Fond funciar. Decizia nr. 2289/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2289/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 4648/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Octombrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2289/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții R. D.(D.) și R. M. împotriva sentinței civile nr. 3061/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind A. M., TULEAȘCĂ G., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. M. DE FOND FUNCIAR P., P. C., TULEAȘCĂ L., TULEAȘCĂ D., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate TP.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.09.2013, 25.09.2013, 02.10.2013, 09.10.2013, 16.10.2013, 23.10.2013 și apoi pentru astăzi, 30.10.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 3061/16.11.2012 a Judecătoriei P., s-a admis acțiunea, întregită, formulată de reclamantul A. M. în contradictoriu cu pârâții R. D. și R. M., TULEASCĂ G., P. C., TULEASCĂ L., TULEASCĂ D., C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR P. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 la notariatul de Stat P., respectiv pentru suprafața de 204 m.p. amplasată în T 15, actuala parcelă A 1117/3 detașată din A 1117/2, identificată și delimitată potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V. V. B. în anexa 1, punctele 12-13-14-15-16-17-1-44-12 și în procesul verbal de recepție nr. 282/ 05.06.2012 al OCPI lași.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/ 22.12.1993 emis pe numele R. A. D., respectiv pentru suprafața de 204 m.p. amplasată în T 15, actuala parcelă 1117/3 detașată din . prevăzută în titlu, identificată și delimitată potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V. V. B. în anexa 1, punctele 12-13-14-15-16-17-1-44-12 și în procesul verbal de recepție nr. 282/ 05.06.2012 al OCPI lași.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 2116 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul A. M. a chemat în judecată pârâții R. D. (D.), R. M., TULEASCĂ G., TULEASCĂ E., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI și C. M. DE FOND FUNCIAR P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 la Notariatul de Stat P., pentru suprafața de 198 m.p.; să constate nulitatea titlului de proprietate nr._/22.12.1993 pentru suprafața de 198 m.p.; cu cheltuieli de judecată.
La primul termen de judecată reclamantul și-a completat și întregit acțiunea în sensul că a solicitat judecata și în contradictoriu cu pârâții P. C., TULEASCĂ L., arătând totodată că rectifică acțiunea în privința prenumelui pârâtei Tulească E., aceasta numindu-se TULEASCĂ D..
Instanța de fond a reținut ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 la Notariatul de Stat P., numitul Tulească G. a vândut pârâților R. D. și R. M. suprafața de teren de 1000 m.p. și construcțiile aflate pe acest teren situat în P. - L., .. 53, jud. lași (f.76 vol.l).
Potrivit mențiunilor din contract imobilele sunt proprietatea vânzătorului „prin moștenire de la mama sa Tulească A. ,certificat de moștenitor nr. 351/ 18.08.1989 (...), care la rândul ei îl dobândise prin moștenire de la soțul ei, decedat în 1977 - Certificat de moștenitor nr. 63/1978 (...) și în baza legii 18/1991 privind fondul funciar; iar casa (...) prin moștenire de la părinți care la rândul lor o dobândiseră prin cumpărare de peste 40 de ani, fiind stăpânite în mod public, continuu și netulburat de nimeni cu titlu de proprietari".
Schița aferentă contractului de vânzare încheiat pentru 1000 m.p. vizează o suprafață de 2.441,73 m.p.
Instanța de fond a reținut ca vânzătorul și-a legitimat proprietatea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat în prezenta cauză cu certificatul de moștenitor nr. 351/ 18.08.1989, certificatul de urbanism nr. 15/ 21.02.1992 si adeverință DGFP lași.
Certificatul de moștenitor nr. 63/08 februarie 1978 a fost eliberat după defunctul Tulească I., decedat la data de 23.10.1977. Bunurile imobile menționate în certificat constau în: 250 m.p. teren construcție situat în P. - L., .. 53 jud. lași și o casă de locuit. Ca moștenitori acceptanți sunt indicați Tulească G. (fiu) și Tulească A. (soție).
Certificatul de moștenitor nr. 351/18 august 1989 1978 a fost eliberat după defuncta Tulească A., decedată la data de 12.04.1988. Bunurile imobile menționate în certificat constau în: 250 m.p. teren construcție situat în P. -L., .. 53 jud. lași și o casă de locuit. Ca moștenitor acceptant este indicat Tulească G. (fiu).
Potrivit rolului agricol pentru perioada 1959 - 1963 Tulească I. a fost proprietarul unei suprafețe de 0,18 ha teren intravilan situat în .>
Potrivit rolului agricol pentru perioada 1970 - 1989 Tulească I. G. a adus în CAP suprafața de 0,30 na teren situat în . raza municipiului P..
Potrivit informațiilor oferite de Primăria Municipiului P., . află în suburbia Blăgești a municipiului P., iar . află în suburbia L. a aceluiași municipiu, cele două străzi nefiind vecine.
Instanța de fond a reținut că imobilul înstrăinat de Tulească G. pârâților R. Danuț și M. a aparținut tatălui vânzătorului, defunctul Tulească I..
Sub imperiul legii 18/1991 Tulească G. nu a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,30 ha cu care acesta figurează în rolul agricol. Astfel, adeverința tip de proprietate depusă la dosar nu are corespondent în hotărârea comisiei județene lași cu nr. 53/ 09.08.1991, anexa 2b, poziția 420, așa cum se menționează în cadrul adeverinței.
Dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza legii 18/1991 doar pe numele Tulească I. (tatăl vânzătorului în discuție), deși acesta nu era în ființă la momentul reconstituirii dreptului. Tulească Gh. I. figurează în HCJ nr. 53/ 09.08.1991, anexa 2b la poziția 458 cu suprafața de 0,18 ha teren intravilan în P. - L..
Pentru suprafața de teren de 0,18 ha pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate pe numele Tulească I. nu s-a întocmit proces verbal de punere în posesie și nu s-a eliberat titlu de proprietate, pentru a se putea susține că a fost identificat și amplasamentul suprafeței de teren ce urma să fie atribuită în proprietate în urma stabilirii dreptului conform legii 18/1991.
Nu s-a făcut dovada întocmirii unui proces verbal de punere în posesie nici pentru suprafața de 1000 m.p. prevăzuți în contractul de vânzare-cumpărare nr. 976/ 10.03.1992, nici pe numele moștenirii Tulească I. nici pe numele moștenitorului Tulească G..
Față de situația prezentată instanța de fond a constatat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 vânzătorul Tulească G. nu deținea nici un titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. înstrăinată, iar această suprafață de teren nu a fost determinată/ identificată în mod clar în momentul perfectării vânzării.
Astfel, certificatele de moștenitor menționate în contract nu țin loc de titlu de proprietate, efectul lor juridic nefiind nici constitutiv și nici declarativ de proprietate. Mai mult, în ambele certificate de moștenitor se face referire la o suprafață de 250 m.p. și nu de 1000 m.p. cât s-a înstrăinat.
Certificatul de urbanism regăsit în dosarul notarial nu poate susține calitatea de proprietar a vânzătorului, rolul unui astfel de certificat neavând efectiv constitutiv sau declarativ față de dreptul de proprietate asupra terenului.
La dosarul notarial nu s-a depus nici măcar o adeverință tip de proprietate emisă conform legii 18/1991 pentru a se putea reține că dreptul de proprietate ar fi fost stabilit în patrimoniul vânzătorului.
La dosarul notarial nu s-a depus nici un proces verbal de punere în posesie eliberat pe numele vânzătorului pentru suprafața de teren vândută pentru a putea fi identificat în vreun mod amplasamentul imobilelor înstrăinate.
Nici măcar schița aferentă contractului nu este de natură a lămuri amplasamentul suprafeței de 1000 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-
cumpărare întrucât schița vizează un trup de teren compact în suprafață de 2441 m.p..
Prima instanța a constatat că vânzătorul Tulească G. nu și-a legitimat în mod legal proprietatea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, obiectul material al tranzacției - terenul în suprafață de 1000 m.p. - nu este determinat în mod clar nici în cadrul textului contractului și nici în schița aferentă acestuia.
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 976/ 1992 la Notariatul de Stat P. pârâții R. D. și R. M. au obținut și titlul de proprietate nr._/ 22.12.1993 pentru suprafața de 1088 m.p. (mai mare decât cea prevăzută în actul de vânzare cumpărare).
La baza întocmirii titlului de proprietate arătat, ce a fost emis în baza legii 18/1991 conform antetului acestuia nu a stat nici un act de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate și nu există întocmită nicio documentație aferentă acestuia, pe numele R. D..
De asemenea, s-a reținut și faptul că R. D. nu a formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, cerere care să fi fost analizată de comisia locală P. și validată de C. Județeană lași.
Potrivit fișei suprafețelor primite în proprietate emisă pe numele R. D. și aflată în arhiva OCPI lași cu titlu de documentație aferentă titlului de proprietate nr._/ 1993, dreptul de proprietate ar fi trebuit să se regăsească înscris ca validat în anexa 2b poziția 420 la HCJ nr. 53/1991, însă la această poziție și în această anexă numele R. D. nu figurează.
Prima instanța a reținut ca acest aspect nu face decât să confirme faptul că R. D. nu a urmat procedura prevăzută de legea 18/1991 iar titlul de proprietate a fost emis de fapt în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 976/1992.
Prima instanța a reținut ca reclamantul A. M. beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,18 ha teren intravilan P. - L., aspect rezultând din sentința civilă nr. 236/ 29.01.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., sentință ce are putere de lucru judecat în privința dreptului de proprietate al reclamantului atât prin prisma întinderii acestui drept cât și în privința amplasamentului terenului aferent dreptului.
În cadrul acestui din urmă dosar s-a efectuat și un raport de expertiză prin care a fost identificat vechiul amplasament al suprafeței de 0,18 ha pentru care reclamantul A. M. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit legii 18/1991 pentru terenurile intravilane este obligatorie stabilirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament dacă acesta este liber la data solicitării.
În cadrul raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ s-a constatat că din totalul de 0,18 ha teren proprietatea reclamantului A. M.. suprafața de 198 m.p. este ocupată de R. D. și R. M..
Datorită acestei ocupări a terenului procedura de stabilire a dreptului de proprietate nu a putut fi finalizată în privința reclamantului, comisiile de fond funciar neputând proceda la punere în posesie și emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantului decât după anularea titlului de proprietate al pârâtului R. D..
Aspectul ocupării suprafeței de 198 m.p. de către pârâții R. D. și R. M., din suprafața de 0,18 ha teren cuvenită reclamantului a fost confirmată și
de expertul V. V. B. care a întocmit raportul de expertiză în prezenta cauză.
Astfel, arată expertul că suprafața în litigiu măsoară, potrivit mijloacelor de măsurătoare actuale (mai performante decât cele folosite în 2008), de fapt 204 m.p. și nu 198 m.p., fiind delimitată de punctele 12-13-14-15-16-17-1-44-12 din anexa 1 la raport și în și în procesul verbal de recepție nr. 282/ 05.06.2012 al OCPI lași .
Expertul mai arată că indicii cadastrali corecți ai acestei suprafețe de teren sunt indicați greșit în titlul de proprietate nr._/ 1993 emis pe numele R. D., numărul corect al parcelei fiind A 1117/3 și nu 1117/2 cum apare în titlu. în acest sens a indicat și OCPI lași în procesul verbal de recepție nr. 282/2012 la capitolul mențiuni din planul de amplasament și delimitare a imobilului arătându-se expres că . fost detașată din .>
Prima instanța a reținut ca vânzătorul Tulească G. nu a prezentat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/1992 nici adeverință tip de proprietate, nici hotărârea comisiei județene lași prin care s-ar fi stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 m.p. (pe numele său sau al autorului său), nici proces verbal de punere în posesie și nici titlu de proprietate.
Reclamantul a invocat ca motive de nulitate a contractului cauza ilicită, frauda la lege, lipsa calității de proprietar a vânzătorului și vânzarea bunului altuia, respectiv a terenului proprietatea reclamantului.
Aspectele invocate de reclamant ca motive de nulitate se circumscriu în drept în instituțiile prevăzute de art. 948 pct.3 și 4 din Codul civil Vechi.
Astfel, potrivit art. 1295 Cod civil: „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, in privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat".
Din această definiție rezultă că principiul transmiterii dreptului de proprietate din momentul încheierii contractului operează numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții, și anume: vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut și trebuie să fie vorba de lucruri determinate individual.
Condițiile de mai sus sunt elocvente la aprecierea obiectului contractului, obiect care la rându-i trebuie să îndeplinească următoarele condiții: lucrul vândut trebuie să fie în comerț, să existe în momentul încheierii contractului; să fie determinat și să fie proprietatea vânzătorului.
Față de situația din speța de față instanța de fond a reținut ca că actul de vânzare-cumpărare nr. 976/1992 nu întrunește ultimele două condiții prevăzute pentru obiectului contractului.
Astfel, pentru bunul vândut - terenul în suprafață de 1000 m.p. - nu s-a făcut dovada că vânzătorul era proprietar, iar suprafața de 1000 de m.p. nu este determinată în mod clar în contract și schița aferentă acestuia, neputându-se cunoaște din contractul însuși forma, dimensiunile, amplasamentul și regimul juridic al terenului vândut.
Prima instanța a constatat că prevederile art. 948 au fost încălcate din perspectiva obiectului contractului, aspect ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 976/1992.
În ceea ce privește cauza ilicită invocată de către reclamant instanța de fond a apreciat că nu există suficiente probe pentru a se stabili cu certitudine dacă atât
vânzătorul cât și cumpărătorii au cunoscut la momentul încheierii contractului că bunul vândut nu este proprietatea vânzătorului.
Pentru a atrage nulitatea absolută prin aplicarea cauzei ilicite și fraudei la lege (vânzarea bunului altuia) doctrina este majoritară în a opina în sensul relei credințe din partea ambelor părți contractante, sau cel puțin a cumpărătorului.
Or, cumpărătorii, daca ar fi fost diligenți ar fi trebuit să sesizeze că actele prezentate de vânzător nu constituie titlu de proprietate, însă, raportat și la puterea lor de înțelegere a noțiunii de titlu de proprietate instanța de fond a apreciat că aceștia nu pot fi acuzați de rea credință.
În privința vânzătorului, având în vedere că nu mai este în viață și față de lunga perioadă de timp scursă de la momentul încheierii actului, este aproape imposibil a se stabili forma credinței acestuia la nivelul anului 1992.
Instanța de fond a reținut doar neîntrunirea condiției obiectului contractului, prin prisma condițiilor determinării acestuia și calității de proprietar a vânzătorului.
Având în vedere că reclamantul a solicitat constatarea nulității contractului doar pentru suprafața de teren de 198 m.p. (în acțiunea inițială), respectiv 204 m.p. cât a reieșit la măsurători și majorat pretențiile în concluziile finale, instanța de fond s-a pronunțat doar în limitele investirii primite.
Pe cale de consecință instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 la Notariatul de Stat P., respectiv pentru suprafața de 204 m.p. amplasată în T 15, actuala parcelă A 1117/3 detașată din A 1117/2, identificată și delimitată potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V. V. B. în anexa 1, punctele 12-13-14-15-16-17-1-44-12 și în procesul verbal de recepție nr. 282/ 05.06.2012 al OCPI lași.
În privința capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1993 eliberat pe numele R. D., prima instanța a constatat întemeiat și acest capăt de cerere după cum urmează:
Titlul de proprietate contestat a fost eliberat în baza legii 18/1991.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că R. D. ar face parte din categoriile de persoane enumerate de legea 18/1991 ca fiind îndreptățite la reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate.
Mai mult, pârâtul R. D. nu a cumpărat drepturile succesorale de la Tulească I. sau Tulească G. pentru a se putea subroga potrivit legii civile în drepturile acestora la reconstituirea dreptului de proprietate conform legii fondului funciar.
Dacă ar fi fost vândute drepturile succesorale, ar fi devenit aplicabile prevederile art. 1399 cod civil, conform cărora :"cel ce vinde o moștenire(...) nu răspunde decât de calitatea sa de moștenitor", pârâtul ar fi preluat drepturile de la vânzătorul său și ar fi beneficiat el direct de prevederile legii fondului funciar și ar fi putut astfel obține titlu de proprietate pentru terenul din patrimoniul autorului vânzătorului de drepturi succesorale.
Acest lucru însă nu s-a întâmplat, vânzătorul netransmițându-i pârâtului decât bunuri individuale, și acelea nedeterminate, pentru care însă nu exista la momentul vânzării titlu de proprietate pentru vânzător, conform legii fondului funciar.
Pârâtului R. D. nu i se pot aplica prevederile art.8 din Legea 18/1991, el nefiind persoană îndreptățită la, instanța constată că titlul de proprietate nr.
_/1993 eliberat pe numele unei persoane ce nu beneficiază de prevederile legii 18/1991 nu poate fi decât nul absolut.
Având în vedere că reclamantul a solicitat constatarea nulității contractului doar pentru suprafața de teren de 198 m.p. (în acțiunea inițială), respectiv 204 m.p. cât a reieșit la măsurători și majorat pretențiile în concluziile finale, instanța de fond a pronunțat doar în limitele investirii primite.
Pe cale de consecință instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/ 22.12.1993 emis pe numele R. A. D., respectiv pentru suprafața de 204 m.p. amplasată în T 15, actuala parcelă 1117/3 detașată din . prevăzută în titlu, identificată și delimitată potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V. V. B. în anexa 1, punctele 12-13-14-15-16-17-1-44-12 și în procesul verbal de recepție nr. 282/ 05.06.2012 al OCPI lași.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că pentru judecata cauzei reclamantul a suportat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2.116 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu expert. Raportat și la prevederile art. 277 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 2116 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs paratii R. D. (D. ) si M., criticând-o pentru netemeinicie si neegalitate.
S-a motivat ca, din înscrisurile de la dosar, rezulta ca parații sunt cumpărători de buna credința si ca si-au exercitat dreptul de proprietate de aproximativ 20 de ani si nu s-a lămurit daca suprafața de teren in litigiu este sau nu proprietatea reclamantului sau parații sunt proprietari.
S-a motivat ca din adeverința emisa de C. Municipala P. rezulta ca lui Tulească Gh. loan i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 53 / 1991 pentru suprafața de 0. 18 ha, adeverința ce face dovada dreptului de proprietate pana la eliberarea dreptului de proprietate.
S-a precizat ca la data de 10 martie 1992 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare intre R. D. si Tulească G. pentru teren si casa si au fost depuse la notariat cu aceasta ocazie înscrisurile care certifica ca vânzătorul Tulească este proprietar al terenului, respectiv certificatul de moștenitor nr. 352/1989 pe numele Tulească G., moștenitor după Tulească A., certificat de moștenitor nr._ pe numele Tulească A. si Tulească G., moștenitori după Tulească I. si certificat de urbanism nr 15/1992 pe numele Tulească I. G..
S-a precizat ca aceste înscrisuri fac dovada ca parații nu au eludat legea si nu s-a încheiat un contract nul, necunoscând faptul ca terenul cumpărat aparține unei alte persoane atâta vreme cat vânzătorul a făcut dovada proprietății sale.
S-a precizat ca prin încheierea nr. 1750/ 2011 a BCPI P. s-a dispus admiterea cererii cu privire la intabularea dreptului de proprietate in favoarea recurenților astfel ca admiterea cererii a avut o documentație din care a rezultat ca recurenții au calitatea de proprietari ai acestui teren.
Intimatul A. M. a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât înscrisurile de la dosar fac dovada deplina ca reclamantul este proprietarul suprafeței de 1800 mp, teren reconstituit legal in baza legii 18/91 iar pentru suprafața înstrăinata lui Tulească G. nu s-a întocmit proces verbal de punere in posesie si nu s-a eliberat titlu de proprietate.
S-a stabilit in mod corect ca la data încheierii vânzării Tulească G. nu avea titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp înstrăinată si nu a fost determinata clar la momentul vânzării.
De asemenea, nu exista proces verbal pentru a se verifica amplasamentul imobilelor iar schița aferenta contractului nu s-a referit la bunul determinat, respectiv 1000mp înstrăinat, astfel ca recurenții nu au dat dovada de bună-credința la încheierea actului.
In recurs nu s-au administrat acte.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate reține ca reclamantul A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. D., R. M., Tulească G., P. C., Tulească L., Tulească D., C. Locală de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar lași să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 976/ 10.03.1992 la Notariatul de Stat P., pentru suprafața de 198 m.p. și să se constate nulitatea titlului de proprietate nr._/22.12.1993 pentru suprafața de 198 m.p.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe sentința civilă nr. 236/2008 a Judecătoriei P. (dosar nr._ ), prin care s-a admis cererea acestuia în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar lași, fiind obligată pârâta C. M. de Fond Funciar P. la întocmirea documentației necesară emiterii titlului de proprietate și punerii în posesie pentru suprafața de 0,18 ha intravilan pe vechiul amplasament, potrivit adeverinței nr. 6600/1991.
Conform acestei adeverințe, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele A. M. pentru suprafața de 0,18 ha potrivit Hotărârii Comisiei Județene nr. 53/1991, suprafață prevăzută în tabelul anexă nr. 2b poziția 13.
Această adeverință de proprietate constituie dovada dreptului de proprietate până la emiterea titlului de proprietate, conform Legii 18/1991 în forma nemodificată, dar nu s-a stabilit un amplasament, iar sentința civilă nr. 236/2008 nu a stabilit un anumit amplasament cuvenit reclamantului, raportul de expertiză efectuat în cauză în dosarul nr._ de domnul expert Istin G. nefăcând referire de un vechi amplasament al reclamatului, ci doar faptul că suprafața de 198 mp, în minus față de acte, este deținută de R. D..
Raportul de expertiză efectuat în prezentul dosar de către domnul expert V. V. B. precizează, în răspunsul la obiecțiuni, că actul de vânzare-cumpărare din 1945 încheiat de autorul reclamantului I. G. și care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 6600/1991 nu are schița anexă cu dimensiunile terenului cumpărat, ci doar vecinătăți neidentificabile la momentul efectuării expertizei.
Mențiunea din acest act, că G. I. a cumpărat 10 prăjini sau 17,90 ari, loc de casă, situat în vatra suburbiei L., perimetrul comunei P., mărginit cu ., A. V. M. S. și I. Tuleașcă, nu stabilește cu exactitate vechiul amplasament și că pârâții R. au cumpărat de Tulească G. o suprafață de teren care era proprietatea reclamantului, având în vedere concluziile domnului expert, părțile având posibilitatea de a stabili pe calea unei acțiuni în revendicare limitele dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a menționat că suprafața de193 mp a parcelei de fâneață nr. 1119 din titlul de proprietate nr._/1993 emis pe numele pârâtului R. D.,
titlu a cărui constatare nulitate parțială s-a solicitat, nu face parte din suprafața de 1000 mp dobândită de pârât prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 10.03.1992 și nu se poate stabili cu certitudine dacă suprafața de 198 mp (204 mp măsurați) face parte din suprafața de 0,18 ha.
Deoarece reclamantul nu a făcut dovada vechiului amplasament a suprafeței de 0,18 ha, nu se poate prevala de vreun motiv de nulitate absolută prevăzut de art. III din Legea nr. 169/1997 pentru a se dispune nulitatea acestui titlu, cu atât mai mult a se constata nulitatea parțială a actului de vânzare - cumpărare încheiat la 10.03.1992 între pârâții R. M. și D. și Tulească G., pârâții R. fiind cumpărători de bună - credință, nefăcându-se dovada contrară.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții R. D. (D.) și R. M. împotriva sentinței civile nr. 3061 din 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea civilă promovată de reclamantul A. M. în contradictoriu cu pârâții R. D. și R. M., Tuleașcă G., P. C., Tuleașcă L., Tuleașcă D., C. locală de fond funciar P. și C. județeană Iași de fond funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 30.10.2013, în ședință publică.
Președinte, C. S. | Judecător, C. A. | Judecător, S. F. |
Grefier, D. M. B. |
Red. S.F.
Tehnoredd.. M.M.D.
2 ex./26.03.2014
Judecător fond R. P. C.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 2212/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2290/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
