Rectificare carte funciară. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 17202/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Martie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător S. F.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVLĂ NR. 139/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat de către reclamantul V. D. împotriva sentinței civile nr. 6209/21.03.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimatul V. V. L., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 25.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fața reține următoarele:
La data de 25 mai 2011, sub numărul de dosar_, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași acțiunea prin care reclamatul V. D. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul V. V. L. și pe baza probelor ce se vor administra, să dispună radierea sarcinii constând în sulta în favoarea lui V. M., înscrisă în partea a III-a a cărții funciare a imobilului cu numărul cadastral 2352/C1/U10, apartament situat în Iași, ., blocul XII, ..
În motivare, s-a arătat că, în fapt, reclamantul a devenit unic proprietar al imobilului menționat anterior ca urmare a atribuirii acestuia prin sentința civilă nr. 3297 din 21 mai 1975 a Judecătoriei Iași, în urma divorțului de V. M. și partajării bunurilor comune, sentință ce a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei sulte în cuantum de_ lei în favoarea fostei soții. Reclamantul a mai susținut că sulta menționată i-a fost reținută pe statul de plată la locul de muncă între anii 1977/1982, astfel cum rezultă din adeverința nr. 191 din 16 martie 2010, eliberată de .. De asemenea, a afirmat reclamantul că din eroare, nu s-a consemnat în mod corect reținerea întregii sume, ci doar a sumei de_ lei, că fosta soție a decedat în 1999, că la intabularea imobilului în 2007 s-a înscris ca sarcină a acestui imobil și sulta menționată. Reclamantul a precizat că în 2007 a promovat, în contradictoriu cu Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, o acțiune în constatarea prescripției dreptului la sultă, dar a fost respinsă pentru lipsa calitate procesuală pasivă, precum și că pârâtul este unicul moștenitor al fostei soții, deci unicul care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În drept, au fost invocate prevederile art. 10 alin. 2, ale art. 112 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosar înscrisuri: sentința civilă nr. 3297 din 21 mai 1975 a Judecătoriei Iași; extras de carte funciară din 9 mai 2007; adresa nr. 191 din 16 martie 2010 eliberată de ..; adeverința nr. 308 din 5 iulie 2010 eliberată de .; sentința civilă nr._ din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Iași.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Legal citat, pârâtul V. V. L. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
În ședința publică din 28 septembrie 2011 (primul termen de judecată), instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. V. L. și a acordat mai multe termene de judecată pentru ca reclamantul să facă dovada calității procesuale pasive.
Prin sentința civila nr. 6209 din 21.03.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite excepția excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul V. D., cu domiciliul în Iași, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul V. V. L., cu ultimul domiciliu cunoscut în Tg. F., .. 13, ., jud. Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.”
Pentru a decide în acest sens prima instanța de fond a avut in vedere în esență următoarele considerente:
„Față de exigențele art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, analizând prioritar excepția menționată, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În drept, calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este obligată, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Prin prezenta acțiune se solicită, în contradictoriu cu pârâtul V. V. L., să dispună radierea sarcinii constând în sulta în favoarea lui V. M., înscrisă în partea a III-a a cărții funciare a imobilului cu numărul cadastral 2352/C1/U10, apartament situat în Iași, ., blocul XII, . că a intervenit prescripția dreptului de a cere sulta.
Instanța notează că reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului V. V. L. prin calitatea sa de unic moștenitor al creditorului sultei, defuncta V. M., decedată din 1999.
Instanța notează că deși reclamantul a susținut că pârâtul ar fi unicul moștenitor al defunctei V. M., nu a probat în nici un fel acest lucru, deși avea, raportat la prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, sarcina probei, iar instanța a atras atenția asupra acestei chestiuni încă de la primul termen de judecată.
Instanța apreciază că, deși succesiunea defunctei V. M. s-a deschis prin moarte, iar transmiterea patrimoniului succesoral s-ar fi produs de drept din momentul deschiderii moștenirii, aceasta nu are caracter definitiv și obligatoriu, avându-se în vedere și principiul de ordine publică instituit prin dispozițiile art. 686 din vechiul Codul civil, potrivit cărora nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine. Astfel, pentru a-și consolida titlul de moștenitor, succesibilul, ce are doar vocație succesorală abstractă, trebuie să-și exercite dreptul de opțiune succesorală prin acceptarea moștenirii.
Potrivit art. 700 alin. 1 din vechiul Cod civil, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, acceptarea succesiunii trebuie făcută în termen de șase luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada persoanelor care au calitatea de moștenitori – legali sau testamentari – a defunctei V. M.. În absența unei dezbateri succesorale cu privire la această defunctă, a unor certificate de moștenitor sau a unor minime declarații de acceptare a moștenirii înlăuntrul termenului de opțiune succesorală, instanța nu poate reține că pârâtul este moștenitorul defunctei V. M..
Mai mult, instanța subliniază că deși pârâtul este fiul reclamantului, acesta din urmă a pretins că nu știe unde locuiește reclamantul, eforturile instanței de a-l identifica pe pârât și de a-l interpela cu privire la succesiunea mamei sale rămânând fără efect. De asemenea, instanța a manifestat un rol activ în prezenta cauză, solicitând relații Camerei Notarilor Publici Iași, instituție care a infirmat existența unei dezbateri succesorale cu privire la defuncta V. (fostă B., decedată Cârtițe M. - adresa nr. 168 din 13 ianuarie 2012, fila 42).
Cum din fișa de evidență a defunctei V. M. (fila 38) rezultă că la data decesului - 3 decembrie 1999 – defuncta se numea Cârtițe M., este mai mult decât probabil ca defuncta să se fi recăsătorit după divorțul de reclamant, ceea ce extinde serios sfera prezumtivilor moștenitori ai creditoarei sultei a cărei radiere se dorește de către reclamant.
Față de toate considerentele expuse, instanța va admite, deci, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtul V. V. L. și va respinge acțiunea formulată de către reclamantul V. D. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând și faptul că, potrivit art. 112 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă în discuție trebuia probată de către reclamant chiar prin cererea introductivă de instanță; legătura de filiație existentă între creditorul dreptului în discuție și pârâtul indicat în prezenta cauză nu este suficientă pentru a proba că pârâtul este (unicul) succesor al creditorului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul invocând următoarele:
„Pe parcursul judecații in prima instanța, a făcut demersuri de aflare a domiciliului pârâtului, insa asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosar, din documentația provenind de la SEIP nu rezulta daca pârâtul este sau nu unicul fiu al lui V. M..
Deoarece din adresa provenita de la Camera Notarilor Publici, adresa solicitata de către instanța rezulta ca nu s-a dezbătut moștenirea după V. M., decedata CIRTITA M., nu s-a clarificat situația calității procesuale pasive a pârâtului.
Nașterea fiind un eveniment, un fapt juridic, a inteles sa facă dovada cu martori, persoane care cunosc faptul ca fosta soție nu a avut alți copii si ca fiul lor, V. V. L. este unicul moștenitor.
Din eroare, declarațiile notariale ale martorilor nu au cuprins textul corect care sa ateste cu exactitate ca pârâtul este singurul fiu al fostei soții astfel ca instanța nu a avut disponibilitatea acordării unui nou termen de judecata pentru dovedirea calității procesual pasive.
Intrucât pentru reclamant este imposibil sa obțină informații de la SEIP cu privire la existenta sau nu a altor fii ai fostei soții sau sa solicite emiterea unui certificat de vacanta succesorala se impunea ca rolul activ al instanței sa se extindă fata de demersul inițial de a solicita relații la Camera Notarilor, instanța de judecata fiind unica in măsura sa solicite de la SEIP date cu privire la V. M..
Astfel, daca V. M., in favoarea căreia este inscrisa sulta in cartea funciara nu este parte in proces, nu pota avea date de la SEIP in baza unui certificat de grefa.
Nu poate promova acțiune impotriva fostei soții, aceasta fiind decedata, deci fara capacitate procesuala neavând nici calitate sa solicite un certificat de vacanta succesorala.
In consecința, se impunea extinderea rolului activ al instanței deoarece din dezbateri rezulta neindoielnic necesitatea solicitării altor informații de la SEIP de către instanța sau audierea unor martori in măsura sa clarifice situația calității procesuale pasive a piritului.”
Analizând cererea de apel din prisma motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:
În timpul judecării în apel a cauzei, în virtutea rolului activ, instanța a efectuat demersuri atât la Serviciul de evidență Informatizată a Persoanelor (SEIP) cât și la Primăria de la ultimul domiciliu al fostei soții a reclamantului, respectiv a defunctei C. M.(fostă V., fostă B.). În urma acestor demersuri a rezultat că nu s-a deschis procedura succesorală de pe urma acestei defuncte și că pârâtul V. V. L. este fiul reclamantului și al acestei defuncte. Conform relațiilor de la Primăria or. Tg.F., Jud. Iași și a celor de la SEIP, pârâtul locuiește la ultimul domiciliu al mamei sale însă de mai mult timp muncește în străinătate motiv pentru care nu a putut fi contactat în vederea deschiderii procedurii succesorale.
Față de aceste aspecte, constatând că în cauză nu există indicii că defuncta C. M. (fostă V., fostă B.) ar mai fi avut și alți moștenitori decât pârâtul V. V. L., instanța de apel reține că acesta are calitate procesual activă în cauză, pârâtul fiind cel față de care reclamantul își poate realiza interesul pentru care a promovat această acțiune.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul a devenit unic proprietar al imobilului menționat în acțiune ca urmare a atribuirii acestuia prin sentința civilă nr. 3297 din 21 mai 1975 a Judecătoriei Iași, în urma divorțului de V. M. și partajării bunurilor comune, sentință ce a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei sulte în cuantum de_ lei în favoarea fostei soții. Sulta menționată i-a fost reținută pe statul de plată la locul de muncă între anii 1977/1982, astfel cum rezultă din adeverința nr. 191 din 16 martie 2010, eliberată de .. F. soție a decedat în 1999, iar la intabularea imobilului în 2007 s-a înscris ca sarcină a acestui imobil și sulta menționată deși aceasta fusese de mult timp achitată de către reclamant astfel încât reclamantul a dovedit că se impune radierea acestei sarcini asupra imobilului proprietate.
Pentru aceste considerente Tribunalul urmează ca,în baza dispozițiilor art.296 Cod toate procedură civilă, să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, să admită apelul reclamantului, să anuleze sentința civila nr. 6209 din 21.03.2012 a Judecătoriei Iași și să dispună radierea sarcinii constând în sulta în favoarea lui V. M., înscrisă în partea a III-a a cărții funciare a imobilului cu numărul cadastral 2352/C1/U10, apartament situat în Iași, ., blocul XII, ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către reclamantul V. D. împotriva sentinței civile nr. 6209/21.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o anulează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâtul V. V. L..
Dispune rectificarea cărții funciare în sensul radierii sarcinii constând în sultă în favoarea numitei V. M., înscrisă în partea a III-a a imobilului cu nr. cadastral 2352-C1-U10, apartament situat în mun. Iași, ., ., ..
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 11. 03. 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
S.C.C.F.S.B.E.D.
RED. TEHNORED. S.C.C. / B.E.D.
2 EX./ 25.04.2013
JUD. FOND. A. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
