Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1384/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1384/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 4814/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2014
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1384/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. C. VLĂDENI și pe intimat Z. G., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură, la data de 21.10.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru de 31 lei, precum și cerere de judecare a cauzei în lipsa părților, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 1591 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că recursul este formulat și motivat în termen, timbrat corespunzător.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4106/20.03.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul P. C. Vlădeni in contradictoriu cu paratul Z. G..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Privitor la condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt ele analizate în doctrină, potrivit dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, prezenta instanță apreciază a analiza doar condițiile existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și prejudiciul efectiv produs, condiție care, analizată în funcție de înscrisurile depuse, se constată a fi inexistentă.
În această materie, sistemul care stabilește cel mai fidel complexul cauzal al antrenării răspunderii civile delictuale este sistemul unității indivizibile dintre cauză și condiții, care așa cum a fost calificat în jurisprudență și doctrină, obligă la analiza nu numai a cauzelor necesare – în speță – respingerea căii de atac- ci și existența acelor cauze, care dobândesc împreună cu cauza necesară un caracter cauzal.
Soluționarea dosarului 6326/2010 sau/și în dosarul 604/2011 nu deschide în mod admisibil calea acțiunii în răspundere civile delictuală, ci o acțiune în răspundere contractuală, întemeiată pe contractul de asistență juridică acordată părții care a câștigat procesul.
Ca atare, răspunderea civilă delictuală ca o răspundere derogatorie (de la dreptul comun) și agravată, nu poate fi în mod legitim antrenată, între părți existând raporturi contractuale exclusive întemeiate pe contractul de reprezentare sau/și asistare juridică.
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi respinsă ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. comunei Vlădeni, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Prima instanța a invocat articolele 998-999 Cod civil, articole abrogate prin . Noului cod Civil.
Prima instanța este . când afirma ca răspunderea civila delictuala este derogatorie de la dreptul comun, când de fapt răspunderea civila delictuala alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, pe cata vreme raspunderea contractuala este o răspundere cu caracter special derogatoriu, iar in speta de fata vor fi aplicabile regulile referitoare la raspunderea civila delictuala. Daca intre parti reclamant si parat ar fi existat un contract din a carui neexecutare sau executare necorespunzătoare sa fi rezultat prejudicii, singura cale de ales ar fi fast aceea a raspunderii contractuale, insa nu poate fi vorba de asa ceva in cazul de fata.
Cum fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul, in care sunt incluse si sumele de bani platite avocatului cu titlu de onorariu, il reprezinta culpa procesuala, inseamna ca acel contract, incheiat de partea care a castigat procesul cu avocatul sau, isi va produce efectele si fata de partea care a pierdut procesul (aceasta din urma se vede obligata in temeiul vointei exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, desi ea, nu a participat nici personal si nici prin reprezentare la incheierea contractului respectiv) in baza unuia dintre principiile ce guverneaza repararea prejudiciului in materia raspunderii civile delictuale, anume principiul repararii integrale.
Pentru acordarea cheltuielilor de judecata este necesar și suficient a se retine culpa procesuala a partii care a pierdut procesul si a cazut astfel in pretentii. Stabilind ca temeiul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este atitudinea procesuala culpabila a partii care a cazut in pretentii, se observa ca fapta acesteia declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut ii constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat, adica de restituire a sumelor pe care partea care a castigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.
În cazul in care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecata, partea le poate cere pe calea unei actiuni separate, in termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat castig de cauza, in temeiul art. 1357 C.civ. Așadar, cuantumul onorariului platit de client este stabilit prin contractul de asistenta juridica, iar depunerea originalului chitanței de plata a onorariului, emisa in baza contractului de asistenta juridica, naște prezumtia ca acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistenta juridica pentru respectiva cauza.
De aceea, fața de depunerea originalului chitanței de plata a onorariului de avocat, prima instanța nu putea socoti ca nedovedite cheltuielile de judecata aferente dosarului_ .
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului referitoare la faptul că la data înregistrării acțiunii ar fi fost abrogate disp. art. 998-999 cod civil sunt nefondate. Astfel, atât înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Iași la nr._, cât si soluționarea acestuia prin sentința civilă nr. 194/04.02.2011 au fost anterioare intrării în vigoare a Noului cod civil.
Potrivit disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin urmare, temeiul acordării cheltuielilor de judecata il reprezintă culpa procesuală. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, cheltuielile de judecată cuprind orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut, cum sunt taxele de timbru, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariul avocatului, cheltuieli de transport, costul efectuării copiilor de pe înscrisurile depuse la dosar.
În speță, acțiunea formulată, în dosarul nr._ a Tribunalului Iași, de reclamantul Z. G. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Vlădeni a fost respinsă ca lipsită de interes.
Recurentul pârât a solicitat, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariul avocatului care i-a acordat asistență juridică în fața primei instanțe, în dosarul nr._ al Tribunalului Iași.
Prin urmare, acesta trebuia să facă dovada efectuării acestor cheltuieli de judecată, dovada ce se face cu chitanța de plata emisă de cabinetul avocatului ce a depus împuternicire avocațială de reprezentare sau asistare în respectivul dosar.
Susținerile recurentului potrivit cărora a fost depusă chitanța care face dovada onorariului de avocat achitat pentru asistența juridica acordată în cauza nr._ a Tribunalului Iași nu sunt întemeiate. În acest sens, se reține că la dosar a fost depusă, la fila 24 dosar fond, doar factura fiscală emisă în vederea achitării onorariului pentru servicii juridice, nefiind depusă si dovada efectivă a plății onorariului de avocat.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul P. comunei Vlădeni împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. comunei Vlădeni împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.A.M. T.P. P.E.C. GREFIER,
F.L.I.
Red/tehnored: T.P.
ex.2/07.01.2015
Jud. fond: B. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 760/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1365/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
