Contestaţie la executare. Decizia nr. 1580/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1580/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 21100/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - C. R.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1580/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta L. B. și pe intimatele C. DE A. DE SĂNATATE A MUN. IAȘI și A.N.A.F - DGRFP IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.10.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2014, pentru data de 11.11.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2287/14.02.2014 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge contestația la executare, astfel cum a fost precizata, formulata de contestatoarea LAZAREANU B., domiciliata in Suceava, .. 4, in contradictoriu cu intimata A.-A. IASI cu sediul in Iasi, .. 26, ca neintemeiata.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Referitor la inadmisibilitatea contestatiei la executare, invocata de intimata prin intampinare, instanta retine faptul ca, potrivit art. 107.1 din normele metodologice privind codul de procedura fiscala ,, titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabilesc si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale,,. Acest articol enumera titlurile care pot fi titluri de creanta, respectiv decizia de impunere, declaratia fiscala, angajamentul de plata, etc.
Art. 205 C.pr.fiscala prevede ca impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui ce se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
Art. 218 al. 2 C.pr.fiscala arata ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ.
In concluzie, contestarea titlui de creanta se poate face conform procedurii aratate mai sus, pe calea contenciosului administrativ.
Insa, in conformitate cu art. 141 al. 2 C.pr.fiscala, la data la care creanta fiscala devine scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent titlul de creanta devine titlu executoriu, art. 141 al. 1 prevazind ca executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui tiltu executoriu.
Conform art. 172 al. 1 C.pr.fiscala, persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare, iar in al. 3 se prevede ca, contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarire data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestatrea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Or, in speta, contestatia este formulata impotriva somatiilor si a titlurilor executorii emise in dosarul de executare al intimatei si pentru contestarea carora nu este prevazuta o alta procedura decat cea a contestatiei la executare, motiv pentru care instanta apreciaza ca, in speta, contestatia este admisibila.
Cat priveste fondul cauzei, instanta retine ca, prin titlul executoriu nr._/27.12.2011 si a somatiei emisa la data de 27.12.2011, a fost inceputa impotriva contestatoarei executarea silita pentru suma de 2752 lei reprezentand contributii de asigurari de sanatate, dobanzi si penalitati de intarziere, suma ce a fost stabilita prin decizia de impunere nr. 6307/2011.
Prin motivele aratate in cuprinsul contestatiei la executare, contestatoarea invoca aparari de fond impotriva titlului executoriu, sustinand ca nu datoreaza suma mentionata in cuprinsul deciziei de impunere si in baza careia a fost inceputa executarea silita impotriva sa, intrucat nu cunoaste ce reprezinta aceasta.
Potrivit art. 172 al. 1 C.pr.fiscala, persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii, iar al. 3 arata, contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Prin Decizia in interesul legii nr. XIV din 05.02.2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia la executare, atat impotriva executarii silite insasi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este dat de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Asa fiind, conform dispozitiilor legale anterior enuntate, ori de cate ori legea speciala pune la dispozitia partii interesate un mijloc procedural prin intermediul caruia se poate pune in discutie validitatea titlului executoriu, acesta se transpune in respectiva cale de atac prevazuta de lege.
Art. 41 C.pr.fiscala prevede ca, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale. Conform art. 141 al. 2 C.pr.fiscala, titlul de ceanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod stabilit de lege.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege arate, rezulta ca titlul executoriu nu este decat acel act administrativ fiscal (titlul de creanta) ajuns la scadenta.
Prin urmare, actul administrativ fiscal, in cauza, decizia care a stat la baza emiterii actelor de executare, ajuns la scadenta a imbracat forma titlului executoriu.
In acest caz, apararile facute impotriva titlului executoriu sunt aparari facute impotriva actului administrativ fiscal, in speta, decizia emisa de intimata. Pentru a se putea invoca aparari in acest caz, trebuie ca pentru contestarea acestui titlu executoriu (in fapt, act administrativ fiscal ajuns la scadenta) sa nu existe o alta procedura prevazuta de lege, asa cum cere art. 172 al. 3 C.pr.fiscala.
Conform disp.art. 205 C.pr.fiscala, impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.
Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditile legii.
In procedura contenciosului administrativ fiscal legiuitorul a prevazut obligativitatea parcurgerii cailor administative pentru ca, in final, decizia data de organul administrativ jurisdictional sa faca obiectul analizei instantei de contencios administrativ.
Prin urmare, atat timp cat legea prevede o cale speciala de contestare a titlurilor de creanta, anume aceea a contenciosului administrativ, partea nemultumita de suma pe care a fost somata sa o plateasca trebuie sa urmeze calea respectiva.
Cat priveste sustinerea contestatoarei cum ca, decizia de impunere nr. 6307/23.09.2011 nu i-a fost comunicata in nici o modalitate reglementata de lege, instanta apreciaza ca acesta este neintemeiata, avand in vedere faptul ca din analiza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se poate observa ca aceasta decizie de impunere i-a fost comunicata contestatoarei mai intai prin posta, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire si abia ulterior, prin publicitate, fiind respectate astfel prevederile art. 44 C.pr.fiscala.
In baza acestor considerente, instanta va respinge contestatia la executare formulata, ca neintemeiata.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea L. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra contestației la titlu promovată împotriva deciziei de impunere nr. 6307/2011. Indiferent dacă pentru aceasta ar fi fost o altă cale de contestare, instanța de fond trebuia să se pronunțe ori să disjungă și să decline competența cu privire la contestația la titlu.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și nu a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată. Motivarea trebuie să fie clară, precisă și să nu se rezume numai la o înșiruire de fapte și susțineri ale părților, probele ce au fost administrate sau cele care nu au fost admise, motivând în fapt și în drept pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, întrucât doar așa se poate aplica un control judiciar eficient. Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, dată fiind eludarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Procedura de comunicare a deciziei de impunere nr. 6307/2011, contrar celor reținute de instanța de fond, nu a fost îndeplinită, întrucât actele cu caracter fiscal nu au fost comunicate la adresa sa.
Instanța de fond nu s-a pronunțat motivat nici asupra faptului că nu există nici o dovadă în sensul comunicării titlului executoriu și somației, în fapt și de drept de existența acestor acte aflând prin referirea la acestea din sentința recurată, instanța nepronunțându-se asupra faptului că aceste acte nu i-au fost niciodată comunicate deși a invocat aceste aspecte.
Nefiind comunicate prin nici o modalitate legală la domiciliul său conform art. 86 alin. 6 raportat la art. 43 Cod procedură fiscală, documentele ce stau la baza executării silite, actele și executarea silită sunt lovite de nulitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – A.J.F.P. Iași a solicitat respingerea recursului.
Arată intimata că în mod corect Judecătoria Iași a considerat că titlul executoriu contestat este doar un act de executare în care este transpusă obligația de plată din unul sau mai multe titluri de creanță constând în decizii de impunere. Executarea silită propriu-zisă s-a făcut cu respectarea disp. art. 141 Cod procedură fiscală, conținând elementele obligatorii prevăzute de lege. În cadrul procesual al unei contestații la executare nu se poate pune în discuție întinderea titlului de creanță așa cum prevede art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevăzută de lege.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Actul de învestire adresat de către L. B. Judecătoriei Iași poartă titulatura de „contestație la executare și la titlu”. În expunerea de motive a acestui act contestatoarea invocă necomunicarea deciziei de impunere nr. 6307/2011 și a tuturor actelor de executare existente pe numele său. În ceea ce privește contestația la titlu, se arată, redăm textual din cuprinsul actului de învestire: „Contestația promovată are la bază faptul că nici un act ce stă la baza executării silite nu a fost comunicat, este insuficient de clar, adică inexistent prin necomunicare, iar pentru a putea fi pus în executare este necesară în prealabil, pentru a respecta dreptul la apărare, respectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 43 raportat la art. 86 alin. 6 clarificarea, interpretarea ori explicarea lui poate fi soluționată doar pe calea instanței de judecată. Temeiul și fundamentul contestației la titlu, nulitatea actele administrativ unilaterale anterior specificate necomunicate în cadrul executării silite - somația și titlul – rezultă din faptul lipsei comunicării unui titlu de creanță, ori contestația poate fi îndreptată și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu de creanță nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia”. Totodată, contestatoarea a făcut vorbire și despre legalitatea emiterii deciziei de impunere.
Obiectul contestației la executare, după distincțiile cuprinse în art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, poate viza înțelesul, întinderea și aplicarea titlului ce se execută, situație în care suntem în prezența contestației la titlu sau urmărirea însăși, situație în care suntem în prezența contestației la executare propriu-zisă.
În limitele de analiză trasate de actul de învestire se reține, precum susține și recurenta, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra contestației la titlu.
Pentru această ipoteză sunt incidente disp. art. 2812 alin. 1 și art. 2812aCod procedură civilă. Conform acestor texte de lege, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii, potrivit art. 2812a Cod procedură civilă, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 2812 Cod procedură civilă.
Norma inserată de legiuitor în cadrul art. 2812a Cod procedură civilă împiedică tribunalul să analizeze critica relativă la omisiunea instanței de fond de a soluționa și contestația la titlu cu care a fost învestită.
În ceea ce privește contestația la executare propriu-zisă, hotărârea instanței de fond este una legală și temeinică.
Aceasta se supune exigențelor prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 paragraf 1 din CEDO. Expunerea de motive cuprinde argumentele pentru care judecătorul fondului a găsit neîntemeiată contestația la executare propriu-zisă. C. instanței obligației de motivare în fapt și în drept a soluției pronunțate nu presupune ca aceasta să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de contestatoare. Notează Tribunalul că, raportat obiectului litigiului, judecătorul fondului a procedat la cercetarea aspectelor relevante de natură a produce consecințele juridice scontate de titularul actului de învestire la momentul sesizării instanței. Dincolo de aceste elemente relevante, orice analiză a instanței nu poate fi decât una oțioasă, lipsită de consecințe asupra soluției pe fondul său.
La data de 23.09.2011 a fost emisă de către CNAS – CAS Iași decizia de impunere nr. 6307 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în sumă totală de 2752 lei. Fundamentat pe aceasta, ca acte săvârșite spre executarea silită a titlului de creanță, au fost emise în dosarul nr._ la data de 27.12.2011 titlul executoriu nr._ și somația aflată la fila 37 dosar fond.
Decizia de impunere nr. 6307/23.09.2011 a fost comunicată contestatoarei L. B. la data de 06.10.2011prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Adresa la care această comunicare a fost efectuată de către CAS Iași este cea din Iași, . nr. 36, .. B, ., adresă cu care, la momentul de referință octombrie 2011, contestatoarea L. B. figura în baza de date a DEPABD. Cu acest domiciliu contestatoarea figurat pe întreaga perioadă 07.07.2003 – 21.08.2012. Abia începând cu data de 21.08.2012 domiciliul contestatoarei figurează ca fiind în mun. Suceava, .. 4. Întrucât scrisoarea recomandată a fost returnată expeditorului cu mențiunea destinatar mutat, s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.
Potrivit art. 44 alin. 2 din OUG 92/2003 – în redactarea în vigoare în luna octombrie 2011 – actul administrativ fiscal se comunică prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. 21 aceasta se realizează prin publicitate (art. 44 alin. 22 Cod procedură fiscală). Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A. a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
În lumina acestor norme, tribunalul reține că intimata a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal în limitele și condițiile legii. Chiar dacă corespondența a fost returnată către expeditor, culpa acestei returnări, față de mențiunea „destinatar mutat”, aparține contestatoarei care nu a înțeles să facă publică schimbarea sa de domiciliu. Întrucât baza de date a DEPABD, pe care a accesat-o intimata, nu relevă un alt domiciliu al contestatoarei, în mod corect intimata a recurs la procedura de comunicare a deciziei de impunere prin publicitate.
Actul administrativ odată comunicat a devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plată. Potrivit art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În temeiul acestuia, în mod corect s-a procedat la data de 27.12.2011 la emiterea titlului executoriu și a somației, ca acte de executare săvârșite spre aducerea la îndeplinire a deciziei de impunere 6307/23.09.2011.
Deși anodină juridic, câtă vreme somația nu a fost urmată și de săvârșirea altor acte de executare silită, reține tribunalul, spre a răspunde expres criticii recurentei, că atât titlul executoriu cât și somația din 27.12.2011 au fost comunicate contestatoarei în aceeași modalitate ca și decizia de impunere. Astfel, la data de 30.12.2011 i-au fost comunicate contestatoarei aceste acte la adresa din baza de date a DEPABD, respectiv la adresa din Iași, . nr. 36, .. B, .. Întrucât corespondența s-a întors cu aceeași mențiune „destinatar mutat”, procedura de comunicare s-a realizat în acord cu normele înscrise în art. 44 din OUG 92/2003, prin publicitate.
În ceea ce privește aspectele invocate pe fondul contestației la executare propriu-zisă, instanța de recurs reține, asemenea judecătorului fondului, disp. art. 172 Cod procedură fiscală. Potrivit textului de lege, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
În baza acestei dispoziții legale s-a reținut corect de instanța de fond că în cadrul contestației la executare care se referă la un titlu executoriu emis de către CAS se pot invoca aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. În situația în care se contestă existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal, legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor o cale specială prevăzută de OUG 92/2003. Astfel, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație, care se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii, iar potrivit art. 210 Cod procedură fiscală, „soluționarea contestației se realizează de către organul competent prin decizie sau dispoziție, după caz, care pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Potrivit art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, în cadrul contestației la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu doar în situația în care legea nu prevede o altă cale de atac. Cum s-a arătat și de instanța de fond, împotriva modului de stabilire a creanței în baza căreia a fost emis titlul executoriu la care se referă prezenta acțiune, Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea atacării acestuia pe calea contestației administrative.
În consecință, aspectele invocate de contestatoare privind existența și întinderea obligației de plată nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare propriu-zise, ci doar în cadrul procesual stabilit ca urmare a contestației administrative împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere.
În consecință, reținând că titlul de creanță a fost în mod legal comunicat și că actele de executare din 27.12.2011 au fost îndeplinite cu respectarea cerințelor legale, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de contestatoarea L. B. împotriva sentinței civile nr. 2287/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014.
Președinte, S. F. | Judecător, C. R. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. S. |
Red. M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./16.02.2015
Judecător fond A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1579/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1547/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
