Pretenţii. Decizia nr. 1441/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1441/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 881/286/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Octombrie 2014
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Grefier – I. F. L.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1441/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent E. G. G. la cab. av. B. C. M. și pe intimat L. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 130 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâtul E. G. G.; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4391,85 lei cu titlu de daune; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3490 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 24.10.2011, sub nr._, reclamantul L. N. a solicitat obligarea pârâtului E. G. G. (Goruță) la plata sumei de 4.700 lei reprezentând daune pentru distrugerea recoltei de porumb de pe suprafața de 4 ha. prin pășunatul oilor.
Ulterior, reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 6.896 lei.
În fapt, reclamantul a arătat că în primăvara anului 2011 a semănat cu porumb suprafața de 4 ha. teren arabil proprietatea sa plătind suma totală de 3.200 lei, apoi a dat cu erbicid care a costat 1.500 lei materialul și manopera. Când plantele începuseră să rodească a găsit întreaga suprafață distrusă, plantele fiind doborâte la pământ și mâncate de oi. Arată reclamantul că a găsit pârâtul cu un număr de 300 de oi pe teren, fapta fiind comisă pe data de 20.08.2011. Arată că a depus plângere la organele de poliție, dar i s-a spus să se adreseze instanței pentru despăgubiri.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere, reclamantul a anexat, în copie, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.525/25.08.2008, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.184/29.09.2004 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.251/10.11.2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii L. P. (fila 20) și B. F.-S. (fila 28), proba cu expertiză topo-cadastrală fiind depuse raportul de expertiză (filele 49-64) și răspunsul la obiecțiuni (filele 93-94) întocmite de d-nul expert O. Aniel-G., și proba cu expertiză agricolă, fiind depus raportul de expertiză (filele 109-116) și răspunsul la obiecțiuni (filele 129-130) întocmite de d-nul expert P. C..
Pârâtul E. G. a depus la dosar un înscris prin care a arătat că fapta pentru care a fost chemat în judecată nu există, deoarece reclamantul nu a avut în anul respectiv pământ cultivat.
În baza rolului activ instanța a solicitat și P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni a înaintat la dosar rezoluția din data de 03.02.2012 dată de procuror în dosarul nr.1068/P/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantului confirmate de martorii B. F. S. și L. P., reclamantul deține și lucrează două suprafețe de teren situate în extravilanul ., în punctele denumite popular „Dupa R.” și „La M.”. Terenurile au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de d-nul expert O. Aniel-G., ca fiind în suprafață de 19.903 mp. cel situat în tarlaua denumită popular „Dupa R.” și în suprafață de totală de 20.800 m.p. cel din tarlaua denumită popular„La M.”.
Potrivit depozițiilor martorilor B. F. S. și L. P. în anul 2011 reclamantul a cultivat porumb pe acest teren și a efectuat lucrări de întreținere a culturii, respectiv prășit și erbicidat, dar pârâtul E. G., care deține o stână de oi, a pășunat animalele pe acest teren cultivat cu porumb. În luna august 2011 pârâtul a fost surprins de către reclamant în timp ce pășuna cu oile pe terenul cultivat cu porumb, astfel încât cultura a fost compromisă, fiind încheiat un proces verbal la data de 05.10.2011, privind starea recoltei.
Potrivit valorilor reținute prin raportul și suplimentul la raportul de expertiză agricolă întocmit de d-nul expert P. C., rezultă că lucrările agricole efectuate de reclamant, respectiv arat, semănat – inclusiv sămânța, prășit, erbicidat – inclusiv erbicid, au fost în valoare de 1.079 lei pentru 1ha. de teren cultivat cu porumb, iar pentru toată suprafața real măsurată de 40.703 m.p., respectiv 4,0703 ha au fost în valoare de 4.391,85 lei.
În drept, având în vedere că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul E. G. în considerarea faptului că acesta păzea oile în momentul în care pășunau pe terenul cultivat, adică pârâtul avea paza materială a animalelor, constată că răspunderea pârâtului este antrenată în temeiul dispozițiilor art.998-999 din vechiul Cod civil, aplicabile în cauză în baza art.3 din Legea nr.71/2011.
Potrivit dispozițiilor art.998 din vechiul Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe cel din a cărui culpă a fost săvârșită să îl repare. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală cel ce reclamă existența prejudiciul trebuie să facă dovada existenței elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv a faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției.
În cauza de față instanța a constatat că reclamantul, prin probele administrate, a făcut dovada elementelor răspunderii civile delictuale, în sensul că, în timp ce asigura paza oilor, pârâtul a permis acestora să paște pe terenul cultivat cu porumb aparținând reclamantului, producându-i acestuia un prejudiciu în cuantum de 4.391,85 lei, prejudiciu nerecuperat reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamant pentru înființarea culturii și întreținerea acesteia până la momentul pășunării.
În consecință, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte pentru suma de 4,391,85 lei, astfel încât a admis în parte acțiunea și, în baza art.998 Cod civil, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.391,85 lei, cu titlu de daune.
În baza art.274 din vechiul Cod de procedură civilă, constatând că pârâtul a căzut în pretenții, l-a obligat pe acesta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise în cuantum de 362lei, timbru judiciar în sumă de 3 lei, onorarii experți (chitanța nr._/1 din 21.02.2012 – 401,70 lei, chitanța nr._/1 din 05.03.2012 – 401,70 lei, chitanța nr._/1 din 22.10.2012 – 521,70 lei), onorariu avocat în sumă totală de 1.800 lei conform chitanțelor nr.1/09.01.2012, nr.14/24.01.2012, nr.24/02.03.2012, nr.37/07.05.2012, nr.47/29.05.2012, 64/10.09.2012, 73/24.09.2012,nr,89/22.10.2012, nr.2/07.01.2013, nr.14/31.01.2013 și nr.17/04.03.2013 emise de Cabinet Individual de avocatură E. C., instanța înlăturând chitanța nr.20/28.01.2011 emisă cu mult înainte de demararea procesului.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul E. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, pârâtul a susținut că în mod greșit instanța retine ca, potrivit susținerilor reclamantului confirmate de martorii audiați, reclamantul deține si lucrează doua suprafețe de teren identificate prin raportul de expertiza topo-cadastrala întocmit in cauza, astfel: 19.903 mp in Tarlaua denumita popular „După R.” si 20.800 mp in Tarlaua „La mori”. Solicită sa se observe raportul de expertiza topo-cadastrala, unde referitor la a doua suprafața de teren de 20.800 mp situata in Tarlaua denumita popular „La mori” ce are nr.80, domnul expert O. Aniel a observat ca între terenul identificat de proprietar si terenul înscris in actele de proprietate, exista neconcordante privind identificatorii cadastrali. Reclamantul L. N. susține ca terenul a fost cumpărat conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr.39/2001 si 155/2001. Terenul care ar avea identificatori cadastrali, conform acestor contracte sunt in T82 (din alta localitate) si nicidecum in T80. Prin răspunsul la obiecțiuni expertul arata ca suprafețele de teren identificate sunt cele avute in vedere la Cercetarea la fata locului si precizate in procesul verbal de constatare (fila 22). De asemenea, expertul lămurește si neconcordanta cu privire la Tarlaua „La mori” prin completarea dosarului cu titlul de proprietate_ emis pe numele lui L. I. O.. Pentru acest teren reclamantul a încheiat contract de arendare autentificat cu nr. 663/12.06,2012 ;solicită sa se observe că acest contract de arendare încheiat la data de 12.06.2012 este ulterior datei la care reclamantul afirmă că i-a distrus culturile si chiar ulterior datei introducerii cererii de chemare in judecată, astfel incit nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu in paguba sa in condițiile in care nu a făcut dovada proprietății asupra terenului respectiv ori dovada de arendaș la data la care susține ca i-a fost distrusa recolta. În mod greșit instanța a avut in vedere declarațiile celor doi martori B. si L.. Precizează faptul ca reclamantul are pornite mai multe procese împotriva locatarilor comunei Ciortesti si in toate aceste procese martorii săi sunt aceiași: B. F. S. si L. P.. De altfel, a arătat recurentul ca L. P. este si concubina reclamantului. Nici una din susținerile martorilor nu sunt adevărate. El niciodată nu a pășunat oi pe terenul pârâtului. Mai mult decât atât, reclamantul nu s-a îngrijit in mod corespunzător de culturile sale, aspecte confirmate de Procesul verbal de cercetare la fata locului încheiat la data de 5.09.2011 de Postul de politie Ciortești împreuna cu un reprezentant, al Primăriei si cu reclamantul, (f.22). Se retine ca la acea data «..partea vătămata L. N. ne indica o suprafața de teren arabil pe care exista o cultura de porumb neîngrijita, cultura de porumb este foarte rara, mica si fără rod. Pe aceasta suprafața de teren este foarte multa iarbă ... Persoanele de față nu au de făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate si consemnate. ».Instanța de fond a dispus si efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii prejudiciului rezultat in urma pășunatului cu oile a culturii de porumb de pe cele doua parcele. In prima faza domnul expert stabilește o valoare a prejudiciului, care este apoi modificata prin răspunsul la obiecțiuni. Chiar daca domnul expert scade valoarea prejudiciului, acesta se substituie instanței de judecata si face aprecieri care nu sunt de competența sa atunci când afirma următoarele: ”având in vedere faptul ca pârâtul a dat dovada de desconsiderare atât comisiei cât si a expertului prin neprezentare la convocări sa-si susțină punctul de vedere, cred ca se considera vinovat de cele întâmplate, fiind conștient ca a creat un prejudiciu părții vătămate”. D. din cauze mai presus de voința sa recurentul nu a putut participa si la expertiza evaluatorie (la cea topo fiind prezent). Chiar si așa arata domnul expert ca in expertiza sa nu a ținut cont de Procesul verbal de constatare la fața locului. Iar in situația in care in acel proces verbal se reține ca acea cultura de porumb era rara, mica, neîngrijită si nu avea rod, (nu s-a reținut ca ar avea rod puțin, ci ca nu avea rod deloc) atunci înseamnă ca nu exista nici un prejudiciu. Solicită a se avea în vedere si cele declarate de reclamant în plângerea sa formulata la politie unde recunoaște ca a semănat mai târziu dar recolta tot se făcea. În cauza de față nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului, vinovăția autorului si legătura dintre vinovăția proprietarului oilor si prejudiciul creat de animalele aflate în paza unui terț.Potrivit art.1001 Cod civil, proprietarul unui animal, sau acela care se servește de el, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, fie ca, animalul se afla sub paza sa, fie ca a scăpat. Paznicul animalului, adică cel care are paza materiala, si nu juridica a animalului, poate răspunde de prejudiciul cauzat de animal, în temeiul art.998 Cod civil, care prevede ca, „orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara”. In prezenta cauza nu s-a stabilit cu exactitate cine avea paza juridica asupra oilor la data de 20.08.2011 data săvârșirii presupusei faptei ilicite. Mai mult, la dosarul cauzei nu exista nici un fel de probe care sa dovedească proprietatea asupra animalelor ce ar fi distrus recolta reclamantului.
Pe cale de consecință, consideră greșita soluția instanței de fond și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata. Onorariul de avocat este exagerat față de munca depusa si față de complexitatea cauzei care nu este una deosebita. Mai mult, cererea de chemare in judecată a fost redactată personal de reclamant si nu de avocat, iar asistența juridica nu justifica un asemenea onorariu. Mai mult, chitanțele depuse in dovedire nu atesta faptul ca toate aceste sume s-au achitat pentru acest proces. Astfel cum a precizat recurentul-pârât, reclamantul mai are și alte cauze pe rol.
În concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței pronunțată pe fondul cauzei în sensul respingerii cererii cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul L. N. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că în primăvara anului 2011 a cultivat terenul pentru care a anexat contractul de vânzare-cumpărare nr. 525/25.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr. 184/29.09.2004 si contractul de vânzare-cumpărare nr. 251/10.11.2004, autentificate si intabulate pentru suprafața de 4, 703 ha, teren pentru care am efectuat toate lucrările agricole mai sus enumerate. După ce cultura de porumb a răsărit si a crescut, paratul si-a dus cele 300 de oi pe cultura, care au pășunat-o compromițându-i astfel, recolta. În dovedirea acțiunii a propus proba cu martori, fiind audiați martorii L. P. (fila 20) si B. F. S. (fila 28 dosar). Ambele depoziții confirma și faptul ca recurentul-pârât a pășunat suprafețele de teren cultivate cu porumb, in locurile denumite popular „După R.”, si „La M.”, suprafețe identificate de către expertul tehnic topo-cadastral prin raportul de expertiza si răspunsul la obiecțiuni, (filele 49-64 si 93-94 dosar), respectiv suprafața de 19.903 mp in locul numit „La R.” si 20.800 mp în locul numit „La M.”. În luna august a constatat ca toate culturile sunt compromise iar în urma denunțului consăteanului S. V. l-a surprins pe pârât cu cele 300 de oi, pe culturile de porumb înființate de reclamant. La data de 5.10.2011 când s-a încheiat procesul verbal de constatare, recoltarea porumbului era pe terminate însă in tarlalele în care deținea el culturile nu se putea constata decât distrugerea si paguba produsa de pârât prin pășunarea acestor suprafețe. Potrivit raportului de expertiza întocmit de către domnul expert P. C. s-a determinat numai valoarea lucrărilor efectuate de reclamantul-intimat si a materialelor folosite (semințe, erbicid), la suma de 1.079 lei pentru un hectar de teren, rezultând faptul ca pentru întreaga suprafața de 4, 703 ha valoarea este de 4391,85 lei. Instanța a acordat aceasta suma cu titlu de daune, neacordând beneficiul nerealizat (adică valoarea culturii care ar fi putut fi obținută), suma la care s-au acordat cheltuielile de judecata. Declarațiile martorilor audiați în cauză sunt obiective iar afirmațiile recurentului, făcute prin intermediul reprezentantului convențional, potrivit cărora reclamantul ar avea mai multe procese declanșate împotriva locuitorilor comunei Ciortești sunt neadevărate si lipsite de relevanță juridica în cauză. Cât privește „vina” pe care recurentul i-o atribuie constând în aceea ca nu s-a ocupat de culturile sale (după ce inițial, la instanța de fond a prezentat un act din care rezulta ca nici nu ar fi înființat culturile respective), face precizarea ca nici după ce l-a surprins pe acesta cu oile la pășunat pe terenurile cultivate de el, acesta nu a încetat activitatea dăunătoare, continuând sa duca oile la pășunat. Cat privește onorariul achitat către avocat ,acesta este raportat la munca depusa in dosar cat si la durata procesului (mai mult de 14 termene). Multe din chitanțele depuse la dosar au valoarea de 100 lei, totalizând suma de 1800 lei, suma achitata pe parcursul a 15 luni de zile, in timp ce pentru recursul formulat, reprezentantul convențional al recurentului a depus deja doua chitanțe a câte 600 lei fiecare. În mod greșit, recurentul consideră că reclamantul-intimat nu a suferit nici un prejudiciu întrucât dl. expert P. C. nu a ținut cont de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 05.10.2013 în care se retine că terenul cultivat nu avea rod deloc. Recurentul este in eroare atunci când afirma că „neexistând rod nu există prejudiciu”. Atunci când a acordat daunele instanța a avut in vedere contravaloarea lucrărilor de însămânțare, a semințelor si erbicidelor si a celorlalte lucrări efectuate după însămânțare nu a acordat beneficiul nerealizat, adică rodul despre care vorbește recurentul. Instanța a procedat conform dispozițiilor art. 998-999 din vechiul cod civil aplicabil in speța, fiind întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția. Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului formulat si menținerea sentinței atacate, iar in baza art. 274 cod procedura civilă, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul din 28 mai 2014, intimatul a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, excepție respinsă de instanța de control judiciar la termenul din 21.10.2014, pentru motivele expuse în încheierea de ședință din data menționată.
În această fază procesuală părțile au solicitat proba cu acte, încuviințată de instanță. Deși proba a fost încuviințată pentru ambele părți, la dosarul cauzei a înaintat înscrisuri doar recurentul.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Demersul juridic inițiat de reclamant este fundamentat pe răspunderea civilă delictuală a proprietarului pentru prejudiciul cauzat de animale aflate în paza acestuia. Probatoriul administrat la prima instanță (depoziția martorilor B. F. S. - fila 28 și L. P. – fila 20 dosar) cât și concluziile cercetării penale efectuate în dosarul nr. 1068/P/2011 și expuse în ordonanța de clasare din 30.06.2014 (depusă la dosarul cauzei în această fază procesuală), demonstrează faptul pretins de reclamant, respectiv că la data de 20. 08.2011 oile pârâtului E. G., aflate în supravegherea unui cioban angajat de acesta, au intrat pe terenul reclamantului L. N. și au distrus parțial cultura de porumb. Reclamantul a precizat în fața primei instanței (fila 87 dosar fond) că prejudiciul produs prin acest fapt a vizat atât cultura de porumb de pe terenul în suprafață de 19.903 mp pe care îl are în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 525/25.08.2008 la BNPA M. M. T. și D. T. (filele 4, 5 dosar fond), cât și terenul de_ mp proprietatea numitei L. E. și pe care îl avea în arendă în baza contractului nr. 663/12.06.2012. Tribunalul notează că pentru acesta din urmă în mod greșit instanța de fond a reținut întemeiate pretențiile reclamantului în condițiile în care contractul de arendă este încheiat ulterior faptului cauzator de prejudicii.
Prin urmare, în analiza condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța de fond se impunea să verifice existența eventualului prejudiciu produs culturilor de pe suprafața de19.903 mp, proprietatea reclamantului. În acest sens, tribunalul notează că potrivit expertizei efectuate la instanța de fond de expert P. C., lucrările de cultivare a terenului în suprafață de 19.903 mp au fost estimate la 1825 lei ;în condițiile în care în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de organul de cercetare penală la data de 05.10.2011 în urma plângerii formulată de reclamantul din prezenta cauză, se reține starea proastă a culturii de porumb și cum reclamantul prin nicio probă nu a demonstrat care ar fi fost recolta de care ar fi beneficiat de pe terenul respectiv, instanța reține că nu poate fi acordată cu titlu de despăgubire decât suma ce reprezintă cval. lucrărilor de cultivarea terenului dovedit ca fiind proprietatea reclamantului, respectiv suma de 1825 lei.
În considerarea celor expuse, în baza art. 304 pct. 9 Cod proced. civilă, tribunalul va admite recursul declarat de pârâtul E. G. împotriva sentinței civile nr. 130/13.03.2013 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1825 lei, cu titlu de daune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul E. G. împotriva sentinței civile nr. 130/13.03.2013 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1825 lei, cu titlu de daune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2014.
Președinte, A. M. C. | Judecător, P. T. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier,
I. F. L.
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./03.03.2015
Judecător fond D. E. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 819/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1417/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
