Fond funciar. Decizia nr. 1571/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1571/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 29591/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Președinte – M. M.
Judecător –M. D.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1571
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR ,AGENȚIA D. STATULUI, și FUNDAȚIA C., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 a Judecătoriei Iași, INTIMATE C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută hotărâre Comisie F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 11.11.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.11.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._ reclamanta AGENȚIA D. STATULUI, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană Iași de Fond Funciar, Fundația C., C. L. de Fond Funciar Iași și S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând a se constata nulitatea absolută a Hotărârii nr. 770/15.03.2011 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar, prin care s-a validat în parte propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar, în sensul admiterii cererii pârâtei Fundația „C.” privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 27,9 ha, situată pe raza municipiului Iași și s-a dispus înscrierea în Anexa nr. 32.
În motivarea acțiunii se arată că la emiterea hotărârii contestate nu s-a avut în vedere Decizia nr. 707/13.12.1982, emisă de Consiliul Popular al Municipiului Iași, prin care suprafața de teren ce face obiectul hotărârii respective a fost donată Consiliului Popular al Municipiului Iași de către Comunitatea Evreilor din Iași și, deci, nu poate fi retrocedată în baza legilor fondului funciar.
Se mai susține în motivarea acțiunii că interesul reclamantei în formularea acțiunii de față este pe deplin justificat, dat fiind faptul că, în urma verificării legalității documentației de retrocedare s-a ajuns la concluzia că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea normelor legale în materia fondului funciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. Județeană Iași de Fond Funciar, prin reprezentant legal, a solicitat ca reclamanta să-și justifice interesul în promovarea acțiunii de față, având în vedere prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 și să se aibă în vedere că hotărârea contestată a fost adoptată în baza unei situații definitive și a documentației primite de la pârâta C. L. Iași de Fond Funciar, iar în documentația aferentă cererii de reconstituire nr._/2005 nu a fost depusă decizia nr. 707/13.12.1982, privind acceptarea de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Iași a donației oferite de Comunitatea Evreilor din Iași, a terenului în suprafață de 27 ha pășune.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse la dosar, pârâta-reclamantă Fundația „C.” a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, care trebuia să fie formulată în termenul prevăzut de art. 53 alin. 1 din Legea nr. 81/1991 rep., adică în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii contestate, pe fond a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de cerere reconvențională a solicitat să fie obligată reclamanta-pârâtă să predea către pârâta C. L. Iași de Fond Funciar și aceasta din urmă să o pună în posesie cu suprafața de teren de 27,9 ha, pe vechiul amplasament, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației, iar, într-un prim subsidiar, în măsura în care se va constata că punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă să fie obligată reclamanta-pârâtă să predea către aceeași pârâtă și aceasta din urmă să o pună efectiv în posesie pe un teren acceptat de către pârâta-reclamantă, pe un singur amplasament, într-un al doilea subsidiar, să fie obligată reclamanta-pârâtă să predea către pârâta C. L. Iași de Fond Funciar și aceasta din urmă să o pună efectiv în posesie pe un teren disponibil acceptat de către pârâta-reclamantă, situat în intravilanul Municipiului Iași, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației, iar, în cazul în care există diferențe între valoarea de circulație a acestui teren și valoarea terenului la care ar fi fost îndreptățiră dacă s-ar fi respectat vechiul amplasament, să fie obligat pârâtul S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de acordare de titluri de despăgubire pentru diferența de valoare dintre cele două terenuri, într-un al treilea subsidiar, în cazul în care nu există teren disponibil în intravilanul Municipiului Iași, să fie obligat pârâtul S. R. să emită decizia de acordare de titluri de despăgubire, pentru o valoare egală cu valoarea de circulație a suprafeței de teren de 27,9 ha, la care pârâta-reclamantă este îndreptățită, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune interese, pentru lipsa de folosință a terenului.
S-a susținut de către pârâta-reclamantă că suprafața de teren ce a făcut obiectul hotărârii contestate prin acțiunea de față a fost preluată de către S. R. în baza Decretului de naționalizare nr. 83/1949, fiind predat de Comunitatea Evreilor din Iași către Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat, astfel că nu se mai poate pune problema donării acestei suprafețe de teren, în anul 1982, către Consiliul Popular al Municipiului Iași, că potrivit prevederilor OUG nr. 94/2000, ale HG nr. 999/2008 și ale OG nr. 21/1997, pârâta-reclamantă are personalitate juridică, văzând și decizia civilă nr. 60A/05.03.1998 a Curții de Apel București, decizie rămasă irevocabilă, că terenul în discuție nu intră sub incidența OUG nr. 94/2000, ci face obiectul restituirii reglementate de Legea nr. 1/2000 și că cererea reconvențională este întemeiată.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, formulată de reclamanta-pârâtă, prin reprezentant legal, s-a solicitat respingerea cererii respective sau disjungerea soluționării acesteia de acțiunea principală, deoarece trebuie respectată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, prin încheierea unui protocol de transmiterea a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului către comisia locală de fond funciar, la cererea comisiei județene de fond funciar, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiri, iar acțiunea de constatare a nulității absolute este imprescriptibilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin reprezentant legal, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza de față, deoarece ea nu are atribuții în procedura reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ci are atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titluri de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. I, Titlul III al Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2013 Judecătoria Iași a respinge excepțiile tardivității formulării acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâta și a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar pe fond a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă Agenția D. Statului, prin reprezentant legal, împotriva pârâtei-reclamante Fundația „C.” și împotriva pârâților C. Județeană Iași de Fond Funciar, C. L. Iași de Fond Funciar și S. R., prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A respins și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Fundația „C.”.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele argumente:.
,,Acțiunea de constatare a nulității absolute a unui act este imprescriptibilă, reclamanta-pârâtă își justifică interesul în promovarea acțiunii, față de prevederile Legii nr. 268/2001, iar față de solicitările pârâtei-reclamante din cererea reconvențională și de prevederile Legii nr. 247/2005, nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este întemeiată.
Instanța reține că prin decizia civilă nr. 527/27.03.2003, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/2002 s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că terenul pentru care s-a emis hotărârea contestată prin acțiunea de față face obiectul legilor fondului funciar, deci nu se mai poate reține că a făcut obiectul vreunei donații, așa cum a susținut reclamanta-pârâtă prin prezenta acțiune.
Prin aceeași hotărâre, s-a pus în vedere comisiei locale de fond funciar să formuleze propuneri privind restituirea terenului către Fundația „C.”.
Instanța constată că este necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 268/2001 și de celelalte legi ale fondului funciar, pârâta-reclamantă neavând posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată, care să se substituie activității organelor abilitate, procedura administrativ jurisdicțională fiind obligatorie și nu doar o facultate a persoanelor interesate’’
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor solicitând admiterea excepția lipsei calității procesual pasive CCSD aceasta având atribuții doar în ce privește emiterea deciziilor conținând titlurile de despăgubiri după parcurgerea procedurii administrative ce urmează după reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar. Procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu trebuie confundată cu procedura acordării de despăgubiri de către CCSD, aceasta din urmă neavând atribuții în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin recursul formulat de către Agenția D. Statului s-a arătat cu sentința nu cuprinde motivarea respingerii acțiunii principale (de anulare a Hotărârii nr. 770/15.03.2011 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar) nefiind analizate cele două motive invocate de reclamantă (faptul că suprafața de teren reconstituită fusese donată anterior Consiliului Popular Iași și faptul că Fundația C. nu are calitatea de centru eparhial). Pârâta nu a făcut dovada că actul de donație ar fi fost anulat.
Prin recursul formulat de către Fundația C. s-a solicitat admiterea cererii reconvenționale, solicitat să fie obligată Agenția D. Statului să predea către pârâta C. L. Iași de Fond Funciar și aceasta din urmă să o pună în posesie cu suprafața de teren de 27,9 ha, pe vechiul amplasament, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației, iar, într-un prim subsidiar, în măsura în care se va constata că punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă să fie obligată reclamanta-pârâtă să predea către aceeași pârâtă și aceasta din urmă să o pună efectiv în posesie pe un teren acceptat de către pârâta-reclamantă, pe un singur amplasament, într-un al doilea subsidiar, să fie obligată reclamanta-pârâtă să predea către pârâta C. L. Iași de Fond Funciar și aceasta din urmă să o pună efectiv în posesie pe un teren disponibil acceptat de către pârâta-reclamantă, situat în intravilanul Municipiului Iași, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației, iar, în cazul în care există diferențe între valoarea de circulație a acestui teren și valoarea terenului la care ar fi fost îndreptățiră dacă s-ar fi respectat vechiul amplasament, să fie obligat pârâtul S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de acordare de titluri de despăgubire pentru diferența de valoare dintre cele două terenuri, într-un al treilea subsidiar, în cazul în care nu există teren disponibil în intravilanul Municipiului Iași, să fie obligat pârâtul S. R. să emită decizia de acordare de titluri de despăgubire, pentru o valoare egală cu valoarea de circulație a suprafeței de teren de 27,9 ha, la care pârâta-reclamantă este îndreptățită, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune interese, pentru lipsa de folosință a terenului.
Arată că prima instanță a respins cererea reconvențională condiționând cercetarea ei de parcurgerea etapei administrative ceea ce echivalează cu respingerea ca inadmisibilă a cererii fără a o pune în discuție. Prima instanță a respins cererea de administrare a expertizelor motivând doar formal această soluție și de asemenea a respins pe fond cererea fără a o motiva. Contrar susținerilor primei instanțe, a parcurs etapa administrativă însă, față de refuzul intimatelor de a pune în executare hotărârea a solicitat instanței obligarea acestora la punerea în posesie. A dovedit calitatea de continuator ale Comunității Evreilor din Iași, calitatea de persoană îndreptățită și a depus actele necesare identificării suprafeței. Etapa administrativă s-a finalizat prin reconstituirea dreptului de proprietate încă din 2011. Sun îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la lipsa de folosință a terenului.
Prin întâmpinare C. Națională pentru Compensarea imobilelor a reiterat cererea de reținere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin întâmpinare Fundația C. a solicitat respingerea recursului declarat de către Administrația D. Statului arătând că autoarea sa (Comunitatea Evreilor din Iași) a predat Direcției Gospodăriilor Agricole de Stat 78,9 ha teren,, fiind reconstituit inițial dreptul de proprietate asupra a 51 ha din acestea, după care prin Hotărârea Comisie județene de fond funciar reconstituindu-se diferența de 27,9 ha. Căile de atac formulate împotriva acestor hotărâri de reconstituire au fost respinse irevocabil. În aceste hotărâri au fost analizate criticile recurentei referitoare la lipsa calității de centru eparhial. Odată preluată de stat suprafața de 78,9 ha în anul 1949 în baza decretului nr. 83/1949, din această suprafață nu mai putea fi donat nimic Consiliului popular Iași aceasta ieșind din proprietatea Comunității Evreilor din Iași, suprafața donată în anul 1982 fiind evident un alt teren. Suprafața de 29,4 ha donată este situată pe teritoriul comunei rediu în timp ce suprafața reconstituită de 27,9 ha este situată pe teritoriul Municipiului Iași. Toată suprafața donată era pășune, în timp ce în cei 78,9 ha preluați de stat în 1949 doar 18,9 ha erau pășune. În dosarul nr. 7054/2006 Judecătoria Iași a statuat deja cu privire la calitatea Fundației C. de persoană îndreptățită.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și înscrisurile dosarului raportat la motivele de recurs invocate instanța reține următoarele:
Recursul declarat de C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor cu privire la lipsei calității sale procesual pasive urmează a fi respins ca nefondat întrucât, deși este adevărat că aceasta nu are atribuții în ce privește etapa administrativă a reconstituirii dreptului de proprietate (care de altfel s-a finalizat), totuși aceasta are atribuții în ce privește despăgubirea persoanei căreia i s-a admis cererea de reconstituire dar căreia nu i s-a putut reconstitui în fizic/în natură dreptul de proprietate. Or, cererea reconvențională a Fundației C. are în vedere și eventualele proceduri ulterioare reconstituirii dreptului de proprietate, cererile sale subsidiare vizând între altele și dreptul la despăgubiri în eventualitatea imposibilității atribuirii în natură a terenului. Deși este adevărat că dreptul la despăgubiri va fi stabilit în cele din urmă sub aspectul modalității de despăgubire și al cuantumului după parcurgerea etapei administrative la CCSD, totuși instanța de recurs apreciază că nu este inadmisibilă cererea Fundației C. de stabilire cu titlu general, de principiu (fără indicarea modalității de despăgubire și a cuantumului) a dreptului său subsidiar la despăgubiri. Odată reconstituit dreptul de proprietate, dreptul persoanei îndreptățite la dobândirea în fizic a suprafeței de teren sau la despăgubiri este cert rămânând doar ca, în etapa administrativă, să se stabilească modalitatea de atribuire/despăgubire/cuantum în funcție de terenul disponibil în unitatea administrativ teritorială respectivă și de valoarea de circulație a terenului. Astfel cererea subsidiară a Fundației C. nu este inadmisibilă căci admiterea ei în această față nu ar s-ar putea face decât sub forma reiterării în dispozitiv a principiilor și etapelor de atribuire/despăgubire, fără particularizarea sub aspectul vreunei modalități de despăgubire/amplasament/sume de bani, acestea urmând a fi stabilite în etapa administrativă, de parcurgerea căreia Fundația C. nu poate fi scutită. În consecință, cum C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor are atribuții în ce privește eventuala plată a despăgubirilor, aceasta are și calitate procesuală pasivă, dreptul la despăgubiri al Fundației C. neputând fi stabilit la acest moment în contradictoriu cu CCDS decât sub aspect de principiu/cu titlu general, subsidiar.
Și recursul declarat de către Agenția D. Statului urmează a fi respins ca nefundat, în mod corect prima instanță a respingând acțiunea principală. Astfel, calitatea Fundației C. de centru eparhial și calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate contestată de recurentă nu mai pot fi puse în discuție fiind chestiuni tranșate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/23.11.2006 a Judecătoriei Iași și prin decizia nr. 904//14.05.2007 a Tribunalului Iași. O nouă analiză a acestor chestiuni ar contraveni autorității de lucru de judecat de care se bucură aceste hotărâri, în care și Fundația C. și Agenția D. Statului au fost părți.
În ce privește nulitatea reconstituirii dreptului de proprietate întrucât terenul ar fi fost anterior donat Consiliul popular Iași, instanța de recurs consideră întemeiate apărările Fundației C. în sensul că terenul donat nu este același cu terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate. Astfel în primul rând, odată preluată de către stat suprafața de 78,9 ha în anul 1949 în baza decretului nr. 83/1949, acest teren nu mai putea face obiectul unei donații în anul 1982, căci terenul ieșise deja din proprietatea Comunității Evreilor din Iași. Suprafața de 29,4 ha donată este situată pe teritoriul comunei R. în timp ce suprafața reconstituită de 27,9 ha este situată pe teritoriul Municipiului Iași. Toată suprafața donată era pășune, în timp ce în cei 78,9 ha preluați de stat în 1949 doar 18,9 ha erau pășune. În plus, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 83, 85 verso, 90, 103 (planuri de amplasament, adrese) vechea proprietate a Comunității israelite era de 108,72 ha, din care în anul 1949 au fost preluate de stat 78,9 ha teren, reconstituite prin Hotărârile Comisiei județene de fond funciar nr.100/04.06.2005 (51 ha) și nr. 770/15.03.2011 (27,9 ha). În consecință este logic a aprecia că suprafața donată în anul 1982 Consiliului Popular Iași este suprafața rămasă în proprietatea Comunității Evreilor din Iași după preluarea din anul 1949 (108,72 ha minus 78,9 ha=29 ha, suprafață care coincide cu cea donată) mai degrabă decât o parte din suprafața deja preluată în anul 1949. În plus prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 770/15.03.2011 nu s-a stabilit decât dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței dintre suprafața preluată de stat (78,9 ha) și suprafața deja reconstituită prin Hotărârea nr.100/04.06.2005 (51 ha). Așadar C. județeană nu a stabilit decât dreptul la reconstituire asupra diferenței rămase fără a indica un anume amplasament al acestei suprafețe, astfel încât să se poată aprecia că este vorba despre una și aceeași suprafață de teren. Fiindu-i preluați 78,9 ha Fundația C. a urmărit reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren preluate, urmând ca abia în faza finală a reconstituirii să se stabilească care este vechiul amplasament al acestui teren. Abia la momentul punerii în posesie eventual pe vechiul amplasament se vor putea purta discuții cu privire la în ce măsură punerea în posesie se face corect pe amplasamentul terenului preluat în 1949 sau incorect pe amplasamentul terenului donat în 1982 . Până atunci însă este normal ca instanța să aibă în vedere faptul că reconstituirea a avut în vedere terenul preluat în 1949 și care este altul decât cel donat în 1982 (în acest moment, față de modul de formulare a acțiunii neinteresând stabilirea cu exactitate a vechiului amplasament prin expertiză). În consecință nu i se poate cere Fundației C. să dovedească faptul că actul de donație ar fi fost anulat, așa cum solicită recurenta.
Recursul Fundației C. urmează însă a fi admis întrucât deși Fundația C. a probat reconstituirea dreptului de proprietate încă din anul 2011 pe raza Municipiului Iași (reconstituire care nu a fost anulată), C. locală de fond funciar Iași nu a justificat în vreun fel starea de pasivitate din toată această perioadă, nu a depus întâmpinare și nu a făcut dovada vreunor demersuri făcute în vederea punerii în posesie sau dovada unor refuzuri din partea Fundației C. de intrare în posesie. Or Comisiei Locale de fond funciar îi revenea obligația ca, odată reconstituit dreptul de proprietate, să facă demersuri în vederea identificării vechiului amplasament, a stabilirii caracterului liber juridic și fizic al acestuia, și a punerii în posesie pe acest amplasament sau pe un terne echivalent (în cazul în care acest amplasament ar fi fost ocupat). Instanța nu poate accepta ca justificare pentru pasivitate faptul că odată cu descoperirea actului de donație legalitatea reconstituirii era pusă sub semnul întrebării, întrucât, până la o decizie judecătorească contrară, hotărârea comisie județene era obligatorie pentru comisa locală.
Pentru aceste motive instanța de recurs consideră întemeiată acțiunea Fundației C. de obligare a Comisiei Locale la punerea în posesie pe vechiul amplasament cu suprafața de teren reconstituită sub sancțiunea plății de daune cominatorii pe zile întârziere (apreciate ca justificate și rezonabile doar în limita sumei de 500 lei pe zi de întârziere).Totodată, așa cum am arătat și mai sus, instanța de recurs apreciază că pot fi primite și cererile subsidiare ale Fundației C., care însă nu își produc efecte bineînțeles, tot în subsidiar, sub condiția imposibilității executării cererii așa cum este admisă în principal. Astfel instanța va admite cererea în principal cu obligarea la punerea în posesie pe vechiul amplasament, fără a identifica acest amplasament și a caracterului său liber din punct de vedere fizic, însă sub această condiție a caracterului liber. Cu ocazia procedurilor de punere în posesie se va identifica vechiul amplasament și caracterul liber. Instanța însă, față de modalitatea în care a fost formulată cererea(cu capete de cerere subsidiare/alternative, admisibile sub condiția imposibilității realizării capătului principal), nu va putea purcede la analiza în concret a fiecăruia subsidiar, respectiv nu va proceda la identificarea vechiului amplasament și a caracterului liber, după care eventual să identifice un teren echivalent acceptat plus diferență de valoare, după care eventual să oblige la emitere titlu despăgubiri, căci o astfel de modalitate de soluționare a cererii este incompatibilă cu celeritatea procedurilor judiciare și ar înlocui procedura administrativă de parcurgerea căreia Fundația caritatea este obligată. Bineînțeles însă că pentru fiecare modalitate de executare (de către C. locală sau de către CCDS) a acestor cereri admise, Fundația caritatea va avea la momentul oportun la dispoziție căile legale de contestare în justiție (plângere proces verbal de punere în posesie etc.)
Din aceste motive instanța va admite cererea dar nu va stabili decât cu titlu general, de principiu (fără indicarea modalității de despăgubire și a cuantumului) ordinea modalităților subsidiare de realizare a dreptului Fundației C..
Instanța însă va păstra soluția prime instanțe cu privire la cererea acordării lipsei de folosință terenului întrucât recurenta Fundația C. nu a dovedit prejudiciul și cuantumul acestuia, acestea neputând pur și simplu să fie prezumate de către instanță.
Admițând cererea reconvențională instanța totodată va obliga pârâta aflată în culpă (C. L. de fond funciar Iași) la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs de către Fundația C., respectiv onorariul avocat, pe care însă îl va cenzura la 10.000, apreciind că ceea ce depășește această sumă nu este proporțional cu gradul de complexitate al dosarului și nu poate fi pusă în sarcina pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și de Agenția D. Statului împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 a Judecătoriei Iași.
Admite recursul declarat de Fundația C. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de Fundația C. în contradictoriu cu C. L. de fond funciar Iași, S. R. prin C. Centrală pentru acordarea desăgubirilor
Obligă pârâta C. L. de fond funciar Iași, sub sancțiunea plății de 500 lei daune cominatorii pe zi de întârziere să pună în posesie pe Fundația C. cu suprafața de 27,9 ha (reconstituită prin Hotărârea nr. 770/15.03.2011 a Comisiei Județene de fond funciar) pe raza unității administrativ teritoriale a Municipiului Iași pe vechiul amplasament sau, în măsura în care acesta nu este liber, pe un alt amplasament echivalent din Municipiul Iași acceptat de Fundația C., iar, în măsura în care nu mai există teren disponibil pe raza Municipiului Iași, obligă S. R. prin C. Centrală pentru acordarea desăgubirilor să emită un titlu de despăgubiri pentru valoarea de circulație a acestei suprafețe de teren.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravine prezentei decizii.
Obligă pârâra C. L. de fond Funciar Iași la plata către Fundația C. a sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus fond și recurs)
Irevocabilă.
Pronuțată în ședință publică azi 18.11.2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 19.12..2014
Jud. fond. M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1589/2014.... → |
|---|
