Reziliere contract. Decizia nr. 2212/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2212/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2689/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2013
Președinte - C. C. E.
Judecător Diuță T. A. M.
Judecător – F. E. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă nr. 2212
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind contestația în anulare formulată de contestatori F. D. I., F. D. I., F. D. A., F. C. I. împotriva deciziei civile nr. 378/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimatul M. IAȘI PRIN PRIMAR, având ca obiect reziliere contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.10.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 16.10.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,23.10.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața,
Prin decizia civilă nr. 378/18.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași s-a respins cererea de repunere in termenul de declarare a recursului formulată de către recurenți și s-a respins ca tardiv recursul declarat de catre F. D. I., F. D. I., F. D. A. și F. C. I. împotriva sentinței civile nr._ din 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
În motivare s-au reținut că deși se susține de către recurenți că sentința le-a fost comunicată in perioada in care se aflau la C. pentru realizarea unei operații ortopedice a fiului lor ( a se vedea precizările din ședința publică din 14.01.2013), totuși sentința recurată a fost comunicată recurenților la data de 2.07.2012 (filele 29-32 dosar fond), dovezile de comunicare fiind semnate de către F. D. A. in nume personal in privința comunicării adresate acestuia, respectiv in calitate de rudă pentru comunicările adresate celorlalți recurenți.
Raportat la data comunicării sentinței, termenul de declarare a recursului calculat in temeiul art. 301 și în modalitatea reglementată de art. 101 alin 1 Cod pr.civilă este dat de intervalul 3.07 – 18.07.2012.
Sediul materiei pentru cererea de repunere in termen este dat de art. 103 Cod pr.civilă conform căruia „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.”
Potrivit textului citat partea care invocă o atare cauză trebuie să o dovedească a se fi ivit in cursul termenului de declarare a recursului.
Recurenții invocă in justificarea acestei împiedicări faptul că se aflau in altă localitate, C., pentru motive medicale grave. Actele depuse la dosar nu fac dovada împrejurării invocate. S-au depus la dosar bilete de ieșire din spital care fac dovada spitalizării in Iași in intervalul 11-22.06.2012, 20-30.04.2012, 27.02.-10.03.2012, scrisoare medicală din 5.11.2010, bilet de trimitere din 23.03.2012, raport de explorare radiologică din 5.01.2012, bilet de ieșire din spital (Iași) din 18.11.2011, bilet de ieșire din spitalul municipal M. 27.06._11, respectiv din 29.07.2011, certificat medical nr.4430 din 27.07.2011 eliberat de Spitalul municipal M.,, bilet de externare Spital Sf. M. Iași din 3.09.-12.09.2012. Niciunul dintre înscrisurile depuse nu plasează demersurile medicale ale părților in intervalul 3.-18.07.2013.
In considerarea acestor înscrisuri Tribunalul stabilește că recurenții nu probează pentru intervalul de timp 3-18.07.2012 reprezentând termenul de declarare a recursului nicio împrejurare mai presus de voința lor și care să îi fi împiedicat să declare calea de atac în speță, in accepțiunea art. 103 alin 1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive cererea de repunere in termen va fi respinsă.
Recursul a fost declarat la data de 30.08.2012, după împlinirea termenului de recurs ( 18.07.2012-ultima zi a termenului), contrar disp. art. 301 Cod pr.civilă conform căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
In consecință recursul va fi respins ca tardiv.
Împotriva acestei decizii s-a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare de către contestatorii F. D. I., F. D. I., F. D. A., F. C. I., solicitându-se suspendarea executării hotărârii judecătorești până la soluționarea contestației în anulare, admitere contestației în anulare, anularea deciziei din 18.02.2013, iar în soluționarea recursului, admiterea acestuia, casare sentinței pronunțate și respingerea acțiunii ca nefondata.
În motivare, s-a arătat că primul motiv prevăzut de art.318 C.pr.civ pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării procesului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale. Contestația speciala urmărește corectarea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu probleme de fond, astfel că prin exercitarea sa să nu se deschidă calea recursului la recurs, care să fie soluționat sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. În speța, instanța a apreciat în mod greșit obiectul dedus judecății, respectiv motivele de recurs invocate. Așa cum s-a invocat și în recurs procedura de cotare cu pârâții contestatori a fost viciata prin faptul că dovezile de comunicare au fost semnate de fiul lor minor. În aceste condiții, așa cum rezulta din practica judiciară, instanța de recurs putea să admită recursul și să trimită cauza spre rejudecare ori să rețină cauza spre rejudecarea fondului. Instanța de recurs nu s-a pronunțat și nu a motivat o eventuala respingere. În consecință, fiind îndeplinite condițiile legale ale contestației în anulare, s-a solicitat admiterea căii de atac formulate.
În drept au fost invocate prevederile art.318 C.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Contestatorii prin apărător au precizat că în cauza contestația este întemeiata pe dispozițiile art.318 teza I C.pr.civ.
Instanța a acordat cuvântul pe admisibilitatea contestației în anulare, aspect asupra căruia reține următoarele:
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare este admisibilă doar în cazurile expres prevăzute de lege. Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.318 alin.1 teza I C.pr.civ care prevăd „hotãrîrile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”
Pentru a fi incidenta teza I a dispoziției normative citate este necesar ca eroarea materială să vizeze exclusiv aspecte procedurale evidente, de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții nelegale, așa cum de altfel arată înșiși contestatorii prin cerere. În acest sens, contestația în anulare, ca o cale speciala de atac de retractare, urmărește exclusiv remedierea unor erori procedurale, spre deosebire de revizuire, ce urmărește remedierea erorilor de fond. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu se poate tinde la modificarea situației de fapt ce a stat la baza soluției pronunțate, ci exclusiv la remedierea erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Or, prin cererea formulată, contestatorii invocă greșita apreciere a materialului probator de instanța de recurs și greșita soluționare a cauzei fața de viciul vădit al procedurii de comunicare a sentinței de fond. Însă o greșeală de apreciere a probelor cum este cea invocată de contestatori este o greșeală de fond, de interpretare și aplicare a legii ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, care nu poate fi transformată într-o cale devolutiva de atac.
În ceea ce privește faptul că sentința a fost comunicata unui membru minor al familiei, instanța de recurs a recunoscut valabila comunicarea a acesteia (f.60, paragraf 6), în condițiile în care la data comunicării - 02.07.2012, F. D. I. avea vârsta de 15 ani și 3 luni. Or, potrivit art.92 alin.5 C.pr.civ din 1865 înmânarea citației nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniți (..) Întrucat legea prezuma regularitatea înmânării citației unui minor peste 14 ani, susținerile referitoare la greșita respingere a recursului nu au baza legala.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, prin această cale extraordinară de atac nefiind legiferat un veritabil recurs la recurs, contestația în anulare putând fi utilizată doar pentru motivele limitativ prevăzute de text ,instanța va respinge contestația în anulare formulată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii F. D. I., F. D. I., F. D. A. și F. C. I. în contradictoriu cu intimatul M. Iași, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 378/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
CCE DTAMFEC MG
RED/TEHNORED/FEC
2ex/20.01.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2210/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2289/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
