Uzucapiune. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul IAŞI

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că prin cererea adresată instanței, ulterior modificată, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit în proprietate, prin uzucapiune, suprafața de 833 m.p. teren situată în intravilan ., jud. Iași.

Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, instanța a reținut faptul că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia a început în anul 1975 când reclamantul a ocupat terenul și s-a ocupat de acesta ca un adevărat proprietar, transformându-l din teren mlăștinos în loc de pășunat.

De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâta nu a invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.

Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.

Deși pârâta Comună a precizat că reclamantul a ocupat acest teren după anul 1989 s-a limitat doar la simple susțineri, nefăcând nici o dovadă în acest sens, apărare care urmează a fi înlăturată ca nefondată.

În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâta nu a invocat și probat existența viciului tulburării, conform art. 1851 din Codul civil.

Martorul audiat a declarat că în anul curent 2011 primatul, însoțit de organele de poliție, a venit la reclamant să-i solicite eliberarea terenului, ceea ce ar presupune o tulburare a posesiei, însă din anul 1975 și până în prezent termenul de prescripție de 30 de ani este cu mult depășit.

Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarația martorului, coroborată cu concluzia raportului de expertiză care atestă că reclamantul nu a exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.

Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil). Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietar este demonstrată de faptul că reclamantul s-a îngrijit de acest teren l-a amenajat și i-a dat o destinație utilă.

În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța de fond a constatat că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamantul a probat posesia exercitată de ei, începând cu anul 1975 și până în prezent.

S-a afirmat de către pârâta Comună că pentru acest teren reclamantul ar fi solicitat aprobarea concesionării, mai mult că prin Hotărârea nr. 12/28.02.2011 acesta ar fi trecut în domeniul privat al comunei.

Ori, în ceea ce privește susținerea că pentru acest teren reclamantul ar fi solicitat concesionarea nu s-a făcut vreo dovadă, sentința civilă nr. 1119/CA/2010 atestând doar faptul că acesta a solicitat concesionarea unei suprafețe, fără a rezulta identitatea acesteia cu cea din litigiu, iar în ceea ce privește faptul că acest teren ar fi trecut în domeniul privat al comunei, în primul rând, nu rezultă că este vorba de terenul pentru care reclamantul a solicitat a se constata că l-a dobândit în proprietate nefiind depusă acea hotărâre cu anexe pentru identificarea imobilului, iar în al doilea rând, această hotărâre a fost adoptată cu mult peste îndeplinirea termenului în care a intervenit sancțiunea prescripției împotriva proprietarului nediligent.

În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța de fond a observat că reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil. În fapt, posesia a început în anul 1975 și a continuat până în prezent, fiind depășit termenul de 30 de ani.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta . pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

Recurenta arată faptul că reclamantul intimat a arătat chiar în cerere faptul că terenul îi este necesar pentru parcarea utilajelor agricole iar la interogatoriu a arătat aceeași destinație a terenului. Astfel terenul închiriat este cel pentru care se solicită uzucapiunea.

Chiar acceptând că acest teren ar fi vechea proprietate a lui C. E. cât timp a început a poseda acest teren ca și lot în folosință este evident faptul că folosința nu se poate converti în proprietate.

În teritoriile complet cooperativizate coproprietatea cooperatistă era omniprezentă astfel încât orice stăpânire materială a unei bucăți de teren nu putea începe cu conștiința de proprietar, cu intenția de a dispune de acel bun ca un proprietar.

În final se invocă decizia în interesul legii nr. VI/2006.

S-au anexat două acte în copie.

Recursul a fost legal timbrat, motivat, semnat și formulat în termen legal.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La 11.12.2012 recurenta a comunicat instanței de control judiciar, prin fax, o cerere prin care a arătat faptul că înțelege să renunțe la judecata prezentului recurs.

La termenul din 15.02.2013 s-a dat cuvântul părților pe cererea de renunțare la judecata recursului.

Raportat la cererea de renunțare instanța de control judiciar reține faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C.pr.civ., fiind în prezența unei declarații date în scris semnate și ștampilate de către recurentă.

În consecință, instanța de control judiciar reținând faptul că renunțarea la judecata cererii de recurs reprezintă manifestarea sa de voință, clară, neechivocă și expresă a recurentei, va lua act de această cerere.

Pentru considerentele expuse tribunalul va lua act, potrivit art. 246 Cod procedură civilă, de renunțarea la judecarea recursului formulata de recurenta . civile nr._/21.12.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Potrivit disp.art. 246 c.proc.civila ia act de renuntarea la judecarea recursului formulata de recurenta . civile nr._/21.12.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica azi 15.02.2013.

RED/TEHNORED – D.I./D.I.

2 EX – 14.03.2013

JUD. FOND – B. M.