Validare poprire. Decizia nr. 666/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 16544/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 666/2013
Pe rol judecarea cererilor de apel formulate de către P. Iași și de V. I. I. împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind Administrația Finanțelor Publice Piatra N., având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin sentința civilă nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte cererea de menținere a popririi, formulată de creditorul-popritor Administrația Finanțelor Publice Piatra N., în contradictoriu cu debitorul poprit V. I. I. (aflat în P. Iași) și cu terțul poprit P. Iași .
A fost menținută poprirea înființată prin adresa nr._ din 11.11.2011, în dosarul de executare silită nr._, aflat pe rolul creditoarei-popritoare, pentru suma de 4020 lei, cu respectarea dispozițiilor art.409 C.pr.civ. și art.62 alin.2 din legea 275/2006, asupra unei cote de 75% din 40% din venitul din muncă realizat de debitorul-poprit pe parcursul executării pedepsei.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.05.2012, creditoarea-popritoare Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu debitorul poprit V. I. și cu terțul poprit P. Iași, să valideze poprirea înființată prin adresa nr._ din 11.11.2011, în dosarul de executare silită nr._, aflat pe rolul creditoarei-popritoare.
În motivare, a arătat următoarele:
Debitorul figurează cu un debit în cuantum de 4020 lei, din care 3020 lei cheltuieli judiciare, iar 1000 lei amenzi judiciare, conform titlurilor executorii anexate.
Astfel în mod correct a fost începută executarea silită, în conformitate cu art.145 OG 92/2003. Având în vedere că suma nu a fost achitată, a fost înființată poprirea la 11.11.2011, prin adresă către Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta transmițând-o către P. Iași, unde debitorul se află în detenție.
Prin adresa X/_/23.11.2011, acesta din urmă i-a transmis că sumele obținute de deținut nu pot face obiectul popririi, conform legii 275/2006, deși în 2011 debitorul a realizat un venit net de 4245 lei.
În drept, a invocat prevederile art.409 alin.1 C.pr.civ., art.1 din OG 92/2003.
Terțul poprit a formulat întâmpinare, înregistrată la 12.06.2012 (f.31), prin care a solicitat respingerea cererii, arătând următoarele:
Persoana încarcerată nu are venituri salariale pe perioada detenției, fiind incidente dispozițiile relevante din legea 275/2006 (art.49 alin.4, art.61. alin.1, art.62. alin.1).
Acest lucru a fost comunicat creditoarei.
În drept, a mai invocat prevederile art.115-118 C.pr.civ., art.171 și 172 din HG 1897/2006.
Prin precizările din 05.09.2012 (f.41), terțul poprit a arătat, cu titlu suplimentar, că repararea prejudiciului părții civile se rereră la cauza prin care persoana a fost obligată la despăgubiri civile și pentru care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate și nu la cheltuieli judiciare sau amenzi judiciare.
Totodată, a mai arătat că persoana în cauză execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de omor și că legea 275/2006 este un act normativ special față de Codul de procedură fiscală, fiind deci prioritar aplicabilă. Trebuie avut în vedere și textul art.150 din acest din urmă act.
În fine, creditoarea a depus precizări la 16.10.2012, prin care a insistat asupra faptul că legea nu limitează categoriile de sume ce pot fi supuse popririi la venituri salariale și a indicat o sentință a Judecătoriei Iași prin care s-a admis un același tip de cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin somația din 29.10.2009 (f.10), a fost începută executarea silită împotriva debitorului V. I., pentru sume reprezentând cheltuieli judiciare, stabilite prin încheierea penală de recurare a incheierii 4/2009 (f.15 verso) și ordonanța 1570/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. din 11.10.2007 (f.17 verso), pentru suma totală de 4020 lei.
Având în vedere că suma nu a fost achitată, a fost înființată poprirea la 11.11.2011, prin adresă către Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta transmițând-o către P. Iași, unde debitorul se află în detenție.
Prin adresa X/_/23.11.2011, acesta din urmă i-a transmis că sumele obținute de deținut nu pot face obiectul popririi, conform legii 275/2006.
Nu s-a făcut dovada faptului că debitorul este supus executării silite de către eventuale persoane vătămate din dosarul penal în care a fost condamnat.
Potrivit art.150 alin.1 C.pr.fisc., dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Având în vedere că se contestă posibilitatea popririi sumelor de bani realizate de deținuți prin munca din penitenciare, se impune analizarea statutului acestora.
Prima dispoziție de acest gen este art.149 din același act normativ citat, potrivit căruia sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Ținând cont de prevederile art.2 alin.3 (“unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă”), trebuie observate și dispozițiile art.452 alin.1 lit.a C.pr.civ., conform cărora nu sunt supuse executarii silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege și asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie.
Practic, instanța a observat că terțul poprit invocă o asemenea situație de excepție, în conformitate cu legea executării pedepselor 275/2006, chiar dacă nu o menționează expres. Prin urmare, aceste dispoziții trebuie analizate.
Dispozițiile relevante din legea 275/2006 (art.49 alin.4, art.61. alin.1, art.62. alin.1) au fost indicate de terțul poprit în întâmpinare:
Conform, art.49 alin.4 cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei și sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar putând fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiționare, a dreptului la corespondență și a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. 51 alin.4, pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarului și pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.
Interpretând acest text, instanța consideră că el nu exclude folosirea acestor sume de bani și în alt scop și nici nu instituie o “afectațiune specială”, de vreme ce nu folosește exprimarea “putând fi folosite doar pentru” scopurile respective, nefiind folosit adverbul de excludere a altor întrebuințări.
Potrivit art.61. alin.1, veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
Din perspectiva acestui text, instanța este de acord cu terțul poprit, considerând că natura nesalarială a acestor sume nu exclude posibilitatea popririi lor (prin coroborare cu aspecte arătate mai sus).
În fine, art.62. alin.1 prevede că veniturile prevăzute în art. 61 se încasează de către administrația penitenciarului în care persoana con:damnată execută pedeapsa privativă de libertate și se repartizează după cum urmează în scopuri expres prevăzute.
În ceea ce privește primul alineat, el doar reglementează modalitatea de utilizare a veniturilor realizate prin muncă la locul de detenție, fiind relevantă în speță mai ales mențiunea că doar 40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta. Practic, suma reprezentând 25% nu este la dispoziția sa și nici nu poate fi poprită, din punctul de vedere al acestei instanțe.
Împrejurarea că deținutul „poate folosi” o parte din acele sume de bani fără indicarea unui scop anume relevă, o dată în plus, faptul că ele nu sunt supuse vreunei afectațiuni speciale.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada faptului că debitorul este supus executării silite de către eventuale persoane vătămate din dosarul penal în care a fost condamnat, instanța reține că alin.2 din acest ultim text nu e aplicabil în speță. Acest amănunt este foarte important, deoarece dacă o asemenea urmărire ar fi în desfășurare, atunci nici o altă sumă nu ar putea fi poprită, de vreme ce s-ar atinge deja pragul impus de art.452 alin.1 lit.a C.pr.civ..
În măsura în care acest lucru ar deveni valabil la un moment dat, îi rămâne oricărei persoane interesate posibilitatea de a formula o contestație la executare. De altfel, modul cum se va formula dispozitivul va exclude practic încălcarea drepturilor persoanelor vătămate (arătate în hotărârea sau hotărârile de condamnare) care execută silit debitorul poprit.
În concluzie, instanța a admis în parte cererea și a menținut poprirea înființată prin adresa nr._ din 11.11.2011, în dosarul de executare silită nr._, aflat pe rolul creditoarei-popritoare, pentru suma de 4020 lei, cu respectarea dispozițiilor art.409 C.pr.civ. și art.62 alin.2 din legea 275/2006, asupra unei cote de 75% din 40% din venitul din muncă realizat de debitorul-poprit pe parcursul executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul poprit P. Iași și debitorul V. I. I..
Apelantul P. Iași, a arătat că, potrivit art.49al.4 din legea 275/2006, sumele de bani obținute de persoanele aflate în execitarea pedepselor privative de libertate, nu pot fi poprite pentru recuperarea creanțelor către Stat ci se pot folosi doar în scopurile prevăzute de legiuitor. S-a arătat că aceste sume nu constituie venituri de natură salarială și au o destinație specială, legea 275/2006 având caracter special față de norma generală. Au fost invocate și disp. art. 150al.1 O.U.G. 92/2003 și s-a solicitat admiterea apelului.
Apelantul V. I. I. a declarat că nu este mulțumit de sentința primei instanțe fără a motiva apelul declarat.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și potrivit dispozițiilor art.294 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul apreciază apelul întemeiat.
Art.452 al.1 lit.a din codul de procedură civilă, reținut de prima instanță, se referă la sumele de bani ce pot fi supuse executării silite prin poprire, respectiv cele care au o afectațiune specială.
Legea 275/2006(legea executării pedepselor), în art.49al.4 se referă la o situație specială și anume la sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată care pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiționare, dreptului la corespondență, convorbiri telefonice, examinări medicale, cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei, repararea pagubelor aduse bunurilor puse la dispoziție de penitenciar…
Instanța de fond argumentează posibilitatea popririi acestor sume de bani prin faptul că legiuitorul nu limitează expresis verbis scopurile în care pot fi folosite.
Tribunalul consideră că legea limitează clar destinațiile acestor sume de bani deoarece, potrivit chiar raționamentului primei instanțe, în caz contrar ar fi fost folosită sintagma - precum și în alte scopuri - sau mai precis, în sensul menționării exprese a achitării amenzilor penale sau a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către stat.
Art.62al.2 din aceeași lege dispune în sensul că 50% din sumele prevăzute la aliniatul 1lit.a, se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile. Prin urmare, diferențe este folosită în scopul prevăzut de art. 49al.4.
Legea 275/2006 este o lege specială în raport cu dispozițiile Codului de procedură civilă și Codul de procedură fiscală ce constituie cadrul legal general de reglementare a recuperării creanțelor prin executarea silită.
Aceste sume de bani nu se încadrează în disp. art. 149 alin. 1 din OG 92/2003, nefiind venituri obținute în urma încheierii contractului de muncă.
În raport de aceste considerente, apreciem întemeiat apelul declarat de terțul poprit P. Iași împotriva sentinței primei instanțe care va schimbă în totalitate.
Pe fond, rejudecând cauza, potrivit considerentelor anterior exprimate, va fi respinsă cererea de validare a popririi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de terțul poprit P. Iași si debitorul V. I. I. împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, sentința pe care o schimba in tot.
Respinge cererea de validare a popririi formulata de creditorul Administrația Finanțelor Publice Piatra N. in contradictoriu cu debitorul V. I. I. si terțul poprit P. Iași.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 11.12.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, G. I. |
RED./TEHNORED. D.C.
2 ex.
27.05.2014
Jud.fond Z. L. F. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2640/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2210/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
