Uzucapiune. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 35646/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Februarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 364/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către M. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind B. M., C. A., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. L. P. R. pentru intimata C. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat.
Av. L. pentru intimata C. A., depune la dosar împuternicire avocașială și învederează instanței că intimata B. M. este decedată, unica sa moștenitoare este intimata C. A., care a acceptat în mod expres moștenirea și depune la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 6 din 11.02.2013 emis de BNP P. P. T. și F.. Depune totodată la dosar întâmpinare și solicită a fi considerată ca fiind note de concluzii scrise.
Instanța că se probează cu certificatul depus la dosar atât decesul intimatei B. M. cât și calitatea de unic moștenitor al intimatei C. A.. Din oficiu invocă excepția netimbrării recursului având în vedere că de-și recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită și acordă cuvântul în dezbateri pe excepție.
Av. L. pentru intimata C. A. având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată, chitanța fiind atașată notelor de concluzii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 07.06.2012 a Judecătoriei Iași, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele B. M. și C. A., în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, prin primar.
A constatat instanța de fond că reclamantele au dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 170 mp, situat în Iași, .. 37, jud. Iași, delimitat de punctele 22,26,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,22 din expertiza topometrică întocmită de expert D. P., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, teren în valoarea de_ lei. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamantele sunt proprietare ale unei suprafețe de teren de 300 mp, situat în Iași, .. 37, jud. Iași, teren pe care se află o casă de locuit.
Martorii audiați în cauză au relatat că reclamanta B. M. a stăpânit împreună cu soțul său B. I., în prezent decedat, o suprafață de teren de aproximativ 450 mp, de mai bine de 30 de ani.
Din declarația martorilor audiați în cauză și din adresa existentă la pag. 33 dosar rezultă că terenul nu a fost solicitat spre reconstituire și că nu a pretins nimeni vreun drept de proprietate asupra lui.
Conform expertizei întocmite în cauză, reclamantele dețin pe lângă cei 300 mp teren, încă o suprafață de 170 mp, terenul fiind identificat potrivit schiței întocmite.
Uzucapiunea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a proprietății bunurilor imobile, față de dispozițiile codului civil, respectiv art. 1837, care definește prescripția ca un mijloc de a dobândi proprietatea și art. 645, potrivit căruia proprietatea se dobândește, între altele și prin prescripție.
Articolul 1890 C. civil reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel care invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani.
Față de situația de fapt reținută și constatând că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 1890 C. civ., care prevede – ca regulă generală – că dreptul de proprietate asupra unui imobil se poate dobândi prin simpla exercitare a posesiei continue, neîntrerupte, netulburate și sub nume de proprietar timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință, instanța va admite acțiunea reclamantelor și va constata dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de 170 mp teren, astfel cum a fost identificat prin expertiza tehnică întocmită de expert D. P..
Instanța de fond a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate în proces, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada culpei procesuale a acestuia în declanșarea litigiului de față.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. Iași, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
A fost reiterată excepția lipsei sale procesuale pasive arătând faptul că simplul fapt că imobilul este situat pe raza unității administrative teritoriale nu este suficient pentru a demonstra dreptul de proprietate al pârâtului. În mod greșit instanța a constatat că M. Iași a devenit proprietar pe terenul aflat în discuție în baza art. 26 Lg. 18/1991 deoarece reclamantele nu au dovedit cine sunt adevărații proprietari ai imobilului.
Mai mult, era necesar să fie depuse acte fiscale privind plata impozitului pentru suprafața de teren solicitată pentru întreaga perioadă în care s-a exercitat posesia.
Se solicită, astfel, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recursul a fost semnat, motivate, formulat în termen. Nefiind anexată dovada achitării timbrajului cuvenit, s-a pus în vedere prin rezoluția aplicată de judecător la momentul primirii recursului achitarea unei taxe de timbru de 805,5 lei și a timbrului judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. Deși s-a citat recurenta cu această mențiune nu s-a îndeplinit obligația prevăzută de lege și dispusă de instanță.
Instanța de control judiciar constată că recursul este netimbrat, pentru următoarele considerente :
Prin rezoluția aplicată de instanța de control judiciar s-a pus în vedere recurentei să achite suma de 805,5 lei și a timbrului judiciar de 5 lei timbru judiciar, recurenta fiind citată cu această mențiune.
Legea 146 din 1997 prevede la art.1 faptul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru. Art.20 prevede faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii-al.3. În același sens, art.35 al 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii 146 din 1997.
Conform art. 11 Lg. 146/1997 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotãrârilor judecãtorești se taxeaza cu 50% din taxa datoratã pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță iar conform art. 2 al.2 Lg. 146/1997 în cazul contestației la executare taxa de timbru nu poate depăși suma de 194 lei indiferent de valoarea contestată. În cauza de față ne aflăm în această situație, la fond fiind achitat acest cuantum maxim prevăzut de legiuitor.
Și în ceea ce privește achitarea timbrului judiciar dispozițiile legii sunt imperative - O.G.32 din 1995, art.3, al.1,al.2, art.9 al.2 prevăd faptul că cererile de chemare în judecată adresate instanțelor de judecată se timbrează cu timbru judiciar, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționate conform legii 146 din 1997. Art. 3(2) din OUG 32/1995 prevede „In cazul în care cererile prevãzute la alin. (1), indiferent dacã privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 15.000 lei, dacã valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 30.000 lei, iar dacã valoarea este de peste_ lei, se aplica timbre judiciare de 50.000 lei.”
Timbrajul pus în vedere nu a fost contestat de recurentă, nefiind formulată nicio cerere de reexaminare; de asemenea nu s-a formulat nicio cerere de scutire sau reducere a acestui timbraj.
Deși instanța de control judiciar i-a pus în vedere achitarea timbrului judiciar conforma art.3 OG 32/1995 precum și a taxei de timbru, recurenta nu s-a conformat, motiv pentru care tribunalul va anula recursul ca fiind netimbrat conform art. 312 C.pr.civ.
Raportat la cererea intimatei-reclamante, la soluția dată de tribunal, dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și chitanța nr. 19/11.02.2013 depusă în original va fi obligat recurentul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimata C. A. ( urmare a reducerii onorariului de avocat).
Onorariul de avocat solicitat de intimată a fost redus de către instanța de judecată conform art. 274 al.3 C.pr.civ., potrivit căruia instanța poate micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mari față de complexitatea cauzei, volumul de muncă presupus de pregătirea apărării, dificultatea dosarului. Tribunalul reține faptul că onorariul de avocat este exagerat de mare și în raport cu cheltuielile necesare susținerii apărărilor făcute în cadrul dosarului, cauza fiind soluționată pe excepția de netimbrare. În consecință, având în vedere că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporționată atât în raport cu complexitatea cauzei, cât și în raport cu asistența asigurată intimatei tribunalul a avut în vedere un cuantum de 800 lei, obligație care corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei - ICCJ, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 9375/2006.
Astfel, potrivit disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. Astfel, instanța de judecată nu poate cenzura convenția dintre avocat și client în privința onorariului stabilit. Totodată însă, art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu vizează raportul juridic civil dintre avocat și clientul său, supus Legii nr. 51/1995, ci raportul juridic procesual civil, în cadrul căruia trebuie soluționată problema lichidării cheltuielilor de judecată, iar cuantumul lor, potrivit textului citat, poate fi diminuat de către instanța de judecată, atunci când sunt nepotrivit de mari „față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat”. Prin urmare, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă își vor găsi aplicarea ori de câte ori se realizează cerința impusă de text, fără a contraveni Legii de organizare și desfășurare a profesiei de avocat, deoarece dispozițiile referitoare la onorariul de avocat produc efecte doar în raporturile dintre avocat și clientul său, nu și în raporturile cu partea potrivnică din litigiul dedus judecății, care este terț față de convenția de asistență juridică încheiată de adversarul său și căruia nu îi este pusă la dispoziție calea contestării onorariului, în condițiile Legii nr. 51/1995. Dreptul instanței de a mări ori micșora onorariile avocaților în limitele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori acestea sunt discrepanțe față de valoarea pricinii ori prestația efectuată, nu modifică onorariul perceput de avocat, ci doar suma la care va fi obligată partea căzută în pretenții, a cărei obligare la plata onorariului părții adverse nu trebuie să depășească valoarea pricinii deduse judecății ori prestația efectivă a avocatului.
Sunt avute în vedere și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală nr._/2009, nr. 2420/2008, Decizia nr. 8638/27.10.2006 în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anuleaza ca netimbrat recursul declarat de paratul M. Iasi prin Primar impotriva sentintei civile nr._/7.06.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi.
Obligă recurentul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimata C. A. ( urmare a reducerii onorariului de avocat).
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 15.02.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 14.03.2012
JUD. FOND: M. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 363/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
