Fond funciar. Decizia nr. 1595/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1595/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1698/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Iunie 2013
Președinte – M. M.
Judecător - C. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1595
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul G. N. împotriva sentinței civile nr.1034/18.01.2012 pronunțata de Judecătoria Iasi ,intimate C. J.. DE FOND FUNCIAR IASI, C. C. DE FOND FUNCIAR VOINEȘTI, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal și asistat de avocat C. V., lipsă fiind reprezentanți legali ai celor două comisii.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către Primăria comunei Voinești prin serviciul de registratură la data de 06.06.2013 documentația solicitată.
Interpelat fiind apărătorul recurentului arată nu are cunoștință de conținutul documentației înaintate la dosar de către C. Locală de fond funciar Voinești.
Instanța îi aduce la cunoștință apărătorului recurentului înscrisurile înaintate de C. Locală de fond funciar Voinești, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentului să ia cunoștință de conținutul documentației înaintate de C. Locală de fond funciar Voinești.
La apelul nominal făcut în ședință la a doua strigare răspunde recurentul personal și asistat de avocat C. V., lipsă fiind reprezentanți legali ai celor două comisii.
Interpelat fiind apărătorul recurentului arată că a luat cunoștință de documentația înaintată la dosar de către C. Locală de fond funciar Voinești ,din răspunsul înaintat de OCPI Iași la termenul de judecată anterior, terenul despre care se face vorbire în adresă nu intră în discuție și nu are legătură cu prezenta cauză, arată că în fața judecății este imașul, el a fost trecut în proprietate publică printr-un act din 2009, solicită ca instanța să aprecieze asupra acestuia act dat fiind că această hotărâre a fost dată în condițiile în care era formulată cerere de reconstituire viza acest imaș, motiv pentru care acest act nu poate fi luat în considerare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea recursului, instanța de control să aibă în vedere că toate înscrisurile care au fost înaintate la dosar se referă la întreaga suprafață de teren arabil, în cauza de față fiind vorba de terenul cu destinația „ imaș” .A fost o rea credință din partea Comisie Locale de fond funciar Voinești care nu a comunicat situația reală atunci când s-a solicitat reconstituirea, în această situație sunt mai multe persoane cărora nu li s-a rezolvat problema, nici până la acest moment nu s-a răspuns solicitărilor instanței, de asemenea solicită înlăturarea acestui act, reconstituirea dreptului de proprietate. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 1034/18.01.2012 Judecătoria Iași a dispus în sensul că: „Respinge plângerea formulată de reclamantul G. N., cu domiciliul în localitatea Voinești, jud.Iași în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar Voinești și C. jud. Iași de fond funciar, împotriva Hotărârii nr.2831/15.12.2009.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Pe rolul acestei instanțe a fost inregistrată sub nr.1698/17.01.2011 plângerea formulată de reclamantul G. N., în contradictoriu cu pârâtele C. jud.Iași de fond funciar și C. locală de fond funciar Voinești, împotriva Hotărârii nr. 2831/15.12.2009, adoptată de cea dintai comisie, reclamantul solicitand anularea înscrisului contestat și obligarea paratelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,58 ha teren pe raza comunei Voinești, jud.Iași.
În motivare a arătat reclamantul că cererea i-a fost respinsă pentru că nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat, însă această motivare nu mai subzistă întrucat a intrat în posesia actului de vanzare cumpărare din 24.06.1929, în care la litera h este menționată suprafața de 35 ari și 80 prăjini vandută tatălui său și soției acestuia.
În susținerea plangerii a anexat reclamantul înscrisuri (f.4-14).
Legal citată a formulat și depus întampinare parata C. jud. Iași de fond funciar prin care a invocat disp. art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce enumeră categoriile de persoane care beneficiază de prevederile acestei legi precum și art. 11 alin.1, ce arată în mod expres înscrisurile care fac dovada deținerii terenurilor, însă, raportat la acestea, în speță nu s-a probat dreptul de proprietate, astfel că se impune respingerea plangerii.
În vederea soluționării cauzei, la solicitarea instanței, a fost înaintată la dosar de către pârâta C. jud. Iași de fond funciar documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.2831/15.12.2009, ce conține 11 file (f.62-73), iar parata C. locală de fond funciar Voinești a înaintat adresa de răspuns nr. 4006/01.04.2011, la care a anexat înscrisuri (f.74-99).
In cauză instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, completate de reclamant cu o copie a buletinului de identitate (f.55), a certificatului de naștere (f.101) și memoriile depuse sub nr. 1698/10.02.2011 respectiv 1698/14.11.2011, la care a anexat înscrisuri (f.37-52, 128, 130). Totodată, din oficiu instanța a dispus efectuarea unei expertize topo, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de d-l expert G. O., însoțit de anexe și decont justificativ (f.117-123), cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Din analiza intregului probatoriu administrat in cauză instanța reține in fapt următoarele:
Prin cererea adresată Primăriei comunei Voinești, înregistrată sub nr. 152/26.09.2005, reclamantul G. N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,58 ha teren rămas moștenire de la părinți (f.70), aceasta fiind respinsă de C. locală de fond funciar Voinești, după cum reiese din procesul verbal de ședință nr.2753/23.09.2005 (f.67-68) și din adresa nr. 8915/24.09.2009 (f.66 verso), motivat de lipsa actelor ce dovedesc dreptul de proprietate respectiv calitatea de moștenitor după autor.
Reclamantul a contestat soluția de respingere a cererii sale, contestație ce a fost de asemenea respinsă, prin Hotărarea nr. 2831/15.12.2009 adoptată de parata C. jud. Iași de fond funciar, motivat de faptul că solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate (f.63), pentru ca ulterior acesta să obțină de la Arhivele Naționale - Serviciul județean al Arhivelor Naționale Iași actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 233 /24.06.1929 de Judecătoria Rurală Voinești (f.5-10) și Matricola nr.1-Impozitul agricol (f.13-14), înscrisuri pe care le invocă în cauză.
În primul rand instanța constată din înscrisurile depuse la dosar, constând în: certificat de căsătorie nr._/1956(f.38), B.I (f.42), certificat de moștenitor nr.664/28.08.1975(f.62) respectiv certificat de deces nr._/1975 faptul că reclamantul este fiul lui G. A.N., având ca autor pe G. A.. Totodată, după cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză din totalul suprafeței de 9,5 ha teren dobandit prin contractul de vanzare cumpărare din 1929 de autorul G. A. a fost atribuit moștenitorilor acestuia o suprafață totală de 7,4303 ha prin reconstituire, iar diferența, în suprafațâ de 2,0697 ha, la care aceștia ar fi îndreptățiți, a fost identificată pe vechiul amplasament „ imaș” în devălmășie (Anexa 2) în T 15 ., 370/2(Anexa 1) aflandu-se în adminstrarea comunei Voinești.
Potrivit art. 46 din Legea nr.18/1991, republicată, actualizată, ” (1) Foștii composesori sau, dupã caz, moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor prevãzute la art. 45, pe baza actelor care le atesta aceasta calitate și în limitele suprafețelor prevãzute în acele acte.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplica și în cazul terenurilor exploatate în devãlmãșie de cãtre foștii moșneni sau rãzeși, în cadrul obstilor nedivizate….”, în timp ce art.26 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificat prin disp. Legii nr.247/2005 prevede că, ” Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestierã, pasunilor și fanetelor, obsti de moșneni în devãlmãșie, obsti razesesti nedivizate, composesorate, obsti de cumpãrare, pãduri graniceresti, pãduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunitãți și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, dupã caz: "obște de moșneni", "obște de rãzeși", "composesorat", "pãduri graniceresti", alte asociații și forme asociative cu denumirea localitãții respective.” dispoziții în acest sens fiind cuprinse și de art.26-28 din Legea nr.1/2000, actualizată.
Întrucât din cuprinsul probatoriului administrat reiese că cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate după autor are ca obiect teren ce reprezintă imaș în devălmășie, fapt confirmat și de mențiunile actului din 1929, instanța apreciază, raportat la dispozițiile legale anterioare, că G. N. avea posibilitatea reconstituirii dreptului pentru cota sa doar în cadrul unei cereri formulată de obște, ca persoană juridică, dată fiind deținerea acestui teren în devălmășie de către mai multe persoane, considerente pentru care instanța va respinge plângerea ca neântemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. N., arătând că în mod greșit prima instanță, deși îi recunoaște dreptul său, îl condiționează de formularea unei cereri de către obște, îngrădindu-i dreptul său de proprietate garantat de Constituție în situația în care celelalte persoane sunt dezinteresate de reconstituirea dreptului de proprietate.
Apreciază recurentul că, în fapt, acțiunea sa a fost respinsă pentru inadmisibilitate și pentru lipsa calității procesuale, deși asemenea aspecte nu au fost puse în discuție, căci dacă erau aduse în discuție ar fi încercat să îndeplinească condiția de „obște” pentru a se putea emite un titlu de proprietate colectiv.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
În drept, a invocat recurentul disp. art. 304 pct. 6, 8 și 9 și art. 312 alin 3 Cod Procedură Civilă.
Intimata C. Județeană Iași de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în mod corect a apreciat prima instanță că recurentul putea să obțină reconstituirea dreptului pentru cota sa doar în cadrul unei cereri formulată de obște, ca persoană juridică, dată fiind deținerea acestui teren în devălmășie de către mai multe persoane.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 115-119 cod procedură civilă.
La termenul din data de 01.02.2013 au formulat cerere de intervenție în interes propriu N. E., P. R., O. V. M., N. C., P. V. și A. V., invocând faptul că moștenesc fiecare câte o suprafață de teren pe raza comunei Voinești, care a constituit proprietate de obște, în prezent fiind islaz comunal, toți solicitând restituirea proprietății, doar recurentul înțelegând să se adreseze instanței, autorități-le asigurându-i că, dacă lui G. N. i se dă câștig de cauză, se va restituit fiecăruia proprietatea sa.
În susținerea cererii de intervenție au fost anexate înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2013 Tribunalul a calificat cererea de intervenție ca fiind una în interes propriu și a respins ca inadmisbilă în recurs.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Din înscrisurile depuse la dosar în fața primei instanțe și în recurs Tribunalul constată, la fel ca și prima instanță, faptul că din suprafața de 9,5 ha deținută de autorul reclamantului G. N., G. A., a fost reconstituită suprafața de 7,4303 ha, terenul rămas de 2,0697 ha fiind identificat pe vechiul amplasament ca imaș în devălmășie. Această situație de fapt nu a fost contestată în recurs, critica recurentului vizând doar faptul că, procedând în maniera dată, prima instanță a îngrădit reclamantului dreptul la reconstituirea proprietății sale condiționând reconstituirea de formularea unei cereri de către obște.
Tribunalul apreciază neîntemeiat recursul câtă vreme prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale. Reținând incidența în cauză a disp. art. 46 din Legea 18/1991 și art. 26 -28 din Legea 1/2000, Judecătoria a decis corect că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren care anterior a avut calitatea de imaș în devălmășie trebuie respinsă, nefiind îndeplinită condiția legală prevăzută de textele invocate, anume ca cererea să fie formulată de obște, ca persoană juridică, dată fiind deținerea acestui teren în devălmășie de către mai multe persoane.
Așadar, potrivit disp. art. 26 din Legea 1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imașul în devălmășie trebuia formulată de comisia ad-hoc a formei asociative sau de reprezentantul legal al formei asociative, în caz de nemulțumire față de măsurile comisiei locale tot persoana juridică (obștea) fiind cea care putea formula plângerea la instanță. Nu se poate reține sub acest aspect că s-ar îngrădi exercițiul dreptului de proprietate al recurentului câtă vreme dispoziția legală a fost una clară, persoanele care au avut astfel de terenuri trebuind a se constitui în astfel de forme asociative, neluarea măsurilor necesare în acest sens neputând fi imputată terților. De altfel, reține Tribunalul faptul că o impunerea unei asemenea condiții prin lege este pe deplin justificată de faptul că terenul imaș nu a fost în proprietatea exclusivă a fiecăruia, ci în devălmășie, constituirea formei asociative urmărind a proteja astfel dreptul tuturor codevălmașilor.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de G. N. impotriva sent. civ. nr.1034/18.01.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi pe care o mentine.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G. N. impotriva sent. civ. nr.1034/18.01.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. C.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/19.07.2013
J.. fond C. C.
| ← Servitute. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1581/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
