Contestaţie la executare. Decizia nr. 749/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 33210/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător C. E. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 749/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul C. V. și pe intimatul P. C. VOINEȘTI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsind intimatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul se identifică în fața instanței cu C.I. . nr._ și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 3481/05.03.2013, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. C. Voinești, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimatul C. V., cu domiciliul în Iași, .. 6, la Căminul de Bătrâni C..
Anulează actul de executare adresa de poprire din 23.10.2012 și executarea silită înseși începute împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 225/2012 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. V. B..
Obligă intimatul să plătească contestatorului suma de 197 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi, 5.03.2013.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
„A fost înregistrată pe rol la numărul_ din 30.10.2012 contestația la executare formulată de contestatorul P. C. Voinești în contradictoriu cu intimatul C. V.. A solicitat contestatorul anularea adresei de infiintare a popririi nr. 225/2012 din 23.10.2012 emisa de B. D. si T. in dosarul de executare cu acelasi număr.
Contestația a fost introdusă în termenul legal.
În motivare, contestatorul a susținut că executarea silită este nelegala, având in vedere că prin titlul executoriu mentionat sentința civilă nr. 7102/2008 a fost admisa actiunea intimatului, a fost obligata comisia locala de fond funciar la punerea in posesie cu suprafata de 1000 mp situata pe raza C. Voinesti, la intocmirea procesului verbal de punere in posesie si a documentatiei prealabile emiterii titlului de proprietate. A fost obligat P. la plata de daune interese de 50 lei pe zi de întârziere până la punerea in executare a sentintei civile începând cu data rămânerii irevocabile. Prin procesul verbal nr. 6669/14.06.2011 intimatul a fost pus in posesie cu suprafata de 1000 mp . În ceea ce privește daunele cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere, sentința civilă nu constituie titlu executoriu care să permită executorului judecătoresc să calculeze cu de la sine putere cuantumul sumelor datorate, fiind necesară transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, raportat și al considerentele deciziei nr. XX din 12.12.2005 a ICCJ Sectiile Unite. Dosarul de executare nr. 225/201 are la baza o cerere de executare silita formulata de un creditor de rea credinta, având in vedere faptul ca exista deja o hotarare judecatoreasca prin care s-a constatat faptul ca nu se justifică acordarea vreunei sume de bani in temeiul sentintei civile nr. 7102/2008 a Judecătoriei Iași. executorul judecătoresc se află în grava confuzie mentionanad ca suma de_ lei reprezinta daune interese, in sentinta civila mentionandu-se din eroare daune interese, aspect lipsit de echivoc avand in vedere temeiul de drept retinut de instanta, art. 64 din Legea nr. 18/1991. daunele interese veritabile, cum sunt cele calcultate de executorul jduecatoresc sunt cele acordate de isntanta prin transformarea daunelor cominatorii cu conditia probarii unui prejudiciu. Mai mut suma de 595 lei cheltuieli de judecata nu poate fi considerata daune interese pentru motivel deja expuse.
De asemenea sunt aplicabile dispozitiile art. 405 C. potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită se prescrie in termen de 3 ani daca legea nu prevede altfel.
A solicitat si suspendarea executarii silite.
În drept a invocat art. 399 si urm. C., a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Alăturat s-au depus înscrisuri.
La solicitarea instantei a fost depus la dosar copie de pe actele dosarului de executare cu nr. 225/2012.
Intimatul C. V. a depus note de sedinta arătând că Primăria Voinești nu a respectat hotărârile instantei, nu l-au pus in posesie si nu au eliberat titlul de proprietate.
Contestatorul a depus completări la cererea de chemare in judecată arătând că dovada faptului că intimatul a solicitat daune cominatorii rezultă din sentinta civila nr. 9088 din 27.04.2012 prin care a fost respinsa cererea acestuia de transformare a daunelor cominatorii in daune compensatorii. Intimatul a fost pus in posesie cu suprafata de 1000 mp teren intravilan Voinesti, conform proces verbal nr. 6669/2011. executorul cu rea credință nu a avut in vedere decizia civila nr. 1062 a Tribunalului Iasi avand ca obiect completare dispozitiv care face parte integranta a hotararii nr. 7102 din 5.06.2008.
Ambelor părți li s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
La termenul din 8.01.2013 instanta a respins cererea de suspendare a executarii silite avand in vedere ca nu s-a facut dovada platii cautiunii.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
Executarea silită constituie mijlocul legal pentru realizarea, prin constrângere, a drepturilor stabilite printr-un titlu executoriu.
Regula generală este că nimeni nu poate fi urmărit decât dacă datorează ceva conform unui titlu executoriu, iar procedura de urmărire silită este tocmai activitatea în cadrul căreia o persoană urmărește să își realizeze drepturile consfințite în titlul executoriu, drepturi ce le are față de o altă persoană.
Articolul 399 alin 1 teza I-a și alin 2 Cod procedură civilă prevede că: „(1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui acte de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281¹, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Executarea silită trebuie să respecte dispozitiile din Cartea V din codul de procedură civilă și numai încălcarea acestor dispozitii poate fi invocată și luată în considerare pe calea contestației la executare.
În cauza de față, intimatul a formulat cerere de executare silită solicitând punerea in executare a sentinței civile nr. 7102/2008, formându-se dosarul de executare nr. 225/2012.
Un prim aspect invocat de contestator vizează lipsa caracterului executoriu a dispoziției sentinței civile nr. 7102/2008 privind plata de daune interese de 50 de lei pe zi de întârziere. A invocat contestatorul că deși în sentință s-a menționat daune interese, suma respectivă reprezintă daune cominatorii. Într-adevăr, ulterior, prin încheierea din 28.11.2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale a sentintei civile în sensul că daunele ce urmează a fi plătite sunt daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere.
De altfel, anterior la 20.09.2011 intimatul C. V. s-a adresat instantei, solicitând transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii, cerere ce a fost respinsa la 27.04.2012 prin sentinta civila nr. 9088, instanța având în vedere pe de o parte că reclamantul nu ar fi probat vreun prejudiciu, iar pe de altă parte că obligatia stabilita in sarcina Primarului C. Voinești a fost îndeplinita, fiind emis procesul verbal de punere in posesie nr. 6669 din 14.06.2011, dată până la care au existat cauze obiective care exced culpei pârâtului.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut în considerentele deciziei nr. XX din 2005, pronunțată în recurs in interesul legii, că hotararile judecatoresti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse in executare, fiind necesar ca, in prealabil, sa se stabileasca, dupa regulile dreptului comun in materia raspunderii civile, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii, cu consecinta transformarii daunelor cominatorii in daune compensatorii.
In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, datorita caracterului nelichid al creantei reprezentand daune cominatorii, declansarea procedurii executarii acestora ar face necesara mai intai transformarea lor in daune-interese, pentru a se acorda creditorului, cu titlu definitiv, numai partea din valoarea daunelor cominatorii care reprezinta prejudiciu efectiv cauzat prin intarziere, neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiei. Asa cum s-a mai invederat, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar. F. sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrangere ce rezulta din amenintarea cu o atare executare daca debitorul nu isi indeplineste obligatia asumata.
F. de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru intarzierea executarii, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totusi la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta solutie nefiind posibila.
Curtea a mai retinut că, într-adevar, in sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depasi valoarea prejudiciului pentru ca diferența s-ar transforma . in favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți in acest mod fără justa cauza. Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instanței de judecata îndatorirea ca, după executarea obligației respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. In atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanța de judecata, la cererea creditorului, in daune compensatorii.
Cum anterior s-a retinut că intimatul s-a adresat cu astfel de cerere instanței competente, pentru transformarea daunelor cominatorii in daune interese, cerere care a si fost respinsa, rezultă fără echivoc că intimatul creditor nu deține titlu executor împotriva contestatorului debitor, in ce privește daunele interese.
Mai mult decât atât, în considerentele sentinței civile nr. 9088/2012, s-a retinut că debitorul contestator a indeplinit obligatia de punere in posesie, până la data de 14.06.2011, debitorul având motive obiective care exclud culpa sa in punerea in executare a obligatiei principale.
Contestatorul a mai invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită. Potrivit art. 405 C., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Creditorul are acest termen de la data dobândirii titlului executoriu - 5.06.2008, raportat la care instanța constată că s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată. Creditorul nu a făcut dovada incidentei vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție de 3 ani cu privire la această dispoziție a titlului executoriu. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, astfel că și executarea silită începută în baza acestei dispoziții este nelegală.
Având în vedere cele reținute anterior, instanta nu va mai analiza celelalte susțineri ale contestatorului.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 404 din Codul de Procedură Civilă, apreciind că pe de o parte sentința civilă nr. 7102/2008 nu reprezintă titlu executoriu în ceea ce privește daunele interese și, pe de altă parte, și-a pierdut puterea executorie în ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța urmează a admite contestația la executare formulată de contestatorul P. C. Voinești, anulând executarea silită și actul de executare adresa de poprire din 23.10.2012.
Raportat la dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că intimatul a căzut în pretenții, contestatorul solicitând cheltuieli de judecată, urmează a obliga intimatul la plata sumei de 197 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru si timbre judiciare, astfel cum rezultă din chitanțele și timbrele depuse la dosar.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul C. V., care arătat că hotărârea instanței de fond este greșită întrucât prin hotărârea din 5 iunie 2008 a Judecătoriei Iasi, primarul a fost obligat să îl pună în posesie pe vechiul amplasament conform Legii nr. 10/2001 art. 1 si art. 9. Primăria nu a vrut să se conformeze. Terenul este si acum ocupat de familia L..
Recurentul arată că s-a adresat executorului judecătoresc A. C.. S-au recuperat numai cheltuielile de judecată. Nu au vrut să elibereze terenul și să îl pună în posesie. Pentru acest motiv, arată recurentul că s-a adresat din nou instanței și prin hotărârea care s-a dat, primăria este obligată să îl pună în posesie pe vechiul amplasament. Recurentul solicită instantei să specifice că această hotărâre este valabilă până la eliberarea terenului conform Legii nr. 10/2001 întrucât sentința din 10.05.2010 este valabilă.
Recurentul apreciază că din moment ce a fost contestată această hotărâre, termenul de prescripție este întrerupt până la hotărârea definitivă.
P. . întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs raportat la prevederile art. 302 ind. 1 alin.1 lit.b si c C.proc.civ., în condițiile în care cererea de recurs nu indică hotărârea care este criticată și nici nu cuprinde elemente suficiente care să permită identificarea cu certitudine a soluției recurate.
Se arată în continuare că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care se întemeiază recursul, rezumându-se la descrierea unei situații de fapt ce excede obiectului prezentei cauze.
Intimata învederează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
♦♦♦
Analizând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate și a probatoriului administrat Tribunalul reține următoarele:
Excepția nulității recursului invocată de intimat este neîntemeiată.
Declarația de recurs permite identificarea hotărârii judecătorești ce face obiectul recursului. Astfel, recurentul a indicat numărul dosarului în care s-a dat hotărârea atacată cu recurs, fiind evident că a înțeles să solicite exercitarea controlului judecătoresc asupra sentinței civile nr. 3481/05.03.2013 dată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
În ceea ce privește critica intimatului privind nemotivarea recursului, Tribunalul reține că în condițiile în care recurentul, persoană care nu are studii juridice, în expunerea motivelor de recurs, si-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în cauză de prima instanță, în speță nu-și găsește aplicarea art. 306 C. proc. civ. ce reglementează sancțiunea nulității pentru recursul nemotivat, cu atât mai mult cu cât recursul, fiind singura cale de atac incidentă în cauză, are caracter devolutiv conform art. 304 ind. C.proc.civ.
În consecință, instanța va respinge excepția nulității recursului.
În speță, se reține că la cererea recurentului C. V. s-a pornit executarea silită împotriva intimatului UAT Voinești în baza sentinței civile nr. 7102/05.06.2008 a Judecătoriei Iasi. În dosarul de executare silită 225./2012 B. D. C. și T. V. B. a fost înființată poprirea până la concurența sumei de 45.412,80 lei, sumă compusă din 41.095 lei reprezentând daune interese (câte 50 lei/zi începând de la data de 17.03.2009, data rămânerii definitive a sentinței și până la data de 14.06.2011 când s-a pus în executare) și suma de 595 cheltuieli de judecată, și 4317,80 lei cheltuieli de executare silită.
Ori, în mod corect a reținut instanța de fond că sentința civilă nr. 7102/05.06.2008 a Judecătoriei Iasi nu constituie titlu executoriu pentru daunele cominatorii de 50 lei/zi de întârziere.
Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX din 2005, pronunțată în recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat că hotararile judecatoresti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse in executare, fiind necesar ca, in prealabil, sa se stabileasca, dupa regulile dreptului comun in materia raspunderii civile, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii, cu consecinta transformarii daunelor cominatorii in daune compensatorii.
Ori, prin sentința civilă nr. 9088/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iasi a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. V. de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii. Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de C. V., prin decizia civilă nr. 451/25.02.2013 a Tribunalului Iasi.
Prin urmare, sentința civilă nr. 7102/05.06.2008 a Judecătoriei Iasi constituie titlu executoriu numai cu privire la suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În cuprinsul declaratiei de recurs, recurentul C. V. afirmă că a recuperat cheltuielile de judecată în cadrul executării silite pornite la B. A. C..
Instanța de fond a reținut că, în privința acestei sume, dreptul contestatorului de a cere executarea silită s-a prescris.
Instanța de recurs nu are posibilitatea de a verifica dacă recurentul a recuperat într-adevăr suma de reprezintă cuantumul cheltuielilor de judecată, însă este învestită să analizeze modalitatea în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 405 C.proc.civ.
Potrivit acestui articol, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Sentința civilă nr. 7102/05.06.2008 a Judecătoriei Iasi, fiind definitivă de la data pronunțării, putea fi pusă în executare începând cu acest moment, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 05.06.2011.
Susținerea recurentului în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin contestarea acestei sentințe de către pârâtă este neîntemeiată, întrucât legea nu reglementează un astfel de caz de întrerupere al cursului prescripției (art. 16 Decretul lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă).
Reținând că niciuna dintre criticile recurentului nu este fondată, Tribunalul va respinge recursul formulat ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.
Respinge recursul formulat de recurentul C. V. împotriva sentinței civile nr. 3481/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, C. E. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored. DTAM
Ex.2, 27.08.2014
Jud.fond L. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 403/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 784/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
