Fond funciar. Decizia nr. 1829/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1829/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 4780/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - O. I.
Judecător C. E. C.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1829/2014
Pe rol judecarea recursurilor declarate de parata C. Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si de reclamantul Dobos M. C. impotriva sentintei civile nr._/13.12.2013 pronuntata de Judecatorie Iasi, intimați fiind INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI, P. C. ANDRIEȘENI -PREȘEDINTELE COMISIEI COMUNALE ANDRIEȘENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. C. ANDRIEȘENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.12.2014 și apoi pentru astăzi 18.12.2015, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr._/13.12.2013 Judecătoria Iași a dispus:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de către reclamantul D. M. C., având CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 7, ..2, . contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului Iași, cu sediul în Mun. Iași, .. 60, jud. Iași, C. C. Andrieșeni de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în ., jud. Iași, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Iași, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași și Președintele Comisiei Comunale Andrieșeni, P. C. Andrieșeni, cu sediul în ., jud. Iași, ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.12.2013.
Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria a reținut:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /11.02.2013 reclamantul D. M. C. a solicitat in contradictoriu cu parâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Instituția P. Județului Iași și C. Locala Andrieșenipentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilo, P. C. Andrieșeni în calitate de președinte a Comisiei Locale Andrieșeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, rectificarea erorii titlului de proprietate nr. 4169/09.06.2004, în sensul corectării numărului parcelei 355/27/1.
In motivarea cererii de rectificare reclamantul a arătat ca, în urma verificărilor a constatat că a fost trecută in mod eronat numărul parcelei 355/27/1, astfel incat se impune indreptarea erorii materiale in sensul trecerii sub numărul corect, acela de 364/27/1.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata, C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat intampinare prin care a aratat că, a intocmit titlul de proprietate pe baza documentatiei inaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atributii in stabilirea suprafetelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesula pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod gresit amplasamentul suprafetelor de teren reconstituite.
In drept, au fost invocate dispozitiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamantul solicita rectificarea titlului de proprietate nr.4169/09.06.2004, în sensul corectării numărului parcelelor, invocând existența unor erori materiale de scriere.
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus. Materialul probatoriu deja administrat în prezentul dosar rămâne câștigat cauzei, putând fi folosit de către reclamant pentru soluționarea administrativă a cererii, neimpunându-se folosirea altor resurse financiare pentru obținerea acelorași mijloace de probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor Iași arătând că art.59 ind.1 din Legea nr.18/1991 instituie o competență generală alternativă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și nu una generală absolută. Având în vedere că nu a fost emis ordinul Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară rămâne aplicabil art.18 din același act normativ potrivit căruia pe baza hotărârii judecătorești definitive comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, înlocui sau desființa.
În drept codul de procedură civilă și H.G. nr.1172/2001 în vigoare la data emiterii titlului de proprietate.
De asemenea a declarat recurs reclamantul D. C. solicitând casarea sentinței și rejudecarea cererii. A arătat că aceasta nu poate fi soluționată pe cale administrativă deoarece nu a fost emis ordinul cu caracter normativ al Directorului Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
În drept art. 304-304 ind.1 C.proc.civ.
Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității recursului formulat de reclamant și excepția inadmisibilității ambelor recursuri raportat la art.158 alin.3 C.proc.civ.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține:
Față de cele două excepții invocate, se impune a soluționa cu prioritate excepția de inadmisibilitate.
Prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, interesând în speță art. 158 și art.159.
Art.158
(1)Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
(2)Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
(3)Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
(5)Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Art.159
(1)Necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică:
1.în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;
2.în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;
3.în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
(2)În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Rezultă din aceste prevederi legale că, urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.202/2010, legiuitorul a înțeles să înlăture posibilitatea exercitării căii de atac împotriva sentinței prin care instanța se declară necompetentă în condițiile în care reglementarea anterioară prevedea calea de atac a recursului în 5 zile de la pronunțare. Este adevărat că art.158 alin.3 prevede ca urmare a soluției de declarare a necompetenței trimiterea cauzei instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent și că această urmare există numai în situația necompetenței materiale și teritoriale, nu și în situația necompetenței generale reținută în speță. Totuși în condițiile în care modificarea adusă de Legea nr.202/2010 a constat tocmai în înlăturarea căii de atac a recursului deschisă anterior pentru orice soluție de necompetență iar art.159 C.proc.civ păstrează regimul necompetenței de ordine publică, sub aceleași trei forme, ca fiind unitar, nu se poate reține, în lipsa unei distincții exprese, că legiuitorul ar fi dorit să păstreze posibilitatea exercitării căii de atac în situația unui anume tip de necompetență de ordine publică, aceea generală.
Pentru aceste motive Tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursurile fără a mai cerceta excepția de tardivitate a recursului declarat de reclamant și nici unul dintre recursuri în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de parata C. Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si de reclamantul Dobos M. C. impotriva sentintei civile nr._/13.12.2013 pronuntata de Judecatorie Iasi, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.12.2014.
Președinte, O. I. | Judecător, C. E. C. | Judecător, C. I. |
Grefier, D. M. B. |
Tehnored. O.I.I.
08.04.2015/2 EX
Judecător fond: C. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1839/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1843/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
