Fond funciar. Decizia nr. 791/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 971/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 791/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Municipiul R. - Prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1474 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu intimatele C. L. De Fond Funciar Erbiceni, C. Județeană De Fond Funciar Iași, C. L. De Fond Funciar Focuri, având ca obiect fond funciar anulare hot. .>
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09 mai 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 16 mai 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.07.2011 sub nr._/245/2011, reclamantul Municipiul R., reprezentat prin Primar, a chemat în judecată pârâtele C. Județeană de fond funciar Iași și C. L. de fond funciar Erbiceni solicitând anularea Hotărârii comisiei județene de fond funciar nr. 1171/19.04.2011 și obligarea celor două comisii la reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, cu privire la terenul în suprafață de 75 ha. situat pe raza .> În motivarea cererii, reclamantul arată în esență că, prin cererea nr._/25.11.2005, Mun. R. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 75 ha. teren situat pe raza ., potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005. În dovedire a anexat acte doveditoare ale calității de proprietar, precum și dovezi privind trecerea abuzivă a terenurilor municipiului R. (fosat comună R.) în proprietatea statului. Cu toate acestea, C. Județeană de fond funciar a respins cererea motivând că petenta nu face dovada dreptului de proprietate. Mai arată reclamanta că, prin adresa nr. 4767/21.02.2006 a solicitat în mod expres să participe la soluționarea cererii, dar C. Județeană a soluționat cererea în lipsă, afectându-i dreptul la apărare. Or, din înscrisurile depuse, rezultă că Mun. R. i s-a preluat abuziv, în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945, pe raza jud. Iași, suprafața totală de 75 ha. teren. De asemenea, prin înscrisurile existente la Arhivele statului s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până în anul preluării.
În drept au fost indicate prevederile art. 27 alin. 8 din HG nr. 890/2006.
La termenul din 15.05.2012 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu (f. 59) și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H., pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 11.06.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1474 din 11.12.2013 Judecătoria Hîrlău a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. L. de fond funciar Erbiceni, ca nefondată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta C. L. de fond funciar Focuri, ca nefondată.
A respins plângerea formulată de reclamantul Municipiul R., cu sediul în Piața R. V. nr. 1, R., jud. N., împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 1171/19.04.2011 în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, C. L. de fond funciar Erbiceni, cu sediul în Erbiceni, jud. Iași, și pârâta C. L. de fond funciar Focuri, cu sediul în Focuri, jud. Iași, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 75 ha., ca nefondată.
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepțiile de fond invocate, conform art. 137 alin. 1 C. pr. civ., instanța amintește că promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: formularea unei pretenții, existența unui interes, calitatea procesuală și, nu în ultimul rând, capacitatea procesuală.
În principiu, prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Prin urmare, în cazul de față, calitatea procesuală pasivă aparține atât Comisiei Județene de fond funciar care a pronunțat Hotărârea ce se contestă, cât și Comisiilor Locale citate în prezenta cauză.
Astfel, C. L. de fond funciar Erbiceni este cea sesizată cu cererea de reconstituire depusă de reclamant și a formulat propunere de invalidare, iar C. L. de fond funciar Focuri are calitate procesuală deoarece în urma expertizei întocmite s-a stabilit că, în fapt, terenul revendicat nu se mai află în raza . cea a Comunei Focuri iar, în ipoteza în care s-ar anula Hotărârea Comisiei Județene, reconstituirea ar urma să se realizeze pe raza .> Într-adevăr, reclamantul a depus cererea doar la Primăria . de actele invocate în apărare, terenul figura anterior pe raza acestei comune. Dar, simpla împrejurare că s-au modificat limitele teritoriale ale comunelor și că terenul ține, în prezent, de . poate impune reclamantului sarcina excesivă de a formula o nouă cerere de reconstituire și de a relua întreaga procedură în raport de Primăria .> Astfel, instanța reține că excepțiile invocate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse în consecință.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin cererea nr._/25.11.2005 (f. 32 verso), reclamantul Mun. R. a solicitat reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 75 ha. teren pădure situat pe raza ., teren ce a fost proprietatea Prințului C. P. și care, la decesul său, a lăsat întreaga sa avere „Comunei R.”, prin testament autentificat sub nr. 34/1943. Conform acestui testament, nuda proprietate a fost lăsată Comunei R., iar posesia și uzufructul, până la sfârșitul vieții sale, soției supraviețuitoare, M. C. P..
În dovedire, s-a anexat copia testamentului autentificat (f. 37), copie memoriu (f. 35) și certificat nr._/1945 eliberat de Grefa Tribunalului Ilfov (f. 36 verso).
Prin Referatul încheiat la data de 25.01.2011 (f. 17), C. L. de fond funciar Erbiceni a formulat propunere de invalidare iar, prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 1171/19.04.2011 (f. 16), s-a respins cererea formulată de Primăria Mun. R. pentru retrocedarea suprafeței de 75,00 ha. teren pădure situat pe raza ..
În acest context instanța amintește că, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, „titlurile de proprietate obtinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietătii, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”; de asemenea, “consemnările efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
Astfel, în dovedirea temeiniciei cererii sale de reconstituire reclamantul depune: copie testament din 15.01.1927 (f. 31, 37), Proces-verbal din 15.10.1927 cu privire la evaluarea averii rămase de pe urma defunctului C. Cantacuzică P. (f. 19), dispoziția Tribunalului de trimitere în posesie a Primăriei . de legatar, asupra nudei proprietăți a averii defunctului (f. 23), certificat de punere în posesie (f. 36 verso), dovada de acceptare a succesiunii de către reclamant (f. 26), proces-verbal de inventar din 03.03.1927 (f. 29), proces-verbal din 12.03.1927 (f. 30), memoriu nedatat (f. 36).
Analizând materialul probator administrat instanța reține că defunctul C. C. P. figura în anul 1922 cu suprafața de 85.3937 ha. pădure pe raza ., 23), suprafață care, în prezent, se regăsește în extravilanul . rezultă din concluziile raporului de expertiză întocmit în cauză (f. 14).
În martie 1923, în baza Legii Agrare și Pasunelor Comunale a fost exproprietă suprafața de 6770.1646 ha. proprietatea defunctului, din care făcea parte și suprafața de 85.3937 ha. pădure (conform concluziilor raportului de expertiză topo întocmit îân cauză, f. 16) pentru ca, ulterior, la data de 01.07.1926 Comitetul Agrar să hotărască retrocedarea pădurii în suprafață de 140 ha. aflată pe raza . (f. 27, 28), fără însă a se preciza în mod clar despre ce pădure este vorba, pe teritoriul . multe trupuri de pădure la acel moment, și nici în ce limite (așa cum rezultă din adresa Inspectoratului VI Cadastral Iași depusă în copie la f. 29 dosar).
Cu toate acestea, chiar și în ipoteza în care suprafața de pădure retrocedată ar fi privit și terenul revendicat (aspect pe care nici expertul nu l-a putut stabili în lipsa unor date suplimentare), instanța constată că, la momentul deschiderii succesiunii defunctului, în proprietatea acestuia nu se mai regăsea nicio suprafață de pădure situată pe raza .> Astfel, în procesele-verbale de inventar întocmite în anul 1927 în urma decesului defunctului C. P. (f. 19, 20 verso, 28, 30) nu figurează pe raza . de teren pădure (deși defrișarea s-a realizat abia în anii 1955 – 1960, conform mențiunilor din raportul de expertiză topo, f. 16), figurând înscrise numai 1 cinci ha. teren arabil, 2,50 ha. la locul numit Casa Apelor, 7 ha. teren în . ha. teren livadă și arătură.
Prin urmare, se poate observa că deși reclamantul face dovada calității de moștenitor după defunctul C. P., nu face și proba că terenul solicitat s-ar fi aflat în proprietatea autorului la data deschiderii succesiunii.
Mai mult decât atât, deși reclamantul susține că a făcut prin materialul probator administrat dovada continuității dreptului de proprietate, instanța reține că aceste apărări sunt neîntemeiate de vreme ce nu s-a depus niciun înscris din care să rezulte că suprafața de teren revendicată s-ar fi aflat, la un moment dat, în proprietatea sa, iar memoriul nedatat depus la f. 36 nu poate fi avut în vedere ca înscris, în sensul prev. de art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000 mai ales în contextul în care pare a proveni chiar de la reclamant.
Nu în ultimul rând, referitor la împrejurarea că pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a pronunțat Hotărârea contestată în lipsa reclamantului care și-a manifestat expres intenția de a fi prezent, instanța reține că nici acesta nu este un motiv care să atragă anularea Hotărârii Comisiei cât timp dreptul la apărare este pe deplin asigurat prin posibilitatea de a se formula prezenta plângere în fața instanței de judecată în cadrul căreia părțile să își expună toate apărările și să propună toate probele de care doresc să se folosească.
Prin urmare, instanța reține că Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 1171/19.04.2011 este temeinică și legală, iar prezenta plângere apare ca nefondată și urmează a fi respinsă în consecință.
De asemenea, față de soluția dată capătului principal de cerere, instanța va respinge ca nefondată și cererea de obligare a pârâtelor la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 75 ha. situat pe raza .).
Nu în ultimul rând, față de disp. art. 274 C. pr. civ. și nefiind stabilită nicio culpă procesuală în sarcina pârâților, instanța a respins și cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat recurs municipiul R. prin reprezentant legal, formulând următoarele critici:
Hotărârea nr.1171 din 19.04.2011 a fost adoptata de către C. Județeana Iași fara a analiza actele depuse in dovedirea sa, fara a analiza fondul dreptului pretins, stabilind doar lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate, motivat de vechimea actelor depuse (1927,1928). Instanța de fond a adoptat greșit același raționament. Memoriul depus la fila 36 aparține in fapt Arhivelor Nationale N.. Sustine recurenta ca îndeplinește condițiile art. 29 alin.4 din Legea 1/2000 conform careia comunele, orasele si municipiile care au detinut in proprietate terenuri cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, fanete si pasuni împădurite redobândesc, la cerere, proprietatea acestora in limitele probate cu actele care atesta suprafețele solicitate in condițiile art. 9 alin 3 din Legea fondului funciar .
S-a probat îndeplinirea condițiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv dovada calității de persoana îndreptățita cu testamentul defunctului C. C. prin care nuda proprietate a fost lăsata comunei R., operațiune juridica confirmata si de certificatul de grefa al Primăriei comunei. S-a probat preluarea abuziva de către stat a terenului prin expropriere cu hotărârea pentru aplicarea reformei agrare din 28.05.1946.
Rezultă din înscrisuri ca Municipiului R. i s-a preluat in baza legii de reforma agrara nr. 187/1945 pe raza județului Iași suprafața totală de 75 ha teren si acesta se încadrează in disp. art. 11 alin 2/1 din Legea 8/1991 modificata conform Legii 247/2005. Legea 18/1991 face referire expresă la posibilitatea restituirii terenurilor preluate de stat prin Legea 187/1945 si Decretul 83/1949, legi care reglementau exproprierea terenurilor; din întreaga legislație privind restituirea proprietăților rezulta caracterul abuziv al acestor preluări abuzive, cu incălcarea dispozițiilor art. 8 din Legea 187/1945 care prevede exceptarea de la expropriere a proprietarilor comunelor si orașelor.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Iași a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței.Corect instanța de fond a reținut ca terenul nu se afla in proprietatea autorului reclamantei la data deschiderii succesiunii. Invoca disp. art. 6 din Legea 1/2000. Aceleași susțineri a formulat si C. locala de fond funciar Erbiceni.
Recursul este nefondat si va fi respins pentru următoarele motive:
Motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a apreciat greșit asupra probelor care au demonstrat îndreptățirea sa la reconstituire este nefondat.
Instanța de fond retine ca motiv determinant in respingerea plângerii împrejurarea ca nu s-a probat existenta dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra suprafeței de 75 ha pădure la data decesului acestuia, prin urmare reclamantei nu i s-a transmis prin legatul invocat nuda proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Concluzia instanței de fond este corecta.
Cu testamentul din 15.01.1927 (fila 37 dosar fond) s-a probat testarea in favoarea reclamantului municipiul R. a nudei proprietăți asupra întregii averi a Prințului C. C. P.. Pentru determinarea limitelor in care reclamantul este îndreptățit la reconstituire se impune sa se stabilească daca in patrimoniul autorului se regasea dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, respectiv 75 ha teren pădure aflata pe raza comunei Erbiceni.
Corect reține instanța de fond că nu s-a făcut această dovadă.
Procesul verbal din data de 15 10.1927 (fila 20 verso dosar fond) nu indică pe raza comunei Erbiceni această suprafață de teren. Nici celelalte înscrisuri depuse nu fac această dovadă. Este real că in fișa suprafețelor moșiei Erbiceni din 1922 deținută de C. C. P. este indicată și suprafața de 85,3937 ha pădure, care include suprafața de 75 ha solicitate de către reclamantă ( a se vedea concluziile raportului de expertiză ) . A fost expropriată in anul 1923 suprafața de 7236,9365 ha in care a fost inclusă și suprafața de 85,3937 ha pădure. Cu adresa nr._ din 31 iulie 1926 se dispune retrocedarea suprafeței de 140 ha pădure moșia Erbiceni despre care se susține că a fost expropriată in anul 1923, insă pentru această suprafață probele dosarului nu indică dacă a fost delimitată și efectiv restituită, câtă vreme ulterior decesului Prințului C., la data de 5.02.1927, cu adresa nr. 413 se solicită precizări privind amplasamentul terenului întrucât pe moșia Erbiceni sunt mai multe trupuri de pădure.
In ceea ce privește actele de expropriere ulterioare anului 1926 singura dovadă depusă la dosar este înscrisul aflat in copie la fila 34 verso cu nr. 9313/1945, dosar 2904 N., emis de Ministerul Agriculturii și Domeniilor prin care se probează exproprierea suprafețelor de 2107 ha și 151,3149 ha pe raza comunei Costișa, jud. N.. Nu s-au depus dovezi din care să rezulte realizarea exproprierii de teren categoria „pădure” pe raza comunei Erbiceni de la reclamant. Hotărârea pentru aplicarea reformei agrare din anul 1946 invocată in cererea de recurs nu a fost identificată între înscrisurile din dosar. Schița de plan depusă la fila 11 dosar recurs nu este datată, astfel cum rezultă și din mențiunea Serviciului Județean al Arhivelor Statului emitent al copiei, prin urmare nu va fi reținută cu valoare probatorie concretă.
Memoriul aflat la filele 35,36 nu are nicio valoare probatorie in sensul invocat de către recurent. Acesta a fost redactat de către locuitori ai localității Costișa, astfel cum rezultă din cuprinsul său, cu rolul evident de a reclama modul in care a fost administrată moșia C. pe parcursul mai multor ani după decesul fostului proprietar și de a solicita exproprierea în întregime a moșiei. Împrejurarea că in cuprinsul acestui memoriu se face vorbire și de suprafața de 75 ha teren pădure situată în Erbiceni nu are valoare probatorie in dovedirea dreptului la reconstituire, câtă vreme însăși actul in care a fost consemnată această mențiune nu are o atare funcție procesuală, incluzând opinii personale ale redactorului său. Ștampila Arhivelor Statului N. aplicată pe acest memoriu nu indică faptul că înscrisul depus atestă date aflate in evidența acestei instituții ci doar împrejurarea că această copie a fost executată de către Arhivele Statului, ca depozitar al originalului.
Prin urmare respingerea plângerii formulate împotriva Hotărârii Comisiei Județene s-a datorat nu vechimii actelor depuse ci lipsei lor de relevanță in dovedirea dreptului de proprietate al autorului reclamantei, și, pe cale de consecință, a îndreptățirii reclamantei la reconstituire. Condițiile art. 29 alin.4 din Legea 1/2000 invocat de către recurentă fac trimitere expresă la dovezi privind deținerea in proprietate a terenurilor cu vegetație forestieră, dovezi pe care reclamantul recurent nu le-a înfățișat. In atare circumstanțe este de prisos a se cerceta criticile relative la legalitatea trecerii in proprietatea statului pentru terenul pădure ce face obiectul judecății de față câtă vreme s-a reținut pentru cele expuse că dovada dreptului de proprietate asupra unei atare suprafețe de teren nu a fost probată, anterior preluării sale de către stat.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă Tribunalul va respinge recursul, va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul R., reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1474 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./5.08.2014/2 EX
Judecătoria Hîrlău:M. O..
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 334/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
