Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 18868/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Mai 2014
Președinte - M. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 411
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul apelant D. IAȘI-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI și pe intimat A. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi ,21.05.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._/22.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost admisa contestatia la executare formulata de contestatorul A. D., in contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE IASI. A fost anulat titlul executoriu nr._, somatia nr.22/_ /_ si toate actele de executare efectuate in dosarul de executare nr._/22/_ /_ al intimatei si s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 6 lei, dupa raminerea definitiva a prezentei hotariri.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,In fapt, la data de 06.03.2013 intimata a emis în dosarul de executare nr._/22/_ /_ somația si titlul executoriu nr._ prin care retine in sarcina contestatorului obligatia de plata a sumei de 46 lei reprezentând CAS, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia nr._ .
Instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
(2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate”
De asemenea, alin. 4 al art. 44 din OG nr. 92/2003 prevede că dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor. Or, potrivit dispozițiilor Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã, se apelează la comunicarea prin publicitate doar în situația în care nu este posibil să se afle domiciliul părții către care se face comunicarea. Intimata cunoștea domiciliul contestatorului, dovadă că somația și titlul executoriu i-au fost comunicate la acest domiciliu. Din perspectiva art. 44 din OG nr. 92/2003 alin. 4 rezultă că se va proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate doar în subsidiar, când celelalte modalități de comunicare prevăzute de alin. 2 al art. 44 s-ar dovedi ineficiente.
Intimata nu a făcut dovada că ar fi încercat comunicarea deciziei de impunere, reprezentând actul administrativ fiscal, prin vreuna dintre aceste modalități, apelându-se direct la comunicarea prin publicitate (prin afișare la sediul intimatei, pe pagina de internet a acesteia și prin publicarea unui anunț privind această modalitate de comunicare în presă); este evident că afișarea la sediul intimatului și publicarea pe internet a anunțului colectiv privind emiterea deciziei de impunere nu sunt mijloace de comunicare care să asigure transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, în sensul art. 44 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare ce se circumscrie noțiunii de comunicare prin publicitate.
Or, ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 536/28.04.2011 care, in considerentele deciziei pronuntate, a retinut ca se poate indeplini comunicarea actelor administrative fiscale prin publicitate doar in ipoteza in care nu s-a putut realiza comunicarea prin celelalte modalitati prevazute de textul amintit .
Interpretarea prevederilor art. 44 al.2 din C.proc. fiscala potrivit careia enumerarea cuprinsa in aceasta constituie ordinea de prioritate pentru realizarea modalitatilor de comunicare a actelor administrative fiscale, este singura care poate inlatura viciul de neconstitutionalitate de care textul sufera prin lipsa unei mentiuni exprese in acest sens.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Prin urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis, astfel încât urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea titlul executoriu nr._, somatia nr. 22/_ /_ si toate actele de executare efectuate in dosarul de executare nr._/22/_ /_ al intimatei.
In temeiul disp. art. 23 al.1 lit e din Legea 146/1997 dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 6 lei,dupa raminerea definitiva a prezentei hotariri”
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Pentru a admite contestația la executare instanța de fond a Judecătoriei Iași a a reținut faptul că instituția noastră nu a făcut dovada respectarii prevederilor art. 44 alin. 2 c. pr. fiscala.
Instituția a respectat întocmai dispozițiile legale ale art.44 din OG 92/2003 sia procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal. Pe fondul cauzei se arata ca potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor
Subliniaza faptul că marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități.
Solicita sa se aiba în vedere următoarele aspecte:
• În cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
• Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale și la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-si declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau in primul rand contestatorului.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 anicalculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea apelului si respingerea contestatiei.
Intimatul nu a depus intampinare.
Cu ocazia judecarii apelului nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente tribunalul retine urmatoarele:
La data de 31.12.2012. s-a emis pe numele intimatului decizia de calcul accesorii nr._. Pentru comunicarea deciziei de calcul accesorii, apelanta a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut prin cererea de apel.
In baza deciziei de impunere a fost emise titlul executoriu nr._ si somatia din 06.03.2013 acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului recurs.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța prin dispozițiile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Raportat la aceste dispozitii legale in mod corect prima instanta a retinut ca atat timp cat nu s-a facut dovada ca apelanta a fost in imposibilitatea identificarii domiciliului destinatarului, comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate nu este legala astfel incat obligatia de plata stabilita in cuprinsul lui nu este exigibila iar titlul executoriu a fost in mod nelegal emise.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va pastra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Directia Generala Regională a Finantelor Publice Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi impotriva sentintei civile nr._/22.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 21.05.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/ 23.06.2014
Jud. fond. S. A. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 777/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 801/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
