Fond funciar. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 23633/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 669/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către O. F. V., O. V. Drăgulița împotriva sentinței civile nr. 533 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații C. J.. De Fond Funciar Iași, B. B. H. - A. - Jane, B. V. - în Calitate de Mandatar al d-nei B. H.-A.-Jane, C. L. Țibana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar, plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 25 aprilie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 29 aprilie 2014 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 533/20.01.2014, Judecătoria Iași a respins excepția perimării și a menținut suspendarea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Văzând disp. art. 248 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 250 al.1 și cu referire la art. 244 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Văzând încheierea din data de 18.12.2012 prin care P. de pe lângă Judecătoria Iași a fost sesizat cu soluționarea falsului privind C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. L. Țibana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, instanța de fond a constatat neîntemeiată excepția perimării, până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs O. F. V. și O. V. Drăgulița considerând-o ca fiind nelegală și au solicitat casarea ei.
În motivarea recursului au arătat că au fost citați în calitate de petenți pentru a răspunde la excepția perimării care a fost pusă în discuție din oficiu de către instanța de judecată și a fost respinsă.
În raport de excepția perimării, recurenții consideră că era legal să se pronunța instanța de fond printr-o încheiere și nu prin sentință.
Aceasta presupunea admiterea excepției perimării, în condițiile în care ar fi fost întemeiată, având drept consecință, închiderea dosarului din culpa lor, situație inaplicabilă în speță.
Recurenții mai arată că în preambulul sentinței se face mențiunea ce nu corespunde adevărului sub aspectul obiectului judecății din data de 20.01.2014 de natură a justifica pronunțarea unei sentințe în totală contradicție cu excepția perimării pusă în discuție, de natură a fi respinsă printr-o încheiere.
Recurenții au precizat că instanța nu a rămas în pronunțare cu privire la plângerea unei sentințe, a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării pusă în discuție printr-un act abuziv de natură a fi respinsă printr-o încheiere cu menținerea suspendării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal.
Recurenții au solicitat Tribunalului să cenzureze abuzul procedural – urmare a unui act procedural abuziv prin care s-a creat condiția unei erori judiciare previzibile, prin voința instanței. Procedând în acest mod, instanța le-a cauzat o vătămare a intereselor lor legitime, încălcând dreptul lor la un proces echitabil, înlăturând accesul lor la un recurs efectiv în condițiile legii împotriva sentinței care urma să se pronunțe cu privire la plângerea lor împotriva hotărârii Comisie Județene de Fond Funciar.
Sub acest aspect, vătămarea interesului lor legitim nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței nelegale, cu trimitere spre refacerea actului juridic cu respectarea dispozițiilor legale.
Intimata C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Țibana a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Ceilalți intimați nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu și-au trimis reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererea de recurs formulată de O. F. V. și O. V. Drăgulița.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
În speță recursul este formulat în termen, întrucât recursul împotriva hotărârii de suspendare se poate declara pe toată durata suspendării.
Prin încheierea din 18.12.2012 dată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria Iași pentru efectuarea cercetărilor în legătură cu infracțiunile învederate de petentă în ședința publică. Cererea de intervenție formulată de O. F. V. și O. V. Drăgulița a fost disjunsă și s-a dispus formarea unui alt dosar care a fost repartizat manual aceluiași complet.
Prin procesul-verbal nr. 1260/16.12.2013 întocmit de judecătorul delegat cu soluționarea incidentelor procedurale la Judecătoria Iași, s-a dispus verificarea cauzei de suspendare, acordându-se termen în acest sens la data de 20.01.2014, după mai mult de un an după ce s-a dispus suspendarea.
La dosarul de fond atât Boujout H. A. Jane(prin reprezentant de B. V.) cât și O. F. V. și O. V. Drăgulița au depus note scrise prin care au arătat și au motivat faptul că nu operează în cauză perimarea.
De asemenea, instanța de fond a dispus efectuarea unor verificări și în urma acestora a constatat că în speță nu operează perimarea.
În mod corect a dispus respingerea excepției perimării și a menținut suspendarea, dar în mod greșit s-a pronunțat printr-o sentință și nu prin încheiere.
Soluția adoptată de instanța de fond este corectă și nici nu-i prejudiciază în nici un mod pe recurenți dar, din punct de vedere procedural, într-adevăr, instanța de fond trebuia să dea o încheiere și nu să se pronunțe prin sentință.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-4 și art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va casa în tot sentința civilă nr. 533/20.01.2014.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 4 din codul de procedură civilă aplicabil în speță, rejudecând strict cauza de suspendarea judecării, instanța de recurs constată că nu a intervenit perimarea judecății cauzei și menține măsura suspendării dispusă în baza dispozițiilor art. 183 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de O. F. V. și O. V. Drăgulița împotriva sentinței civile nr. 533/20.0.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot:
Rejudecând cauza, constată că nu a intervenit perimarea judecății cauzei și menține măsura suspendării dispusă în baza dispozițiilor art. 183 din Codul de procedură civilă aplicabil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.05.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/09.05.2014
Judecător de fond:Ș. B., Judecătoria Iași
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 932/2014. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
