Fond funciar. Decizia nr. 1843/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1843/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 3256/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 1843/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuent I. I., revizuent I. G. și pe intimat C. O. I. PRIN PROCURATOR P. I., intimat C. J. IASI DE FOND FUNCIAR, intimat P. I., intimat P. I., intimat G. D. A., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, revizuenții I. G. și I. I. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1947/26.09.2012 a Tribunalului Iași.
În fapt, arată revizuenții în motivarea acțiunii, prin decizia civilă nr. 1947/2012, Tribunalul Iași a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/6.10.2013 a Judecătoriei Iași, prin care a fost anulat parțial TP_/25.09.2009 pentru suprafețele de 3591 și 9297 mp.
Instanța de recurs a reținut că P. și C. fac dovada interesului în promovarea acțiunii în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate, raportându-se la expertiza P. A. (efectuată în dosarul nr._/245/2009 și dosarul nr._/245/2009), expertiză pe baza căreia le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 2,30 ha lui P. și 1,95 ha lui C..
Mai reține instanța că s-a stabilit și prin expertiza din dosar că amplasamentul atribuit prin TP_/2009 se suprapune cu amplasamentul reconstituit lui P. cu suprafața de 3591 mp și cu cel reconstituit lui C. cu 9287 mp.
Instanța de recurs a reținut ca motiv de nulitate art. III alin. 1 lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Având în vedere aceste susțineri ale instanței de recurs, arată că au intrat în posesia mai multor acte care dovedesc că vechiul amplasament al terenului deținut de autorii lui P. și C. (N. G. și N. Vanghelita) nu este cel identificat de expertiza P. A. și nici expertiza efectuată în dosar (A.). Actele arată că expertiza P. trebuie înlăturată, deoarece are la bază o situație de fapt și de drept depășită și anume planul proprietății N. P. (P.) de la 1887 și 1912.
Toate actele deținute dovedesc că amplasamentul proprietății N. P. (P.), proprietate din care face parte și terenul autorilor lui P. și C., în anul 1945 era altul decât cel avut în vedere de experții P. A. și A. C..
Au obținut actele în urma demersurilor făcute la C. municipală Iași de fond funciar, la biroul notarial L., la arhiva Judecătoriei Iași.
Depun:
copia partajului de ascendent din 1946, întocmit de N. P. (P.) în favoarea copiilor săi.
Acest act este însoțit de Planul proprietății, plan în care este individualizat lotul atribuit fiecărui descendent. Astfel, lui N. Vanghelita îi revenea lotul 4, iar lui N. G. lotul 8. Din acest plan reiese clar că amplasamentul proprietății N. este diferit de cel inițial. Este adevărat că acest tratament a fost revocat în 1949, dar nu din motive ce țineau de amplasamentul terenului, ci datorită unor renunțări făcute de unii dintre ascendenți. Această revocare nu i-a afectat pe autorii lui P. și C., deoarece atât N. G., cât și Vanghelita au acceptat suprafețele atribuite (așa cum au arătat și P. și C.) și-au deschis rol separat și au predat terenul la decretul 115/1959.
copia actului de vânzare-cumpărare din 1950, încheiat între N. P. și fiul său P., căruia îi vinde o suprafață de teren. În acest act N. P. (P.) specifica limitele proprietății sale: R – .. Fântânilor și proprietăți particulare, D., A., S., T., la sud – . nord – cazarma.
La acest contract transcris la Tribunal atașează același plan ce a stat la baza testamentului din 1946, fapt ce dovedește că amplasamentul proprietății nu s-a modificat după revocarea acestuia.
copia contractului de vânzare-cumpărare din 1954, încheiat între N. P. (P.) și M. și N. Ș. și V..
Și acest contract este transcris la Tribunal și este însoțit de planul proprietății N., plan identic cu cel din 1945 și 1946.
copia cererii de schimb de teren din 1915, formulată de N. P. (P.) către C. Iași, cerere prin care propunea cedarea a 4 ha și 22 ari din proprietatea ce o deținea în schimbul unei suprafețe învecinate.
copia procesului-verbal din 1927, întocmit de către comisia desemnată de Primărie pentru aprobarea schimbului propus de N. P..
copia planului întocmit în urma aprobării schimbului propus, plan ce coincide cu cel arătat de N. P. în partajul de ascendent.
copii ale actelor privind proprietatea N. între 1915-1956.
copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de P. M. (mama lui P. I.) în baza legii 18/1991 după autorii săi, N. P. și M., cerere la care atașează și planul proprietății N., plan ce este identic cu cel din 1945 și 1946. Și autoarea lui P. I. știa că amplasamentul proprietății era altul decât cel cumpărat în 1912.
copia contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, încheiat între P. M. și soții L. (autentificat sub nr. 339/1999 Birou notar public L.) și planul atașat acestui contract.
Se poate observa că planul este cel de la 1945.
copia cererii depusă de P. I. la dosarul de reconstituire formulată în baza legii 247/2005, însoțită de planul proprietății N..
Planul depus este cel din 1945 și este eliberat de Arhivele Statului Iași. Acest plan a fost folosit și de către ceilalți moștenitori ai lui N. P. (P.) atât în cererile de reconstituire, cât și în dosarul de ieșire din indiviziune.
Reiese în mod clar că amplasamentul cuprins în planul de la 1945 a fost recunoscut atât de proprietarul de drept al terenului (N. P.), cât și de copiii săi. În cererea inițială depusă la legea 247 chiar și P. și C. l-au arătat.
Consideră că toate aceste acte depuse fac pe deplin dovada că amplasamentul identificat de expertiza P. A. și expertiza A. nu reprezintă vechiul amplasament al autorilor intimaților. Prin urmare, aceștia nu justifică un interes în acțiunea privind constatarea nulității titlului de proprietate.
Au depus acte în dovedirea cererii.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de revizuire invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de revizuire se solicită în esență, revizuirea sentinței civile nr._/2011, pronunțată de Judecătoria Iași, menținută prin decizia Tribunalului Iași, prin care s-a dispus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis în beneficiul lui I. I. și I. G., deoarece au descoperit niște înscrisuri.
Temeiul juridic al cererii de față este art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Din conținutul acestui text de lege reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, deci acest înscris trebuie să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
În prezenta cauză nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este admisibilă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În speță, este ceea ce tinde să obțină revizuenții, atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un act nou, respectiv niște înscrisuri care, de altfel, sunt și la dosarul cauzei, dar și la alte instituții ale statului.
Mai mult, înscrisurile arătate în cererea de revizuire sunt menționate în dosarul pentru care se solicită revizuirea hotărârii.
În memoriile înaintate către diverse instituții ale statului (vol. 2 fila 242, fila 270) s-a menționat expres istoricul proprietății N. și s-au arătat actele pe care se sprijină, fiind chiar înscrisurile invocate de revizuenți.
În plus, actele invocate în prezenta cerere au fost prezentate în HCJ nr. 7496/12.09.2007, aflată la fila 75 vol. 2 dosar fond.
De asemenea, în rapoartele de expertiză întocmite de experții R. D. (expertul-parte al revizuenților) și A. C. – fila 79, 87, 88 vol. 2 dosar fond – se face referire în mod expres de înscrisurile invocate în prezenta cerere de revizuire.
Aceasta înseamnă, pe de o parte, că înscrisurile invocate expres au existat la data judecății, iar pe de altă parte că, fiind vorba de mai multe instituții publice în calitate de emitenți, partea era în situația de a le putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurare unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului – ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile ar rămâne fără nici un fel de eficiență.
Reține tribunalul că în cauză revizuenții, prin cererea formulată, urmăresc de fapt o nouă judecată a fondului cauzei fără a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată, menținând ca fiind legală și temeinică decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții I. G. și I. I. împotriva deciziei civile nr. 1947/26.09.2012 pronuntata de Tribunalul Iasi.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului P. I. privind obligarea revizuientilor la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 19.12.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.
Tehnored. G.N.
2 ex./11 februarie 2015
Judecători decizie revizuită: M. M.
T. P.
S. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1829/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1827/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
