Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 867/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 13287/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Noiembrie 2014
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 867/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta P. SF. V. N. PRIN PREOT PAROH GOLINSCHI L. F. împotriva sentinței civile nr. 9546/04.07.2014 având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014, când din aceleași motive instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 9546 din 4.07.2014 Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de petentul P. ,,SF V., N. împotriva Încheierii de respingere nr._ data in dosar nr._/04.02.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, petenta a solicitat intabularea dreptului de proprietate cu privire la terenul in suprafata de 50.000 mp. teren inclus in TP_/1993, situat in Tarlaua 57 parcelele 2679/103 si 2679/104 și că, prin Încheierea nr._/2014 a OCPI Iasi, cu ocazia reexaminarii Incheierii nr._/2013 a fost respinsa cererea petentei de intabulare a dreptului de proprietate dobindit prin TP._/1009 .
Se arată că, în această încheiere s-a retinut că, potrivit documentației cadastrale amplasamentul suprafetei de 50.000 mp. a fost identificat in ./104 si nu 2679/103 si 2679/104 cum apare in acte, aceste inadvertente intre identificatorii cadastrali din acte si amplasamentul real din teren, semnalându-se atât in planul de amplasament cât si în tabelul de miscare parcelara, petenta urmând sa solicite rectificarea Titlului de proprietate in functie de situatia reala constatată.
Raportându-se prevederilor art. 24 alin 3, ale art. 28 alin 1 și ale art. 29 din Legea 7/1996 republicată, instanța de fond reține că, raportat la situația de fapt, reținuta de catre registratorul OCPI Iasi ,respectiv inadvertenta intre identificatorii cadastrali din titlul de proprietate si amplasamentul real din teren, prima instanță constată că nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 29 din Legea 7/1996, plângerea petentei impotriva Încheierii nr._/2014 a OCPI Iasi fiind neîntemeiata, motiv pentru care a fost respinsă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta P. ,,SF V.,, N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului, după expunerea rezumată a situației de fapt, petenta a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece, în mod greșit nu au fost avute în vedere argumentele sale prin care a dovedit că este proprietara suprafeței de 50.000 mp teren și că titlul său de proprietate este perfect valabil, nefiind contestat de nimeni.
Petenta susține că, prima instanță a analizat în mod superficial actele aflate la dosarul cauzei fără a verifica dacă eroare materială din titlul de proprietate nu este rezultatul unei erori a OCPI.
Petenta a precizat de asemenea că, inadvertențele dintre identificatorii cadastrali din titlul de proprietate si amplasamentul real din teren nu pot fi remediate decât pe calea acestei plângeri.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 52 și următoarele din Legea nr. 7/1996.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, petenta a solicitat intabularea dreptului de proprietate cu privire la terenul in suprafata de 50.000 mp. teren inclus in TP_/1993, situat in Tarlaua 57 parcelele 2679/103 si 2679/104 iar prin Încheierea nr._/2014 a OCPI Iasi, cu ocazia reexaminarii Incheierii nr._/2013 a fost respinsa cererea petentei de intabulare a dreptului de proprietate dobândit prin TP._/1009 .
Motivul respingerii cererii a fost acela că, potrivit documentației cadastrale amplasamentul suprafetei de 50.000 mp. a fost identificat in ./104 si nu 2679/103 si 2679/104 cum apare in acte, aceste inadvertente intre identificatorii cadastrali din acte si amplasamentul real din teren, semnalându-se atât in planul de amplasament cât si în tabelul de miscare parcelara, petenta urmind sa solicite rectificarea Titlului de proprietate in functie de situatia reala constatată.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, art.24 alin 3 :„ (3) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil”
Analizând întregul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, rezultă că apelul este nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Așa după cum a reținut prima instanță și după cum a recunoscut și apelanta prin declarația de apel, în speță, există inadvertente intre identificatorii cadastrali din acte si amplasamentul real din teren, astfel încât, nu se poate efectua înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară înainte ca actul de proprietate să fie pus în concordanță cu realitatea din teren.
Astfel, susținerile apelantei referitoare la existența unor prezumții ce atestă dreptul de proprietate sunt nefondate deoarece, nu se poate efectua notarea în cartea funciară a unui drept de proprietate în raport de anumite consecințele ce legea sau magistratul trage dintr-un fapt cunoscut, respectiv din efectuarea unei vânzări sau a instituirii unui sechestru.
Instanța de control judiciar reține de asemenea că, art. 63 alin . 1 din Ordinul nr. 633/2006 ( în vigoare la data emiterii încheierii contestate) prevede ca" dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 si 48 din lege"( în prezent art. 29 din lege și nu 48).
Așadar, cum între actul de proprietate și amplasamentul terenului există inadvertențe, în mod corect a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate.
Și cel de-al doilea motiv de apel, referitor la posibilitatea instanței și a oficiului de cadastru de a îndrepta erorile materiale în calea plângerii împotriva Încheierii de respingere a cererii de înscriere, este nefondată.
În acest sens, Tribunalul reține că, potrivit art. 73 alin 2 din Ordinul nr. 633/2006( în vigoare la data emiterii încheierii contestate), cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului, astfel încât cererea acestuia de rectificare a coordonatelor cadastrale ale terenului prin care își completează cererea adresată inițial O.C.P.I. - de intabulare a dreptului de proprietate - în plângerea adresată primei instanțe formulată împotriva încheierii nr._/2013 - apare ca vădit nefondată.
În acest sens, instanța reține și practica judiciară în materie, respectiv decizia civilă nr. 119R/05.03.2010, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală
Pe de altă parte, distinct de cele două demersuri judiciare amintite, se poate face contestație cu privire la exactitatea datelor definitorii ale fiecărui imobil, ce se transmit de către oficiul teritorial consiliului local, în procedura prevăzută de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 .
În consecință, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmează ca Tribunalul să respingă apelul declarat de petenta P. Sf. V. N. prin reprezentant legal preot paroh Golinschi L. F. împotriva sentinței civile 9546/4.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta P. Sf. V. N. prin reprezentant legal preot paroh Golinschi L. F. împotriva sentinței civile 9546/4.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.11.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 22.12.2014
JUD. FOND – A. F. S.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 866/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
