Evacuare. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 22459/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Noiembrie 2014
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 862/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul M. IAȘI PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimat C. A., intimat C. C. P., intimat C. G. C., intimat C. I. O., intimat C. G. I., intimat S. M. A., având ca obiect reziliere contract acțiune în pretenții; evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014, când, din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin sentința civilă_/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția lipsei capacității de exercițiu a minorilor C. G. - I. și S. M. – A., citați în cauză împreună cu reprezentanții lor legali, iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. Iași, prin Primar împotriva pârâților C. A., C. C. -P., C. G. -C., C. I. -O., C. G.- I. și S. M. –A..
Au fost obligati pârâții să plătească, în solidar, reclamantului, suma de 306 lei, reprezentând chirie și penalități de întârziere calculate la data de 28.02.2013 pentru lunile iulie 2012 – ianuarie 2013.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii și cererea reclamantului de acordare de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul M. Iași prin Primar, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții C. A., C. C. -P., C. G. -C., C. I. -O., C. G.- I. și S. M. -A., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1256 lei, cu titlu de chirie și penalități de întârziere, rezilierea contractului de închiriere nr. 4029/30.07.2009, evacuarea pârâților din locuință și obligarea pârâților la plata debitului reprezentând chirie restantă până la evacuarea efectivă din imobil, precum și obligarea la plata penalităților aferente debitului restant în cuantum de 2%, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pe perioada derulării contractului de închiriere, pârâții au înregistrat întârzieri la plata chiriei stabilite prin contract și, cu toate că au fost somați, ei nu s-au conformat, ci au continuat să înregistreze debite pentru folosința spațiului închiriat, încălcând astfel dispozițiile contractuale.
Legal fiind citați, pârâții au depus a dosar întâmpinare, prin care au solicitat, respingerea acțiunii și au invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a minorilor C. G. - I. și S. M. – A., ei susținând că nu există o rea – credință din partea lor în ceea ce privește plata cu întârziere a chiriei, ci o situație excepțională socială de moment și angajându-se să achite toate datoriile restante într-un termen rezonabil și că nu se justifică solicitarea reclamantului de reziliere a contractului de închiriere, cu evacuarea lor din locuință, această măsură aplicându-se în mod excepțional, nefiind incidentă în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că nu este întemeiată excepția invocată de către pârâți, având în vedere că cei doi minori au fost citați în cauza de față împreună cu părinții lor, care sunt reprezentanții lor legali.
Pe fond, instanța a constatat că, potrivit chitanțelor depuse la dosar de către pârâți, ei nu mai datorează reclamantului din suma solicitată doar suma de 306 lei reprezentând chirie și penalități de întârziere, calculate la data de 28.02.2013, pentru lunile iulie 2012 – ianuarie 2013.
Contractul de închiriere nr. 4029/30.07.2009 a avut ca obiect închirierea unei locuințe către pârâți pentru perioada 30.07.2009 – 19.05.2014, deci termenul de închiriere va expira în scurt timp, iar după expirare părțile pot conveni prelungirea sau nu a termenului de închiriere, fără a fi necesară intervenția instanței, mai ales în condițiile în care pârâții au dat dovadă de bună credință și au achitat o parte din suma restantă.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile Legii nr. 114/1996, în vigoare în momentul încheierii contractului de închiriere, instanța a respins excepția invocată de pârâți, iar pe fond a admis în parte acțiunea, cu obligarea pârâților la plata sumei pe care o mai datorează din suma solicitată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul municipiul Iași prin Primar.
Apelantul a arătat că greșit a admis în parte acțiunea prima instanță deoarece contractul încheiat dă naștere la obligații reciproce în sarcina părților, obligații care, în cazul în care nu sunt respectate dau posibilitatea celeilalte părți să solicite rezilierea și evacuarea. Consideră apelantul că atât timp cât s-a reținut culpa pârâților iar, la momentul pronunțării sentinței, locațiunea nu expirase, instanța ar fi trebuit să dispună rezilierea contractului și evacuarea pârâților.. Apelantul susține că nu poate fi obligat să continue raporturile contractuale cu intimații deoarece, fiind proprietarul bunului, poate dispune liber în legătură cu folosirea acestuia. Apelantul arată că ar fi trebuit dispusă evacuarea intimaților și obligarea la plata penalizărilor conform art. 4.5. din contract. Se mai arată că în prezent intimații dau în continuare dovadă de rea credință in sensul că nu plătesc chiria, datorând suma de 954lei chirie și 155lei penalizări.
A solicitat admiterea apelului și a depus acte la dosar.
Legal citați, intimații au depus întâmpinare. Consideră apelanții că instanșa de fond a pronunțat o hotărâre legală și au invederat că nu au dat dovadă de rea credintă.
Au depus la dosar chitanța de plată a chiriei restante(fila 36).
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 476 și următoarele din codul de procedură civilă, Tribunalul constată apelul neântemeiat.
Contractul de închiriere 4029/30.07.2009 a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de 19.05.2014. La data pronunțării sentinței de fond, perioada de închiriere nu expirase. Pe parcursul judecării cauzei, pârâții intimați au achitat o parte din chiria și penalizările datorate rămânând suma de 306lei chirie și penalizări.
În apel, intimații au făcut dovada plății sumei de 1200lei. Prin urmare, raportat la precizările din apel, cu privire la cuantumul chiriei și penalizărilor rămase de achitat, se reține faptul că intimații au plătit în întregime debitul datorat. În prezent perioada de închiriere a expirat iar debitul a fost achitat, motiv pentru care capătul de cerere privind evacuarea nu mai are obiect. Prima instanță nu a obligat reclamantul la continuarea raporturilor contractuale ci a apreciat cererea privind evacuarea pârâților ținând cont de faptul că imobilul are destinație de locuință socială. S-a avut în vedere faptul că pârâții au posibilități financiare foarte reduse și au dovedit achitarea debitului restant. Mai mult, în faza procesuală a apelului, au achitat întregul debit și mare parte din chiria și penalizările datorate pentru perioada următoare celei indicată în acțiune, conform precizărilor apelantei.
Dreptul de proprietate al apelantului asupra imobilului îi conferă deplină libertate de folosință dar destinația specială pe care a înțeles să o confere, trebuie avută în vedere mai ales în situația în care debitul este achitat iar intimații nu au altă posibilitate de a obține o locuință.
În raport de aceste considerente, apreciem că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi păstrată urmare a respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul municipiul Iași prin Primarul municipiului Iași împotriva sentinței civile_/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.11.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
9 EX./06.04.2015
Jud. fond.O. M.
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 1502/2014. Tribunalul IAŞI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 866/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
