Rezoluţiune contract. Decizia nr. 692/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 5279/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Decembrie 2013
Președinte - O. L.
Judecător C. R.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 692/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat de reclamantul S. S. împotriva sentinței civile nr. 4836 pronunțată la 01.03.2012 de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul M. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 09.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.12.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4863/01.03.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. S., împotriva pârâtului M. C.. În baza art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr.51/2008 obligă reclamantul să plătească statului suma de 2.347 lei, sumă constând în contravaloarea taxelor de timbru aferente acțiunii, pentru care reclamantul a beneficiat de reducere, prin admiterea în parte a cererii de acordare de ajutor public judiciar.
A fost respinsă contestația formulată de pârât privind acordarea de ajutor public judiciar reclamantului și a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul S. S., a chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând rezoluția contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 516, din data de 10.02.2009.
Acțiunea a fost legal timbrată, după ce instanța a dispus reducerea taxei judiciare de timbru aferente acțiunii, prin admiterea în parte a cererii reclamantului de acordare de ajutor public judiciar.
În motivarea acțiunii se arată că contractul din litigiu s-a încheiat prin dol, iar prețul nu a fost plătit la data încheierii contractului pârâtului datorând reclamantului, mai multe sume de bani, sume împrumutate de către reclamant acestuia ca urmare a încrederii ce i-a fost câștigată de către pârât prin mijloace dolosive.
A mai arătat în motivarea acțiunii reclamantul că pârâtul l-a indus în eroare cu privire la natura contractului încheiat, că respectivul contract a fost încheiat prin fraudă la lege și că scopul contractului este imoral, fără cauză sau cu o cauză falsă sau nelicită, deci nu poate avea nici un efect.
Legal citat pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece susținerea reclamantului, la peste doi ani de la încheierea contractului că nu i-ar fi achitat nici o sumă de bani este ridicolă și nereală, iar afirmațiile acestuia că, la data semnării contractului îi datora mai multe sume de bani nu sunt adevărate și nici au legătură cu cauza de față, însă s-au putea avea în vedere soluțiile date în dosarele nr._ ,_ ;_, date în sensul respingerii cererilor reclamantului de restituire împrumuturi.
A mai arătat în întâmpinare pârâtul că, la data încheierii contractului, reclamantul era major, în toată deplinătatea facultăților sale mintale, a fost citat și a semnat actul a cărui rezoluțiune o solicită prin acțiunea de față, încasând și prețul înscris în contract.
În probațiune s-au depus la dosar acte și înscrisuri și s-au luat interogatorii părților.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin acțiunea de față reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 516, încheiat cu pârâtul la data de 10.02.2009, invocând toate motivele cunoscute de nulitate relativă și absolută a contractului respectiv, fără însă a detalia în ce mod toate motivele respective ar putea avea aplicabile în cauză și ar putea duce la rezoluțiunea contractului din litigiul de față.
La interogatoriul ce i s-a luat la stăruința pârâtului, reclamantul a recunoscut că a mai fost la notari, pentru încheierea de acte, a susținut că nu a primit prețul de 142.000 lei stipulat în contractul din litigiu, doar i s-a promis achitarea prețului, a recunoscut că pârâtul nu a exercitat violențe asupra sa, doar i-a vorbit urât și l-a amenințat, a recunoscut că pârâtul nu l-a amenințat și nu l-a forțat să meargă împreună cu el la executorul judecătoresc și la primăria Horlești, a susținut că a citat actul inițial încheiat, însă după redactare nu l-a mai citat considerând, în general, că pârâtul l-a înșelat, iar contractul este imoral pentru că una i s-a promis și alta a obținut sau, mai bine zis, nu a obținut nimic.
La interogatoriul ce i s-a luat la stăruința reclamantului, pârâtul a declarat că i-a achitat reclamantului prețul stipulat în contractul din litigiu de 142.000 lei, atunci când s-a semnat contractul, în fața notarului, că nu avea alte datorii față de reclamant în acel moment, cu care a mai încheiat încă 3 contracte de cesionare de creanțe, sumele prevăzute în contractele respective fiind achitate în fața notarului și a precizat că nu a fost nici o discuție între părți cu privire la achitarea prețului într-un termen de 6 luni.
Din înscrisurile depuse la filele 96-103 dosar rezultă că între părți au existat mai multe convenții cu privire la mai multe sume de bani împrumutate de către reclamant pârâtului, însă toate cererile reclamantului de recuperare de la pârât a sumelor împrumutate au fost respinse de către instanțele de judecată.
Prin rezoluția din 06.06.2011, aflată la fila 56 dosar, P. de pe lângă Judecătoria Iași a dispus neînceperea urmării penale față de pârâtul M. C., cercetarea penală fiind efectuată în urma sesizării formulată de către reclamant fiind respinsă plângerea formulată de către reclamant împotriva rezoluției respective,
Examinând conținutul contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, instanța constată că s-a stipulat în conținutul acestuia că prețul de 142.000 lei a fost primit de către vânzător, respectiv de către reclamant, în întregime, de la cumpărător – pârâtul din cauza de față, înainte de semnarea contractului.
În contractul din litigiu se mai menționează că părțile contractante au citit conținutul contractului, că sunt de acord cu el și consimt la autentificarea lui, contractul fiind întocmit prin bună înțelegere.
Prin coroborarea probelor administrate în cauză, instanța constată că nu sunt motive pentru a se dispune rezoluțiunea contractului încheiat între părți, nefiind dovedită frauda la lege sau inexistența vreuneia dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții prevăzute de art. 948 din vechiul Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului din litigiu.
Față de ceste considerente, instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, iar în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, îl va obliga pe reclamant la plata de cheltuieli de judecată către pârât, constând în onorariul pe care acesta l-a achitat apărătorului său.
Contestația formulată de pârât, cu privire la acordarea de ajutor public judiciar reclamantului, urmează a fi respinsă, deoarece, deși s-au emis adrese către băncile indicate de către pârât, acestea au răspuns instanței, cu înaintarea de extrase de cont, că reclamantul nu are sume de bani în cont sau s-a constatat de către instanță că reclamantul nu are sume de bani semnificative în conturi, ce i-ar fi permis să suporte în întregime cheltuielile în procesul de față.
Cu toate acestea, având în vedere disp. art. 19 alin 2 din OUG nr.51/2008, instanța îl va obliga pe reclamant la plata către stat a sumei de 2347 lei, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul
Motivându-l arată acesta că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței de fond rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 516 din 10 februarie 2009, încheiat de N. C. Ș.&Asociații, privind imobilul situat în intravilanul comunei Horlești, ., sector cadastral 16, având nr cadastral 141, intabulat în cartea funciară nr.72 a localității Horlesti, fiind încheiat prin dol, și motivat de faptul că prețul menționat în contractul de vânzare - cumpărare mai sus arătat nu a fost plătit de către cumpărător.
Având probleme cu foștii proprietari ai imobilul situat în intravilanul comunei Horești, sal Bogdănești, jud. Iași, familia P. C. și P. D., care nu voiau să evacueze imobilul mai sus arătat, obținut prin contractul de dare în plată autentificat sub nr. 1905/2006, și dorind să-l vândă a apelat la intimatul M. C., care i-a fost recomandat de domnul A. P. ca fiind un om respectabil și de încredere, pentru a a-i vinde imobilul prin intermediul agenției imobiliare Local Imobil S.R.L a cărui administrator era.
Inițial a vrut să încheie un contract de prestări servicii cu firma . al cărui administrator este M. C., dar aceste din urmă i-a spus că e mai bine dacă încheie contract de vânzare cumpărare că se vinde mai repede decât prin firmă, el garantându-i că-i achită el prețul în termen de 6 luni dacă nu se vinde imobilul.
Captându-mi încrederea și fiind recomandat de domnul A. P. în care a avut mare încredere, a acceptat să meargă la notarul agreat de pârâtul M. C. să închei un contract de vânzare cumpărare deși acesta din urmă nu i-a plătit nici un ban din prețul vânzării menționat în valoare de 142.000 lei.
In contractul de vânzare cumpărare s-a menționat: „Prețul acestei vânzări este de 142.000 lei, pe care eu vânzătorul declar că l-am primit în întregime de la cumpărător înainte de semnarea prezentului contract. "
La data semnării contractului de vânzare cumpărare (10.02.2009), pârâtul M. C. îmi datora următoarele sume: suma de 3000 euro, împrumutați la data de 28.11.2008, prin convenție sub semnătură privată, suma de 2500 dolari, împrumutați la data de 06.12.2008, prin convenție sub semnătură privată, suma de 10.000 dolari, împrumutați la data de 12.12.2008, prin convenție sub semnătură privată, suma de 50.000 de euro, împrumutați la data de 19.12.2008, suma de 20.000 euro împrumutați la data de 14.01.2009 prin convenție sub semnătură privată, suma de 155.000 de euro, împrumutați la data de 17.02.2009, prin convenție sub semnătură privată.
Toate aceste sume au fost împrumutate pârâtului M. C. care i-a câștigat încrederea prin diferite mijloace dolosive, înainte de perfectarea actelor la notariat privind vânzarea imobilului, iar aceste împrumuturi nu i-au fost restituite nici până în prezent.
Din cauza pârâtului, a rămas și fără bani și fară imobil fiind pus în situația să fie actualmente întreținut de rude și prieteni.
ARGUMENTE CÂ NU A FOST PLĂTIT PREȚUL STIPULAT:
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 516 din data de 10 februarie 2009, intimatul îi datora conform înscrisurilor semnate de el si depuse probă la dosar suma de 248.000 de euro și suma de 13.000 dolari, fiind absurdă afirmația pârâtului că i-a achitat prețul vânzării în condițiile în care el, îi datora bani ;
Tot la data de 10 februarie 2009,intimatul a încheiat cu subsemnatul la același notar, C. Ș.&Asociații, contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 1178 din 10.02.2009, în valoare de 292.500 Euro, în care, prin aceeași manoperă dolosivă a obținut semnătura sa, deși prețul cesiunii de 292.500 euro nu a fost plătit. Și în acest «contract de cesionare creanță” se menționează că intimatul a achitat prețul cesiunii în valoare de 292.500 euro. Conform celor două acte notariale încheiate ia domnul N. C. Ș.&Asociații, intimatul i-a achitat la data de 10.02.2009 suma de_ Euro.
Intimatul știind că nu a plătit prețul casei conform contractului, pentru a consolida actul printr-o acțiune judecătorească a formulat împotriva numiților P. C. și P. D. o acțiune în revendicare, dosar_ judecătoria lași, când foarte simplu în calitate de proprietar putea obține evacuarea celor doi din imobil. La dosar a depus înscrisuri care dovedesc că intimatul s-a judecat cu foștii proprietari și s-a și recunoscut acets aspect prin răspunsul dat la interogatoriu. Răspunsurile date de intimat la interogatorul luat dovedește de asemenea că nu a primit prețul celor două contracte încheiate în aceeași zi la același notar.
Intimatul nu a făcut dovada, chiar dacă a depus un extras de cont de la ING din anul 2006, că la data de 10 februarie 2009, a scos din contul de la ING suma de_ Euro, pentru a-i achita cele două contracte încheiate la notar și nici nu a făcut dovada cu alte mijloace de probă că la momentul încheierii celor două contracte, intimatul avea cash suma de 325,755 Euro, pe care a plătit-o în fața notarului așa cum susține .
Conform răspunsului dat de pârât la întrebarea nr. 8 din interogatoriul, acesta răspunde, citez: „ Toate sumele au fost plătite în fața notarului. „
Atitudine nesinceră a intimatului care întrebat fiind prin interogatoriul luat la întrebarea nr.3, dacă recunoaște că la data semnării contractului de vânzare cumpărare îi datora aproximativ 300.000 euro, acesta răspunde, citez: „Nu aveam alte datorii la momentul încheierii contractului.,, Acest fapt este contrazis cu înscrisurile depuse la dosar care dovedesc că a încheiat cu pârâtul mai multe chitanțe de împrumut anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, că l-a acționat în judecată pe calea somației de plată pentru că efectiv nu mai avea bani de timbraj și că toate semnăturile existente pe chitanțele de împrumut încheiate cu pârâtul aparțin acestuia.
Și la întrebarea nr. 4 din interogatoriu luat pârâtului, acesta din urmă a avut o atitudine nesinceră, negând că a purtat cu el o discuție cu privire la foștii proprietari care nu doreau să-i elibereze casa. De existența conflictului ivit între el și foștii proprietari pârâtul cunoștea încă din anul 2008, când el s-a oferit să se ocupe de vânzarea casei prin firma lui imobiliară. Acesta era motivul real pentru care nu putea vinde casa iar domnul M. C. s-a oferit să-l ajute.
Acțiunea în revendicare a fost depusă de intimatul M. C. imediat după încheierea actului cu apelantul, respectiv data de 06.03.2009.
Dacă intimatul achita prețul cesiunii achita și toate taxele notariale, taxe care au fost achitate tot de apelant.
Principiul adevărului implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea.
Numai verificarea amănunțită a celor 3 contracte de cesiune încheiate cu pârâtul dovedește că M. C. nu dispunea de sumele trecute ca fiind plătite în contractele de cesionare, nici anterior încheierii contractelor și nici la momentul încheierii contractelor de cesiune.
In speță, intimatul pretinde că a plătit în fața notarului la data de 10.02.2009, atât prețul imobilului, cât și prețul contractului de cesionare de 292.500 euro, în total suma de 325. 755 Euro, sumă pe care pârâtul nu o poate justifica sub nici o formă.
Mai mult, conform principiului „nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet, cesionarul nu poate avea mai multe drepturi decât cele ale creditorului cedent. Numai acest aspect dovedește că nu a primit prețul cesiunii cum în mod abuziv a fost menționat la art. 3 din contract. Scopul imediat al cesiunii de contract urmărit de cesionar este acela al dobândirii unui avantaj patrimonial, raportul juridic creat având, deci, un caracter oneros. Din această perspectivă, avantajul patrimonial urmărit de cesionar decurge din însăși asumarea drepturilor și obligațiilor prevăzute în contractul ce face obiectul cesiunii, și nu din fapte exterioare, ca în cazul cesiunii de datorie. Sub acest aspect, contractul de cesionare ar putea fi asimilat unei „valori patrimoniale".
Se întreabă și-l întreabă pe intimat care este avantajul contractului de cesionare dacă tot pretinde că a plătit prețul cesiunii în valoare de 292.500 Euro, așa cum rezultă din contractul de cesionare, în condițiile în care recuperarea creanței implică niște costuri suplimentare iar beneficiile sunt mult mai mici decât valoarea cesiunii.
Pe lângă pieirea fizică a bunurilor ce aparțin debitorului de la care subsemnatul urma să recuperez suma de 292.500 euro, există o . fapte economice și juridice care ar putea avea ca efect pierderea totală sau parțiala a averii, ceea ce l-ar prejudicia pe pârâtul M. C. în calitatea sa de cesionar.
Toate demersurile efectuate de apelant dovedesc contrariul, a fost indus în eroare, a fost înșelat nu numai cu datoria de 325.000 de euro, pe care pârâtul i-o datora ci și cu suma de aproximativ 320.000 euro, contravaloarea creanțelor cesionate.
Nu am primit nici prețul vânzării casei pe care a avut-o în proprietate, fiind indus în eroare în aceeași manieră de intimat, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat tot în mod fraudulos.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 516 din data de 10 februarie 2009 încheiat de N. C. Ș.&Asociații, privind imobilul situat în intravilanul comunei Horlești, . și de nulitate fiind încheiat prin dol iar prețul stabilit nu a fost primit deși figurează ca fiind primit.
Potrivit art. 6 din Legea nr.36/ 1995 privind notarii publici: Notarii publici și celelalte instituții prevăzute la art. 5, care desfășoară activitate notarială, au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii si bunelor moravuri, să ceara și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele,în scopul prevenirii litigiilor.
In cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public refuza întocmirea lui.
Daca înscrisul prezentat are un conținut îndoielnic, iar notarul public nu poate r refuza instrumentarea actului, va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și va face mențiune expresă în act.
Potrivit art.45 din Legea nr.36/1995, Notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, să verifice daca scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare supra efectelor lui juridice.
De asemenea, el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul documentele justificative si autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară.
În conformitate cu art 59 din Legea nr36/1995,când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la identificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului.
Deși notarul era obligat să solicite avizul medicului la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, acesta din urmă nu a făcut demersurile obligaționale ce-i revenea de drept, fie lui, fie intimatului M. C. în calitate de cumpărător. Potrivit art.l din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, potrivit dispozițiilor prezentei legi în raport cu situația sociomedicală și cu resursele economice de care dispun
Sunt considerate persoane vârstnice în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 3 alin. (4) va fi asistată la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, în vederea încheierii unui
act juridic de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorial domiciliază persoana vârstnică respectivă.
Având în vedere cele prezentate mai sus arată că, contractul de vânzare-cumparare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privind legea notarilor publici și legea privind asistența persoanelor vârstnice.
Atât vechiul cod civil, cât și cel intrat în vigoare la data de 01.10.2011, prevăd în mod expres că, cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului, art. 1283 alin l din Noul Cod Civil.
CEDO a statuat că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când i interpretează eronat o normă juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabila când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Instanța de fond s-a pronunțat în cauză fară să țină cont de probele administrate, iar sentința apelată a fost dată cu încălcarea legii.
Dacă prețui vânzării era primit in întregime înainte de semnarea prezentului contract de vânzare cumpărare trebuia să fie anexat sau să se facă referire că plata a fost făcută prin virament bancar, sau prin chitanță sub semnătură privată semnată de mine au trebuia să existe un antecontract de vânzare-cumpărare .
Principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul în ziua și la
determinat prin contract, această obligație a cumpărătorului fiind de esența contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea, atât în cazul în care cumpărătorul nu a plătit de loc prețul cât și atunci când a plătit numai o parte din preț.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune civilă cu caracter reparator garanție a respectării contractului de natură a contribui la executarea întocmai și cu bună credință a obligațiilor asumate.
In materia contractului de vânzare-cumpărare, legiuitorul a instituit două cazuri speciale de rezoluțiune judiciară: rezoluțiunea vânzării pentru neplata prețului și rezoluțiunea vânzării pentru viciile ascunse ale lucrului vândut.
Este adevărat că un act notarial se bucură de o prezumție relativă de adevăr, dar tot atât de adevărat este că prezumția relativă de adevăr poate fi răsturnată oricând prin orice mijloc de probațiune.
În speță, s-a probat că intimatul nu a plătit prețul stipulat în contract și nici nu a putut justifica existența sumei de 325.755 Euro plătită pentru cele două contracte încheiate în aceeași zi, 10 februarie 2009 în fața domnului N. C. Ș.
Încheierea celor trei contracte de cesionare și în care se precizează că am primit prețul cesionarii,deși M. C. nu a făcut proba achitării cesionării este tot o dovadă clară că s-a urmărit înșelarea sa.
Inducerea sa in eroare a fost premeditată, în sensul că deși a dorit să încheie cu intimatul un contract de mandat cu privire la recuperarea creanțelor, acesta din urmă a încheiat un contract de cesiune creanță, deși intimatul M. C. nu avea interes sa achite prețul cesiunii așa cum s-a precizat în cele 3 contracte de cesionare, sumele fiind foarte mari, greu de recuperat și exista posibilitatea ca toate sume să fie nerecuperabile din cauza insolvabilității debitorilor, iar M. C. nu dispunea de bani pentru a-i achita valoarea cesiunilor.
Un alt aspect de avut în vedere este obligarea sa la achitarea diferenței de 2347 lei reprezentând ajutor public judiciar.
La data de 23 feb 2012, s-a depus de apărătorul intimatului o cerere de reexaminare aferentă timbrajului, cerere care a fost admisă de instanța de fond, fără a se administra probe privind veniturile sale și fară a-i pune în vedere să achite diferența de timbraj în cuantum de 2347 lei, sens în care numai acest aspect atrage casarea sentinței și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond.
Un alt motiv de apel este că la termenul din 23.02.2012, a solicitat suplimentarea probatorului având în vedere înscrisurile depuse în aceeași zi la dosar și care urmau a fi verificate, solicitare care a fost respinsă de instanța de fond deși conform rolului activ de care trebuie să dea dovadă instanța de judecată în vederea aflării adevărului acest lucru nu s-a făcut, fiindu-i îngrădit astfel dreptul la apărare și dreptul de a propune și administra probe în dovedirea celor susținute
A solicitat instanței de fond să solicite și extrase de conturi ale intimatului M. pentru a verifica existența și dovedirea banilor, dar a fost respinsa
această probă, deși informațiile bancare fiind cu regim special nu pot fi obținute decat la solicitarea instanței.
A solicitat o verificare de scripte cu privire la semnătura intimatului de pe toate contractele de împrumut încheiate de acesta anterior încheierii contractului de vânzare dar și această probă i-a fost respinsă.
Nulitatea hotărârii pronunțate este determinată și de lipsa motivelor de fapt și de drept baza cărora judecătorul fondului si-a format convingerea cu privire la legalitatea contractului de vânzare cumpărare
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului formulat în cauză.
În drept, a invocat dispozițiile art.282-297 C.proc.civ.
În dovedirea motivelor de apel a solicitat administrarea probei cu înscrisuri martori, interogatoriul intimatului, verificare de scripte, privind semnătura intimatului de pe toate contractele de împrumut încheiate cu acesta anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și audierea Notarului Public C. Ș..
Apelul a fost legal timbrat.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
La solicitarea părților instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul părților și a probei testimoniale.
S-a solicitat și a fost înaintată de către BNP C. Ș. documentația aferentă contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 516/10.02.2009.
S-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților și au fost depuse înscrisuri. Cu privire la administrarea probei testimoniale încuviințată de către instanță, prin încheierea din 09. dec 2013 instanța a luat act de renunțarea apelantului la proba cu martori.
Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în limitele cererii de apel formulate, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul S. S. a solicitat instanței rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 516 din 10 feb 2009, la BNP C. Ș. și Asociații privind imobilul situat în . jud Iași fiind încheiat prin dol, iar prețul nu a fost plătit.
În motivarea în fapt a susținut reclamantul că plata prețului vânzării nu a avut loc, deși în contract se menționează că prețul a fost plătit și că la momentul încheierii contractului consimțământul i-a fost viciat prin dol, fiind păcălit de pârât să încheie un contract de vânzare cumpărare și nu unul de prestări servicii în vederea vânzării imobilului, că scopul contractului a fost imoral, contractul fiind fondat pe o cauză falsă, imorală și că există fraudă la lege.
La solicitarea părților instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și a probei testimoniale fiind administrate însă doar proba cu înscrisuri și cu interogatoriul părților, Proba testimonială nu a mai fost administrată în condițiile în care reclamantul nu a indicat numele și adresa martorului ce dorește a fi audiat în cauză, nu a asigurat prezența martorului spre audierea, declarând că nu mai are alte probe de administrat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect că probatoriul administrat în cauză nu a relevat incidența vreunui motiv de nulitate a contractului pe de o parte iar pe de altă parte în privința motivului de rezoluțiune nu s-a dovedit încălcarea obligației asumată prin contract de partea adversă.
A reținut instanța de fond că în contractul încheiat în formă autentică se reține plata prețului de către cumpărător, precum și faptul că reclamantul a citit conținutul contractului și a consimțit la autentificarea lui. În aceste condiții instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Nici în fața instanței de apel reclamantul nu a produs probe suplimentare în susținerea acțiunii.
Deși petitul acțiunii formulată de reclamant vizează o cerere în rezoluțiune contract, motivarea în fapt dar și în drept a acesteia cuprinde atât o cauză de rezoluțiune neplata prețului cât mai multe cauze de nulitate respectiv dol, lipsă cauză, fraudă la lege.
În ce privește acțiunea în rezoluțiune contract fondată pe neplata prețului Reține Tribunalul că în condițiile prevăzute de dis part 1169 cod civil, reclamantul era ținut să facă dovada pretențiilor sale în fața instanței. Nu se poate reține că acestuia nu îi revine sarcina probei.
În condițiile în care în contractul notarial sunt cuprinse mențiuni privind plata prețului, potrivit dis part 1171 cod civil, în vigoare la momentul încheierii contractului, acestea fac dovadă până la proba contrară între părți și față de terți. Astfel, sarcina probării contrariului revenea reclamantului care pretinde că aceste mențiuni nu corespund adevărului, probatoriu ce nu a fost administrat nici în fața instanței de fond dar nici în calea de atac a apelului.
Susținerea reclamantului apelant privind faptul că pârâtul intimat nu a dovedit că a efectuat plata sau că deținea suma de bani necesară plății prețului nu este suficientă pentru a înlătura prezumția de adevăr de care se bucură mențiunile cuprinse în înscrisul autentic. Deși instanțele au încuviințat administrarea unui probatoriu larg în susținerea acțiunii, nu s-a procedat la administrarea acestuia din culpa reclamantului.
Faptul că între părți s-au încheiat mai multe convenții și că reclamantul a împrumutat sume de bani pârâtului nu conduc la concluzia că acesta nu a achitat prețul contractului. Contractul de cesiune de creanță ce a fost încheiat între aceleași părți la același notar nu face obiectul prezentei cauze și nici nu poate fi avut în vedere ca o probă în susținerea afirmației neachitării prețului convenit de părți la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În lipsa unui suport probatoriu concret nu se poate reține ca fiind adevărate susținerile apelantului.
În ce privește motivele de nulitate a contractului de vânzare cumpărare reține Tribunalul că reclamantul deși a invocat în cererea introductivă de instanță incidența dolului, a fraudei la lege și a cauzei ilicite, în răspunsul la interogatoriul administra în fața instanței de fond la întrebarea Ce manevre dolosive au fost folosite împotriva dumneavoastră a declarat că, în general consideră ca a fost înșelat, iar răspunzând la întrebarea „de ce susțineți că scopul contractului a fost imoral” afirmă că una i s-a promis și nu a obținut nimic. În lipsa unui probatoriu suplimentar, aceste răspunsuri la interogatoriu au fost analizate de către instanța de fond care a concluzionat inexistența vreunui motiv de nulitate a contractului, concluzie pe care Tribunalul și-a însușește.
Motivele de nulitate vizând activitatea notarului public, respectiv încălcarea dispozițiilor legii privind protecția persoanelor vârstnice, fiind cereri noi formulate în apel, nu pot fi analizate direct în calea de atac, potrivit dis part 294 cpc.
Criticile vizând respingerea probatoriului suplimentar privind verificarea de scripte urmează a fi respinse. Verificarea de scripte nu a fost solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau la prima zi de înfățișare, pe de o parte, pe de altă parte verificarea de scripte nu viza contractul încheiat între părți și nici alte acte pretins a fi încheiate odată sau în legătură cu acest contract ci înscrisuri depuse de reclamant vizând niște datorii, înscrisuri necontestate astfel încât nu sunt incidente nici dis part 138 cpc.
Cu privire la soluția instanței vizând cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar, reține Tribunalul că apelantul se află într-o eroare.
Astfel, instanța de fond investită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe dis part 17 din OUG s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, reținând că nu s-a dovedit că la momentul încuviințării cererii de ajutor public judiciar reclamantul ar fi beneficiat de venituri care să îi permită achitarea taxei de timbru în integralitatea sa.
Obligarea reclamantului la restituirea sumei de 2347 lei, cu privire la care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar a fost dispusă de către instanță în temeiul dis part 19 alin 2 din același act normativ în aprecierea caracterului nediligent al reclamantului, ce a condus la respingerea acțiunii acestuia, soluția instanței fiind temeinică și având la bază dispozițiile legale invocate.
În ce privește lipsa temeiurilor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în soluția adoptată reține Tribunalul că din analiza mai sus expusă rezultă că judecătorul fondului și-a întemeiat hotărârea pe analiza probatoriului administrat și expunând temeiurile de drept ce au stat la baza pronunțării astfel că nu este întemeiată nici această critică formulată în apel.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge ca neîntemiat apelul formulat de reclamantul S. S. împotriva sentinței civile 4836/01.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
În temeiul dis part 274 cpcp Tribunalul va respinge însă ca nedovedită cererea având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, apărătorul intimatului nefăcând dovada cheltuielilor cu titlu de onorariu avocat în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
decide:
Respinge apelul formulat de reclamantul S. S. împotriva sentinței civile nr. 4836 pronunțată la 01.03.2012 de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge ca nedovedită cererea intimatului de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.12.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L.O.R.C.B.E.D.
RED. TEHNORED. R.C.
2 EX./25.02.2014
JUD. FOND M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2688/2013. Tribunalul IAŞI | Servitute. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
