe subnr._ /16.09.2011 reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâții C. V. și C. M. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 40.000,00 lei, reprezentând c/v amenajărilor pe care ea le-a efectuat cu titlu de reparații capitale în apartamentul în care locuiește, în baza dreptului de abitație conferit de contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, cu nr. 1838/02.05.1997, ca îmbogățire fără justă cauză. Totodată, a solicitat reclamanta obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată potrivit eșalonării plății contravalorii taxei de timbru dispusă prin încheiere de ședință, la termenul din 09.11.2011, dată în Camera de consiliu, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de P. M. .
În motivare a arătat reclamanta că a încheiat în 1997 cu familia pârâților contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere prin care și-a rezervat și un drept de abitație viager pentru imobilul înstrăinat, motivat de dorința ei de a ceda proprietatea în schimbul primirii de întreținere, însă a constatat ulterior că înscrisul nu relatează realitatea, specificând faptul că s-a plătit o sumă de bani drept preț pe care ea nu primit-o niciodată.
A menționat reclamanta că și așa pârâții sunt obligați să-i asigure pe toată durata vieții locuință, alimente, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente, asistență medicală etc. și cum apartamentul a devenit între timp imposibil de locuit în condiții de siguranță și minim confort, necesitând reparații capitale, iar pârâții, deși înștiințați, au refuzat efectuarea acestora, în luna mai 2011 a fost nevoită să le efectueze din propriile economii.
Conform susținerilor reclamantei chiar și asociația de locatari a solicitat, de nenumărate ori, efectuarea de reparații la balconul imobilului ce dă spre o stradă foarte circulată, întrucât se afla în stare avansată de degradare și exista riscul desprinderii unor bucăți din acesta, toaleta și bucătăria nu mai puteau fi folosite în mod normal, existând mereu plângeri de la vecini, iar geamurile erau într-o stare precară, simpla lor deschidere devenind primejdioasă.
În acest context, a precizat reclamanta că a efectuat lucrările cu o echipă care a achiziționat, pe banii ei, materialele necesare și prin încheierea unui contract cu firma care a montat geamurile, cheltuind 40.000,00 lei, din care suma de 30.000,00 lei a fost achitată la finalizarea lucrărilor iar diferența de 10.000,00 lei o achită în cinci rate din pensie și se impune recuperarea acestei sume de la pârâți, întrucât reparațiile au adus un spor de valoare de necontestat apartamentului, cu mențiunea că banii erau destinați asigurării cheltuielilor necesare înmormântării și pentru tratarea eventualelor afecțiuni medicale.
Nu în ultimul rând, a precizat reclamanta că, din luna mai și până în prezent pârâții nu au mai prestar întreținerea și ea este lipsită de orice posibilități materiale în acest moment, întrucât pensia este afectată plății ratelor reprezentând c/v lucrărilor, până în luna octombrie.
În drept au fost invocate disp. art. 997 C.civ.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri (f.6-18).
Legal citați pârâții Cracană V. și Cracană M. au formulat și depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii .
Au arătat pârâții faptul că s-au cunoscut cu reclamanta în 1993 -1994 și, fiind singură, fără rude apropiate, aceasta s-a atașat de familia lor, devenind în scurt timp un membru important, cu mențiunea că această relație s-a dezvoltat pe parcursul a trei ani în prietenie și înțelegere, împrejurare ce a determinat de altfel și dobândirea în proprietate a apartamentului, prin contract de vânzare cumpărare cu clauză de abitație și întreținere, la insistențele reclamantei.
Au precizat pârâții că, timp de 17 ani și-au achitat toate obligațiile decurgând din contract, dar după această perioadă reclamanta a început să emită, din motive obscure, pretenții incompatibile cu statutul și posibilitățile lor financiare, constând în efectuarea unor lucrări de renovare a apartamentului, pe care le-a efectuat fără a-i consulta, cerându-le, în final, să-i achite suma de 40.000,00 lei.
În legătură cu aceste cheltuieli pârâții le-au apreciat drept voluptorii și fără a reflecta suma exactă, iar lucrurile au fost împinse mai departe, în condițiile în care reclamanta a refuzat alimentele pe care în mod constant i le furnizau, totul culminând cu momentul în care aceasta le-a aruncat în urma lor, pe casa scării, în luna iunie 2011 și au fost chemați la poliție pentru a răspunde unor reclamații ale reclamantei, cu mențiunea că este cunoscută pentru stările conflictuale pe care le întreține în relațiile cu diverse instituții și persoane fizice.
Conform susținerilor pârâților toate aceste împrejurări nu sunt de natură să schimbe atitudinea lor față de reclamantă, indiferent de capriciile pe care le are, atât timp cât va consimți, arătând că nu au deranjat-o în nici un fel în folosința locuinței .
La întâmpinare au anexat pârâții copii după cupoane de pensie (f.50).
La termenul din 08.02.2012 reclamanta, prin apărător ales, a micșorat câtimea pretențiilor de la suma de 40.000,00 lei la suma de 25.000,00 lei, conform precizărilor depuse la dosar (f.54).
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar completate de reclamantă cu cele de la filele 57-65 respectiv f.110-111, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii B. R., propus de pârâți și P. G., propusă de reclamantă, ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar(f.(f.76,80) precum și proba cu expertiză în construcții, încuviințată la solicitarea ambelor părți, fiind depusă la dosar expertiza efectuată de d-l expert M. A., însoțită de anexe și decont justificativ(f.89-105).
Cu privire la raportul de expertiză a formulat obiecțiuni reclamanta, ce au fost admise, prin încheiere de ședință, la termenul din 23.05.2012, pentru ca la următorul termen de judecată aceasta să arate că nu mai insistă în formularea lor, instanța luând act de manifestarea de voință a părții în acest sens.
Din analiza probatoriului administrat instanța constată următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1838/02.05.1997 la BNP S. Frost-Iași (f.15-16) reclamanta a vândut pârâților apartamentul nr. 27 situat în Iași, ..60, . cu rezervarea unui drept de abitație viageră pentru întregul imobil, cu mențiunea că, din totalul de 50.000.000 rol ce constituie prețul vânzării suma de 20.000.000 rol reprezintă, conform înțelegerii părților, întreținerea reclamantei pe timpul vieții.
După cum reiese din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în cursul anului 2011 (perioada mai-august) reclamanta a efectuat reparații capitale în apartament constând în: înlocuirea ușilor și ferestrelor exterioare din lemn cu tâmplărie din PVC cu termopan, cu glafuri interioare din PVC, cu rulouri în suprafață totală de 9,81 mp, acoperirea balconului de la camera de zi la nivelul parapetului acestuia, având înălțimea de 0,90 m în scopul protejării balconului existent de apele din precipitații, înlocuirea obiectelor sanitare din baie, respectiv WC, lavoar porțelan, baterie, robineți, țevi de alimentare, înlocuirea chiuvetei de la bucătărie cu spălător vase inox, baterie amestec, robineți, țevi de alimentare din cupru, valoarea totală a acestor lucrări ridicându-se la suma de 11.080,00 lei.
A mai arătat expertul în concluzii faptul că, în lipsa acestor lucrări apartamentul ar fi putut fi locuit în condiții decente, în timp ce martora P. G., care a confirmat efectuarea tuturor lucrărilor arătate a menționat că nu a auzit niciodată vreo discuție între părți cu privire la necesitatea efectuării acestora, deși o vizita des pe reclamantă, iar depoziția martorului B. R. este prea puțin relevantă în cauză întrucât acesta nu are cunoștință despre situația de fapt.
În ceea ce privește dreptul de abitație viager al reclamantei, ca varietate a dreptului de uzufruct, acesta îi permitea să posede și să folosească locuința aflată în proprietatea altei persoane în scopul satisfacerii nevoilor proprii de locuit, pe toată perioada vieții, având printre alte obligații și pe aceea de a face reparațiile de întreținere prevăzute de art.545-547 C.civ, fiind necesar a se face distincție între reparațiile mari, ce cad în sarcina pârâților și reparațiile de întreținere, ce-i reveneau în calitate de beneficiară a dreptului de abitație.
În practica judiciară au fost considerate reparații mari cum sunt și cele din prezenta cauză, toate acelea care, raportat la substanța lucrului constituie cheltuieli excepționale, ale capitalului, putând fi împovărătoare, aceasta fiind și rațiunea pentru care obligativitatea efectuării lor revine nudului proprietar, fără ca acesta însă să poată fi obligat la efectuarea lor de către cel ce are un drept de abitație, potrivit dispozițiilor procedurale din Codul civil aplicabil în speță.
Ori, în condițiile în care expertul a arătat că imobilul putea fi locuit oricum în condiții decente și nu reiese din probele administrate faptul că pârâții nu ar fi efectuat la timp reparațiile capitale deși ar fi fost înștiințați de către reclamantă despre necesitatea și urgența efectuării unor asemenea reparații, nu se justifică demersul reclamantei de a se implica în suportarea lor, nefiind astfel îndeplinite condițiile cumulative ale îmbogățirii fără just temei pe care și-a întemeiat acțiunea, în lipsa unui temei legitim al măririi patrimoniului pârâților în detrimentul patrimoniului acesteia, considerente pentru care instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Având în vedere disp. art.274 C.p.c și soluția ce urmează a se pronunța instanța va respinge ca neîntemeiată și solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta arătând că îmbunătățirile efectuate la apartament erau necesare pentru asigurarea unui minim de confort, intimații având obligația de a asigura întreținerea prin punerea la dispoziție a unui imobil locuibil, normal și decent.
Intimații a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de reclamanta P. M. cu o cerere de chemare în judecată a pârâților C. V. și C. M. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 40.000,00 lei, reprezentând c/v amenajărilor pe care ea le-a efectuat cu titlu de reparații capitale în apartamentul în care locuiește, în baza dreptului de abitație conferit de contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, cu nr. 1838/02.05.1997, ca îmbogățire fără justă cauză
Cu privire la legea aplicabilă prezentului litigiu, Tribunalul reține incidența dispozițiilor Codului civil cât și Noului cod civil, având în vedere prevederile art. 103 din Legea 71/2011 care statuează în sensul că obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori după caz, a săvârșirii lor, reținându-se faptul că îmbunătățirile ale căror contravaloare se solicită în prezentul recurs au fost efectuate în luna mai - august 2011, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat.
Conform definiției oferite de doctrină îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Conform art 1345 din Noul cod civil „Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogãțit fãrã justã cauzã în detrimentul altuia este obligat la restituire, în mãsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltã persoanã, dar fãrã a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogãțiri.”
Articolul 1346 statuează că îmbogãțirea este justificatã atunci când rezultã: a) din executarea unei obligații valabile; b) din neexercitarea de cãtre cel pãgubit a unui drept contra celui îmbogãțit; c) dintr-un act îndeplinit de cel pãgubit în interesul sãu personal și exclusiv, pe riscul sãu ori, dupã caz, cu intenția de a gratifica.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în condiții în care din probatoriul administrat în cauză prin raportul de expertiză s-a concluzionat faptul că, în lipsa acestor lucrări apartamentul ar fi putut fi locuit în condiții decente, recurenta nu a solicitata acordul proprietarilor apartamentului, iar îmbunătățirile efectuate de recurentă îi profită din moment ce locuiește în respectivul apartament.
Cu privire la criticile aduce hotărârii primei instanțe, Tribunalul le constată ca fiind nefondate, având în vedere că în cauză se reține existența unei îmbogățiri justificate conform prevederilor 1346 lit. c din Noul Cod civil, iar aspectele referitoare la obligațiile pârâților în temeiul contractului de întreținere nu pot fi reținute motivat de faptul că în cauză nu s-a invocat neexecutarea contractului de întreținere, și mai mult, apartamentul putea fi locuit în condiții decente fără efectuarea îmbunătățirilor.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta P. M. împotriva sentinței civile nr. sentința civilă nr._/28.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.
Având în vedere soluția pronunțată în recurs se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr._ din 11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ /2012, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, P. T. | Judecător, G. C. |
Grefier, A. M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./ M.M.D.
2 ex./19.04.2013
Judecător fond C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 725/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
