Pretenţii. Decizia nr. 2488/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2488/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 198/866/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Președinte - S. F.
Judecător C. S.
Judecător C. A.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2488/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta S.C. A. SRL P. împotriva sentinței civile nr. 3644/28.12.2012 a Judecătoriei P., intimat fiind S. C. DE CONSUM GRADUL 1 CONSUMCOOP P., PRIN REPREZENTANȚI UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM IAȘI, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.11.2013, 20.11.2013 și apoi pentru astăzi, 27.11.2013 când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3644/28.12.2012 a Judecătoriei P. s-a respins cererea pârâtei de îndreptare a erorii materiale.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. de Consum gradul 1 Consumcoop P., prin reprezentant legal U.J.C.C. Iași, în contradictoriu cu pârâta .. P..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând daune, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4345,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească expertului M. D. M. suma de 904 lei reprezentând diferență de onorariu.
S-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă și s-a dispus înaintarea acesteia către compartimentul registratură pentru a fi înregistrată separat și repartizată manual la același complet de judecată în vederea respectării principiului continuității.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S. C. de Consum gradul 1 Consumcoop P. prin reprezentant legal U.J.C.C. Iași a chemat în judecată pe pârâta .. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_ lei reprezentând daune de nefolosință pentru perioada 01.01._11, reactualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Întrucât reclamanta a încasat chirie achitată și necuvenită pentru că pârâta a fost obstrucționată să folosească spațiul pe toată perioada pentru care i s-a facturat contravaloarea chiriei, pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului constând în chirie achitată și necuvenită, cu dobânda legală, precum și la plata profitului nerealizat.
Ca urmare a precizărilor solicitate de instanță, la data de 08.06.2012 pârâta a depus un înscris prin care arată că suma solicitată pe cale de cerere reconvențională este în cuantum de_ lei și reprezintă contravaloarea chiriei achitate și necuvenite în perioada iunie-decembrie 2009.
Instanța de fond a reținut că la data de 22.03.2010 părțile au încheiat contractul nr. 118 prin care reclamanta a cedat pârâtei folosința spațiului situat în P., ., parter. Părțile au negociat chiria la suma de 3500 lei plus 665 lei TVA, deci un total de 4165 lei lunar, prevăzând expres că aceasta se va modifica anual, cel puțin cu rata inflației. Durata contractului a fost stabilită de la data de 01.03.2010 până la data de 31.12.2010, cu posibilitatea prelungirii acesteia cu acordul părților.
Prin sentința civilă nr. 407/08.02.2012 (irevocabilă la data de 06.12.2012) pronunțată în dosarul nr._ al acestei instanțe pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de_,2 lei, din care_,47 lei reprezentând debit principal conform contractului 118/22.03.2010 și 4492,73 lei reprezentând penalități calculate până la data de 31.12.2010.
S-a reținut de instanță prin această sentință că potrivit probelor administrate cuantumul chiriei și al utilităților datorate de către pârâtă în baza contractului menționat (contract care nu a fost reziliat în condițiile legii, iar pârâta nu a predat spațiul în perioada derulării contractului) este în cuantum de_,47 lei, iar penalitățile sunt datorate conform art. 15 din contract.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei P. reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 118/2010. În cadrul acelui dosar pârâta a formula cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de_ lei reprezentând lucrările de investiții efectuate la spațiul respectiv, la plata lipsei de folosință a spațiului sau plata contravalorii chiriei achitate cu începere din luna aprilie 2009 în valoare de_ lei, obligarea acesteia la plata sumei de_ lei reprezentând chirie plătită pentru lunile ianuarie, martie, aprilie 2010 când nu a existat contract de închiriere și nu a fost folosit spațiul, precum și stabilirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție până la plata integrală a despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 577/23.02.2012 a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtei din respectivul spațiu. A fost admisă în parte excepția prescripției invocată de reclamantă, s-a respins cererea pârâtei având ca obiect plata contravalorii lucrărilor efectuate la imobil în perioada începând cu anul 2004 și până la 19.10.2007 ca fiind prescris dreptul la acțiune. Totodată, au fost respinse cererea pârâtei având ca obiect plata contravalorii lucrărilor efectuate la imobil în perioada 19.10.2007 și până în anul 2009 inclusiv și cererea având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință sau plata chiriei achitate începând cu luna aprilie 2009, restituirea contravalorii chiriei plătite pentru lunile ianuarie, martie și aprilie 2010 și stabilirea unui drept d retenție.
Această sentință nu este însă irevocabilă, fiind în curs de judecată pe rolul Tribunalului Iași recursul declarat de către pârâtă.
Prin urmare, față de cele reținute și de modul în care s-au derulat litigiile anterioare între părți legate de folosința acestui spațiu, instanța de fond a constatat că în prezent părțile nu mai au încheiat vreun contract de închiriere, însă, cu toate acestea, pârâta nu a părăsit spațiul care a format obiectul contractului nr. 118/2010, iar sentința prin care s-a dispus evacuarea pârâtei nu a fost pusă în executare, nefiind irevocabilă. În cursul anului 2011 pârâta a continuat să ocupe spațiul, din probele administrate și susținerile părților nerezultând că aceasta l-ar fi predat reclamantei până în prezent.
Conform art. 998 din vechiul cod civil (în vigoare până la data de 30.09.2011)orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar conform art. 999 omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ca a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Potrivit dispozițiile art. 1349 din noul cod civil (în vigoare de la data de 01.10.2011) orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 1357 cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Este cert că prin fapta de a nu preda spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 118/2010 după ce durata acestuia a expirat pârâta a produs reclamantei un prejudiciu constând în lipsa de folosință a spațiului respectiv. În prezenta cauză reclamanta a solicitat ca prejudiciul acesta să fie cuantificat la contravaloarea chiriei lunare pe care a convenit-o cu pârâta prin contractul menționat. Prin acest contract părțile au convenit o chirie de 4165 lei lunar care include TVA, prevăzând totodată că aceasta se va modifica anual cel puțin cu rata inflației. În atare condiții este absolut rezonabil să se presupună că, dacă părțile ar fi convenit la prelungirea contractului de închiriere și pentru anul 2011, acestea ar fi convenit la o chirie cel puțin la nivelul anului 2010, adică de 4165 lei lunar. Din probele administrate nu a rezultat că motivul neîncheierii unui nou contract ar fi fost neînțelegeri cu privire la cuantumul chiriei, ci, cel mai probabil acesta a constat în existența litigiilor dintre părți aflate deja pe rolul instanțelor de judecată.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a stabilit că valoarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 01.01._11 pornind de la nivelul chiriei convenite pentru anul 2010 prin contract este de_ lei ( această valoare incluzând și TVA ).
La termenul din 09.11.2012 instanța de fond a pus în vedere pârâtei să achite diferența de onorariu în cuantum de 904 lei în contul expertului M. D. M..
La data de 14.12.2012 pârâta a depus prin serviciul registratură o cerere prin care solicită îndreptarea erorii prin care a fost obligată la plata acestei sume.
Instanța de fond a respins această cerere, nefiind vorba despre o eroare, ci despre o dispoziție a instanței, considerând că pârâta este cea care trebuie să plătească diferența de onorariu, aceasta întrucât suplimentul la raport a fost întocmit întrucât expertului i s-au solicitat precizări ca urmare a solicitărilor pârâtei nefiind vorba despre veritabile obiecțiuni legate de modul în care expertul a efectuat (lucrarea).
Având în vedere cele reținute, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând daune, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească expertului M. D. M. suma de 904 lei reprezentând diferență de onorariu.
Întrucât cu privire la cele solicitate de pârâta reclamantă prin cererea reconvențională nu s-au administrat probe, precum și faptul că parțial, aceste solicitări au mai fost formulate de către pârâtă și în dosarul nr._ aflat încă în curs de judecată, instanța de fond a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă și a dispus înaintarea acesteia către compartimentul registratură pentru a fi înregistrată separat și repartizată manual la același complet de judecată în vederea respectării principiului continuității.
În baza dispozițiilor art. 274 cod proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4345,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta .. P., motivând că deși în cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă din care rezultă că nu se plătește TVA pentru daune de nefolosință, a fost obligată la plata TVA –ului, iar în ce privește daunele interese nu se poate percepe TVA.
S-a motivat că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la plata suplimentului la raportul de expertiză întrucât s-au cerut doar precizări la obiecțiuni cu privire la faptul că la daune de nefolosință nu se plătește TVA.
S-a motivat că deși chiria lunară era de 4.165 Ron, recurenta a fost obligată la plata chiriei de 4.340 Ron rezultând o chirie mai mare, în loc de 4.165 Ron cum este stipulat în contract, iar pentru obligația de a preda spațiul comercial recurentul trebuia pus în întârziere prin notificare.
Intimata S. C. de Consum gradul 1 Consumcoop P., prin reprezentant legal U.J.C.C. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece daunele de nefolosință includ prejudiciul cauzat de recurentă prin folosința imobilului, prejudiciu care include TVA, care a fost de 19% până în iulie 2010, ulterior fiind majorat la 24% cum s-a calculat de către expert, iar chiria lunară practicată include TVA –ul.
De asemenea, s-a precizat că nu există o reglementare de notificare anterior lunii octombrie 2011, astfel că, la momentul introducerii cererii, cerințele legale erau îndeplinite.
În recurs nu s-au administrat probe.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanta S. C. de Consum gradul 1 Consumcoop P., prin reprezentant legal U.J.C.C. Iași a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând daune de nefolosință pentru perioada 01.01._11, calculate la nivelul chiriei percepute pentru perioada anterioară încetării contractului, reactualizată la data plății efective.
Tribunalul reține că între părți s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 118/2010, având ca obiect folosința spațiului din P., ., parter, de către pârât pentru desfășurarea activității de disco – bar, iar chiria negociată este de 3.500 lei plus TVA, având un total de 4165 lei, sumă ce se va modifica cel puțin cu rata inflației, contract încheiat pe perioada martie 2010 – decembrie 2010.
Tribunalul constată că perioada pentru care solicită reclamanta daune de nefolosință este ianuarie 2011 – decembrie 2011, nemaiexistând contract de închiriere între părți pentru acest an, pârâta folosind spațiul fără acordul reclamantei, iar în baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de doamna expert contabil M. D. M. s-a stabilit suma pe care o datorează pârâta pentru nefolosința de către reclamantă a spațiului în anul 2011 la nivelul chiriei pentru anul 2010 stabilită de părți în baza contractului de închiriere nr. 118/2010 este de_,04 lei.
Această sumă este compusă din contravaloarea chiriei în valoare de_ lei plus dobânda legală de 3.318,14 lei și actualizarea în funcție de rata inflației în valoare de 2843,90 lei.
Potrivit suplimentului la acest raport de expertiză, valoarea sumelor cu titlu de daune de nefolosință a spațiului din municipiul P. pentru perioada ianuarie – decembrie 2011 este de_,20 lei compusă din suma echivalentă cu contravaloarea chiriei exclusiv TVA în valoare de_ lei, dobânda legală de 2670,93 lei și actualizarea cu rata inflației în valoare de 2293,47 lei.
Tribunalul constată că în mod eronat prima instanță a obligat pârâta să plătească suma de_ lei reprezentând daune întrucât trebuia exclus TVA - ul din acest calcul potrivit disp. art. 129 din Codul fiscal, așa cum se menționează în suplimentul la raportul de expertiză.
În ce privește motivul de recurs că debitorul trebuia pus în întârziere prin notificare, tribunalul constată că este nefondat cât timp contractul de închiriere a spațiului a fost până la 31.12.2010, cu posibilitatea prelungirii duratei cu acordul părților, acord care nu a fost dovedit, dimpotrivă proprietarul spațiului formulând acțiune de evacuare a pârâtei .. P., acțiune care a fost admisă potrivit sentinței civile nr. 577/2012 a Judecătoriei P..
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite recursul, ca modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de_,20 lei daune, sumă ce va fi i actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, raportat la cuantumul pretențiilor admise față de cele solicitate (onorariu expert, taxă de timbru). Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. SRL P. împotriva sentinței civile nr. 3644/28.12.2012 a Judecătoriei P., sentință pe care o modifică în parte, astfel:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,20 lei daune, sumă ce va fi i actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2013.
Președinte, S. F. | Judecător, C. S. Pentru judecător eliberat din funcție prin demisie,semnează vicepreședintele instanței | Judecător, C. A. |
Grefier, D. M. B. |
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./_
Judecător fond A. I. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2487/2013. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 2517/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
