Servitute. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1757/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2013
Președinte - F. E. C.
Judecător – L. O.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 364
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul L. M. M. împotriva sentinței civile nr.448/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar_, intimați G. GH. I., G. E., având ca obiect obligație de a face servitute .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.06.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.05.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fața, reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 448/02.04.2012 pronunțata de Judecatoria H. s-au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții G. GH. I. și G. E. domiciliați în . Iași, în contradictoriu cu pârâtul pârâtul L. M. M. domiciliat în . Iași, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul la înfundarea găurilor practicate în gardul edificat între proprietățile părților iar, în caz de neconformare, autorizează reclamanții să le înfunde, pe cheltuiala pârâtului.
Obligă pârâtul la a canaliza apele provenite de pe terenul său astfel încât acestea să se scurgă spre un bazin de colectare, iar nu pe proprietatea reclamanților.
Obligă pârâtul la demolarea grajdului edificat astfel încât să fie respectată servitutea legală privind distanța de la limita proprietății față de care se pot amplasa construcții, respectiv de 1,90 m.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la respectarea servituții privind picătura streșinilor, ca nefondată.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata de daune-interese în cuantum egal cu dobânda legală, ca nefondată.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.275,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„ Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2011 sub nr._, reclamanții G. GH. I. și G. E. au chemat în judecată pe pârâtul L. M. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la a-și înfunda găurile practicate în gardul pe care și l-a edificat între proprietățile părților, prin care apa de ploaie și resturile menajere se scurg pe proprietatea reclamanților, sau autorizarea reclamanților pentru înfundarea respectivelor găuri pe cheltuiala pârâtului, obligarea pârâtului la a-și canaliza apele provenite de pe terenul său astfel încât acestea să se scurgă pe proprietatea sa, la șanțul comun, obligarea pârâtului la a-și demola grajdul edificat pe linia ce desparte proprietățile părților cu respectarea servituții legale privind distanța de la limita proprietății față de care se pot amplasa construcții și servitutea privind picătura streșinilor, cu obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, de despăgubiri pentru pagubele create și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că sunt proprietarii unei suprafețe de 1206 mp. teren situat în intravilan Deleni, . care au edificată casă de locuit și au plantați pomi și alte culturi agricole. Mai arată reclamanții faptul că terenul menționat se învecinează cu terenul pârâtului care are un comportament abuziv față de vecini. Astfel, acesta a edificat în primăvara anului 2011 un gard pe linia despărțitoare a proprietăților în care a efectuat un număr de 6 găuri prin care se scurg apa pluviala și deșeurile menajere de pe terenul său pe cel al reclamanților. Mai arată reclamanții că pârâtul a edificat pe linia despărțitoare a proprietăților un grajd, fără a respecta distanța legală față de limita proprietății la care se pot amplasa construcții, iar apele de pe acest grajd se scurg tot pe terenul reclamanților. Nu în ultimul rând, solicită reclamanții ca, în cazul în care pârâtul nu se va conforma dispozițiilor instanței, să fie autorizați a efectua ei respectivele lucrări pe cheltuiala pârâtului.
În drept au fost indicate prev. art. 578, 610, 615, 1073, 1075, 1076 și 1078 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.10.2011 prin serviciul registratură (f. 27), pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că reclamanții sunt cei ce au provocat neînțelegerile. Cât privește gardul despărțitor, arată că reclamanții au săpat sub el, motiv pentru care gardul are în prezent o înclinație de 5 cm. Și a trebuit ancorat cu sârmă pentru a nu se răsturna. Mai învederează pârâtul faptul că a edificat un grajd la o distanță de 31 m. de la drum, în spatele grădinii.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La termenul din 09.01.2012 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorul F. G., pentru pârât (f. 51), precum și proba cu expertiză tehnică în construcții (Raportul de expertiză fiind depus la f. 59 – 68 dosar).
De asemenea, în ședința publică din 26.03.2012 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata de daune-interese în condițiile art. 1530 și 1536 din Noul Cod Civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 1206 mp. teren situat în intravilanul com. Deleni, .-verbal de licitație nr. 71/05.05.2009 încheiat de Primăria .-16), iar pe acest teren – care se învecinează cu proprietatea pârâtului, conform mențiunilor raportului de expertiză întocmit în cauză, f. 60, 61 - au plantați pomi și alte culturi agricole și, de asemenea, au edificată casa de locuit.
Astfel cum reiese din coroborarea declarației martorului F. C. cu răspunsul pârâtului din cadrul interogatoriului luat din oficiu la data de 28.11.2011 (f. 48), precum și cu mențiunile Raportului de expertiză în construcții întocmit în cauză (f. 61), instanța reține că la data de 29.10.2007 pârâtul a obținut de la Primăria Deleni autorizația de construire nr. 10, pentru realizarea unui gard pe limita despărțitoare a proprietăților părților din prezenta cauză. Cu toate acestea, astfel cum se învederează și în cadrul raportului de expertiză (f. 62), nici în autorizația de construcție și nici în proiectul de autorizare a construcției nr. 51/2007 nu se prevede ca gardul respectiv să cuprindă găuri pentru scurgerea apelor meteorice.
Pe cale de consecință, susținerile reclamanților din acțiunea introductivă conform cărora pârâtul a procedat la realizarea unor găuri pentru scurgerea apelor de ploaie și a celor menajere sunt confirmate de către expertiza întocmită în cauză. De altfel, nici pârâtul nu contestă efectuarea respectivelor găuri însă învederează faptul că în prezent gardul este înclinat spre terenul proprietatea reclamanților ca urmare a șanțului pe care aceștia l-au săpat chiar până sub temelia gardului.
Cu toate acestea, chiar pârâtul precizează în cadrul interogatoriului luat din oficiu faptul că terenul reclamanților este mai la vale de terenul său, iar expertul învederează că între cota terenului proprietatea pârâtului și cota existentă a terenului reclamanților este o diferență de nivel de 90 cm. ce nu a fost avută în vedere la execuția fundației gardului.
Prin urmare, instanța reține ca nefondate apărările acestuia în sensul că apa s-ar scurge pe terenul reclamanților ca urmare a activității culpabile a acestora din urmă. Dimpotrivă, instanța reține că diferența de nivel dintre cotele de teren ale celor două proprietăți s-a putut realiza și prin săparea manuală a terenului cu hârlețul de către reclamant (f. 63).
De asemenea, se constată ca nefondată și afirmația pârâtului în sensul că prin respectivele găuri nu se scurge multă apă, mai ales ca urmare a șanțului pe care acesta l-a realizat lângă gard, pe terenul său, având în vedere concluziile raportului de expertiză în care se menționează expres că, în funcție de volumul de apă ce se scurge prin respectivele găuri, pot fi afectate chiar culturile reclamanților (f. 63).
Cât privește legea aplicabilă situației de fapt expuse mai sus, instanța are în vedere disp. art. 59 din Legea nr. 71/2011 potrivit căruia dispozițiile art. 602 – 625 din Noul cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia; pe cale de consecință, în prezenta cauză urmează a fi avute în vedere dispozițiile Codului civil din anul 1864. De asemenea, chiar potrivit art. 3 din aceeași lege, faptele juridice săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii lor.
Astfel, conform art. 578 C. civ., terenurile inferioare sunt supuse să primească apele ce curg natural, fără intervenția omului, de pe terenurile superioare (situate în amonte). Proprietarul fondului inferior este obligat să nu ridice stăvilare pentru a opri această curgere, iar proprietarul fondului superior nu poate face nicio lucrare prin care s-ar agrava servitutea fondului inferior.
Însă, având în vedere faptul că pârâtul a obținut autorizație pentru construirea unui gard despărțitor, gard în care a realizat un număr de găuri ce nu au fost prevăzute nici în Autorizație și nici în Proiectul de Autorizare a Construcției (f. 62), instanța reține că apa de pe terenul superior al pârâtului nu se mai scurge în mod natural pe terenul reclamanților, pârâtul realizând o îngreunare a fondului aservit.
Mai mult decât atât, din mențiunile Raportului de expertiză întocmit în cauză (f. 63), instanța reține că deși nu există în apropiere un șanț comun în care să fie canalizate apele pluviale și menajere (astfel cum susțin reclamanții), pârâtul avea și are în continuare posibilitatea de a executa o rigolă pentru a-și colecta și dirija apele pluviale spre un bazin de colectare, iar apa astfel colectată va putea fi folosită în scopurile dorite.
În acest context și față de nerespectarea de către pârât a disp. art. 578 C. civ., instanța reține că cererea reclamanților este în parte întemeiată, urmând a obliga pârâtul la a-și înfunda găurile practicate fără autorizație în gardul edificat între proprietățile părților și la a canaliza apele provenite de pe terenul său astfel încât acestea să se scurgă spre un bazin de colectare, iar nu pe proprietatea reclamanților.
De asemenea, conform art. 1077 C. civ. „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate cere a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
Prin urmare, pentru respectarea principiului executării în natură a obligațiilor și față de împrejurarea că obligația de a face impusă pârâtului nu are un caracter intuitu personae (nu presupune în mod necesar faptul personal al debitorului), în cazul în care pârâtul nu va înfunda de bunăvoie găurile efectuate în gardul de la limita proprietăților, autorizează reclamanții la a le înfunda, pe cheltuiala pârâtului.
Cât privește cererea reclamanților de obligare a pârâtului la demolarea grajdului edificat fără autorizație pe linia ce desparte cele două proprietăți și la respectarea servituții privind picătura streșinilor, instanța reține că potrivit concluziilor Raportului de expertiză întocmit în cauză, garajul edificat de către pârât are peretele chiar pe latura care desparte cele două proprietăți (f. 64), aspect necontestat de către pârât în cadrul interogatoriului luat din oficiu (f. 48).
Or, art. 610 C. civ. prevede obligația proprietarilor a două fonduri învecinate de a realiza astfel de lucrări numai cu respectarea distanței stabilite prin reglementări speciale ori obiceiuri locale, față de fondul învecinat, iar prin Hotărâre a Consiliului Local Deleni s-a stabilit ca distanța minimă de la limita proprietății la cea mai apropiată construcție este de 1,90 m. (f. 65), distanță ce nu a fost respectată de către pârât.
Pe cale de consecință, nerespectarea cerințelor impuse de art. 610 C. civ., atrage implicit obligația pârâtului de a demola garajul realizat la limita dintre proprietăți astfel încât să fie respectată distanța de 1,90 m. prevăzută de Hotărârea Consiliului Local Deleni.
Referitor la servitutea privind picătura streșinilor, se impune amintit că, potrivit art. 615 C. civ., orice proprietar este obligat să-și facă streașina astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul său sau în stradă și nicidecum pe fondul vecinului.
Însă, instanța are în vedere concluziile raportului de expertiză conform cărora așa cum este construit acoperișul garajului, acesta nu permite evacuarea apei pe terenul reclamanților, motiv pentru care va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai are în vedere instanța faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata de daune-interese în cuantum egal cu dobânda legală, în condițiile art. 1530 și 1536 din Noul cod civil.
Or, astfel cum s-a arătat și mai sus, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil din anul 1864. De altfel, chiar potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, „obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”.
Pe cale de consecință și față de împrejurarea că, potrivit materialului probator administrat, data la care pârâtul a încălcat servituțile privind scurgerea apelor naturale și distanța pentru anumite construcții este anterioară intrării în vigoare a Noului cod civil, instanța va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
De asemenea, având în vedere disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.275,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, calificat, fața de obiectul acțiunii, apel, pârâtul L. M..
În motivare s-a arătat că garajul despre care este discuția în dosar este făcut de reclamantul G. I., iar în toata . clădiri făcute la limita gardului. A apreciat apelantul ca este discriminat în raport de ceilalți deținători de imobile la limita gardului.
Intimații G. E. și Găina I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că pârâtul a edificat garajul pe linia despărțitoare a gardului în anii 2010-2011 în timp ce ei se aflau în Italia. Deși l-au somat pe pârât să intre în legalitate, acesta a ignorat cu rea credință orice avertisment. Au arătat intimații că pârâtul se consideră discriminat pentru ca i se solicita să respecte lege. În consecință, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 12.10.2012, apelantul a depus la dosar un înscris olograf- intitulat „proces verbal de predare-primire a sumei de 1000 euro” susținând că între părți a intervenit o înțelegere, urmând ca instanța să ia act că reclamantul înțelege să renunțe la judecata.
Din oficiu, instanța a dispus citarea intimaților în instanța pentru recunoașterea semnăturii sub sancțiunea prevăzuta de art.182 alin.3 C.pr.civ.
Legal citați, intimații au depus note de ședință prin care au defăimat înscrisul depus de apelant ca fiind fals.
Prin încheierea din 30.01.2013 s-a admis cererea apelantului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma avansării de Tribunal a taxei de expertiza criminalistica
Prin încheierea din 22.02.2013 s-a dispus efectuarea de către Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice a unei expertize având ca obiectiv să se stabilească dacă semnătura de pe procesul verbal de predare primire a sumei de 1000 euro data 20.06.2012 între L. M. și G. I. aparține numitului G. I..
În cauza a fost efectuat raportul de expertiza criminalistica nr.115/04.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel și dispozițiile legale incidente în cauza, instanța reține următoarele:
Singura critica din calea de atac exercitată vizează greșita obligare a apelantului la demolarea garajului, apreciindu-se că existența unei practici în sensul construirii pe limita de hotar este suficientă pentru a se aprecia netemeinicia soluției pronunțate . Pe parcursul judecării cauzei, apelantul a susținut și intervenirea unei înțelegeri între părți, sens în care s-a solicitat reformarea sentinței.
În limitele devoluției realizate prin calea de atac exercitată, instanța de apel reține că sentința pronunțata este legala și temeinică, făcându-se corect aplicarea prevederilor art.610 C.civ din 1864. Contrar celor susținute de apelant, în cauza nu s-a făcut dovada existenței unui obicei al locului referitor la distanța construcțiilor ,iar reglementarea legala existentă este oricum prioritară și stabilește imperativ o distanța minima de 1,90 m fața de limita proprietății. Fiind o servitute legala, aparentă respectarea distanței minime obligatorii pentru edificarea construcțiilor limitează exercițiul dreptului de proprietate, întrucât potrivit art.480 C.civ „proprietatea este dreptul ce are cineva de ase bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Mai mult, în sensul Decretului nr.31/1954, aplicabil în speța, drepturile sunt recunoscute persoanelor în sensul satisfacerii interesului personal, economic și social, fără ca prin aceasta să se poata aduce atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți.
În consecință, în condițiile în care prin raportul de expertiza efectuat în cauza s-a concluzionat ca garajul edificat de pârât nu respecta distanța minima obligatorie fața de limita proprietății, în mod corect prima instanța a admis și acest capat de cerere, obligand pârâtul la demolarea garajului, astfel încât să fie respectată servitutea legală privind distanța de la limita proprietății față de care se pot amplasa construcții, respectiv de 1,90 m.
În ceea ce privește pretinsa înțelegere intervenită între părți, instanța reține că prin raportul de expertiza criminalistică efectuat în cauza s-a concluzionat că semnătura corespunzătoare poziției „ Am primit/G. I.” de pe înscrisul întocmit sub semnătură privata între L. M. și G. Ghe I. intitulat „proces verbal de predare-primire a sumei de 1000 (una mie euro) și datat 20.06.2012 nu aparține numitului G. Ghe. I., ci reprezintă o contrafacere a semnăturii titularului. În consecință, înscrisul invocat nu provine de la intimatul Găina I. șui nu poate fi valorificat în prezenta procedura jurisdicționala.
În consecință, pentru motivele expuse, se va respinge ca nefondat, apelul formulat de apelantul L. M. împotriva sentinței civile nr.448/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar_, sentință ce va fi păstrata.
Fața de dispozițiile art.274 C.pr.civ, instanța de apel va admite în parte cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecata și va obliga apelantul la plata în favoarea intimaților Găina Gh. I. și Găina E. a sumei de 1042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel reprezentând onorariu avocat (f.7 apel) și transport auto. Instanța nu va acorda cu titlu de cheltuieli de judecata contravaloarea biletului de avion în condițiile în care nu s-a făcut dovada achitării acestuia printr-un document legal de plata, iar intimata nu a fost prezenta la termenul din noiembrie 2012.
Având în vedere că expertiza criminalistică a fost realizata exclusiv la solicitarea apelantului care s-a prevalat de înscrisul olograf depus, deși acesta era contestat de intimați, ca în urma efectuării expertizei a rezultat că semnătura atribuita intimatului este contrafacuta, fața de dispozițiile art.19 alin.2 din OUG 51/2008, se va obliga apelantul la restituirea în favoarea statului a sumei de 900 lei, suma avansata de stat cu titlu de ajutor public judiciar.
Pentru punerea în executare a dispozițiilor prezentei decizii, o copie se va înainta la Primăria comunei Deleni, jud. Iași și AFP Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul L. M. împotriva sentinței civile nr.448/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar_, sentință pe care o păstrează.
Obliga apelantul la plata în favoarea intimaților Găina Gh. I. și Găina E. a sumei de 1042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
În baza 19 alin.2 din OUG 51/2008 obliga apelantul la restituirea în favoarea statului a sumei de 900 lei, suma avansata de stat cu titlu de ajutor public judiciar.
C. de pe prezenta decizie se înaintează la Primăria comunei Deleni, jud. Iași și AFP Iași .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
F.E.C. L.O. M.G.
Red. FEC
FEC. ex. 5ex/07.10.2013
Jud. fond – O. M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 692/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1595/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
