Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 37412/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Octombrie 2013
Președinte - O. L.
Judecător C. R.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 539/2013
Pe rol fiind judecarea apelul formulat de petentul S. C. împotriva sentinței civile nr.6655 din 25.04.2013 a Judecătoriei Iași, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 14.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.10.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6655 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
„Respinge plângerea formulată de petentul S. C. împotriva încheierii de carte funciară nr._/22.11.2012 emisă de OCPI Iași.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Petentul, în susținerea plângerii sale, invocă dispozițiile art. 888 din Noul Cod Civil, invocând în fapt un raport juridic născut sub incidența vechiului Cod procedural civil.
Analizând plângerea petentului în raport de dispozițiile legale aplicabile și anume vechiul cod civil și dispozițiile Legii nr. 7/1996, instanța a reținut că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, poate fi realizată numai in baza actului constitutiv de drepturi, recunoscut de lege la data intabulării.
Ori, în prezenta acțiune, reclamantul solicită notarea dreptului de proprietate in baza certificatului de moștenitor și sentinței civile de partaj, acte care au dat naștere raportului juridic nu erau recunoscute de legiuitor ca acte constitutive de drepturi la momentul nasterii raportului juridic.
Astfel, în condițiile în care cererea reclamantului se supune Legii nr. 7/1996 și vechiului Cod civil, a reținut instanța că în mod corect oficiul de carte funciară a respins înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în condițiile în care acesta nu indica actul constitutiv de drepturi al autorului său .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că soluția de respingere a cererii sale de întabulare a dreptului de proprietate reprezintă un abuz din partea registratorilor ai OCPI. Susține acesta că aplicabile sunt dispozițiile art. 888 Cod civil coroborate cu art.24 alin.3 din Legea nr.7/1996.Potrivit acestora nu rezultă obligativitatea expresă a unui act constitutiv al dreptului de proprietate. Dacă problema înscrierilor succesive (art.894 cod civil)ar fi fost opozabilă ar fi trebuit să i comunice în prima fază prin nota de completare la cererea nr._/04.09.2012.
Atașat cererii de apel a atașat o . înscrisuri și a depus precizări la care a mai atașat un set de înscrisuri.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt este cea reținută de instanța de fond în considerentele sentinței apelate motiv pentru care tribunalul apreciază de prisos reluarea acesteia, argumentele instanței de control urmând a se grefa pe aceasta.
Prin încheierea nr._ din 22.11.2012 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași prin care s-a dispus respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară a imobilului situat în Mun. Iași, . reprezentând parcelă de teren în suprafață de 504 mp și construcție cu suprafața construită de 57 mp în favoarea petentului.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996, înscrierile sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Cererea petentului se încadrează în disp. art. 26 lit. a) din legea 7/1996.
Prin urmare, cererea este supusă condițiilor prevăzute de art. 47 alin.1, art.49 și art. 50 alin.2 din Legea nr.7/1996.
Apelantul a susținut că cererii sale i se aplică dispozițiile art.888 Noul Cod Civil potrivit cărora înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza…hotărârii judecătorești rămasă definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative. Ori, potrivit art. 76 din Legea de aplicare nr.71/2011 dispozițiile art.876-915 din Codul Civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate, sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului Civil. Petentul își întemeiază cererea pe existența sentinței civile nr.1816/1976, a încheierii de rectificare a acesteia dată la 15.09.2008 de Judecătoria Iași și a certificatelor de moștenitor emise după defuncții S. M. (nr.234/28.02.1979) și S. I I. (nr.118/24.11.2003) susținând că toate aceste acte îi consfințesc acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iași, ., reprezentând . suprafață de 504 mp și construcție cu suprafața construită de 57 mp. Cu certitudine având în vedere aceste acte sau fapte juridice au fost emise cu mult înainte de . Noului Cod civil, dispozițiile speciale ale acestuia nu se aplică în cazul de față. Tribunalul precizează că hotărârea de partaj are doar un efect declarativ de drepturi și nu constitutiv. Certificatul de moștenitor consacră doar calitatea de moștenitor și cota parte ce i se cuvine din moștenire și la fel nu constituie titlu de proprietate. Prin urmare, apelantul trebuia să probeze că autorii să M. L., S. M. au deținut în proprietate imobilul respectiv prin depunerea unui titlu de proprietate. Uzucapiunea invocată de către apelant ca și mod de dobândire a proprietății nu a fost constatată prin vreo hotărâre judecătorească astfel încât să se constituie într-un veritabil titlu de proprietate.
Față de considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Ca atare în baza art. 296 Cod procedură civilă Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul S. C. împotriva sentinței civile nr.6655 din 25.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
Președinte, Judecător,
O. L. C. R.
Grefier,
E. D. B.
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
4 ex./04.02.2014
Judecător fond C. C.
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 2272/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2690/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
