Fond funciar. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 5283/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2014
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 385/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. L. P. DE APLICARE A LG. 18/1991 REPREZ. LEGAL PRIN PRIMAR și pe intimat C. N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lisă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 12. Martie 2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 712/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele: s-a respins ca nefondată cererea reclamantei C. L. de Fond Funciar P. prin primar în contradictoriu cu pârâta C. N..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că:
În fapt, conform adeverinței tip nr. 6598/29.08.1991, numitului C. C. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,80 ha prin hotărârea Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 53/09.08.1991, fiind înscris în tabelul anexă 2a la poziția 172.
În condițiile în care hotărârea Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 53/1991 nu face referire la persoanele cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza dispozițiilor Legii 18/1991, în funcție de fiecare anexă de validare în parte, în lipsa oricărui alt demers ulterior al celor două comisii de fond funciar, adeverința tip de proprietate este singurul înscris care atestă, cu titlu provizoriu, îndreptățirea unei persoane de a beneficia de punerea în posesie efectivă, de întocmirea documentației prealabile și în fine, de întocmirea și eliberarea titlului de proprietate, însă cu condiția de a atesta cu fidelitate conținutul actului de reconstituire pe care îl indică.
Examinând tabelele anexei 2a înainte la dosar de C. județeană Iași de fond funciar, pe de o parte, și de C. locală de fond funciar P., pe de altă parte, instanța constată că autorul pârâtei C. C. G. nu figurează în niciuna dintre aceste poziții cu toate că prin hotărârea Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 53/1991 s-a validat un nr. de 1607 de poziții pentru anexa 2a, iar conform adeverinței de proprietate contestate, acesta ar figura la poziția 172.
Instanța reține prin urmare o necorelare între actele premergătoare reconstituirii dreptului de proprietate, toate eliberate de comisiile de fond funciar implicate în procedură, reclamanta fiind însăși C. de fond funciar P., responsabilă cu verificarea documentelor părților, cu întocmirea documentației prealabile întocmirii titlurilor de proprietate și, totodată, depozitară a întregii documentații depuse de persoanele îndreptățite și a celei întocmite ulterior.
În aceste circumstanțe, împrejurarea că adeverința de proprietate a cărei anulare se solicita nu a fost eliberată cu respectarea dispozițiilor legale si nu are corespondent in anexele de validare nu este de natura sa aibă consecințe juridice atâta timp cat aceste acte primare de reconstituire provin de la însăși reclamanta, C. locală de fond funciar a municipiului P. iar in aceasta situație devine aplicabil principiul de drept civil potrivit căruia nimeni nu poate sa-si invoce proprie turpitudine pentru a obține recunoașterea unui drept. Faptul ca au fost făcute greșeli cu ocazia întocmirii actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate nu este imputabil in niciun fel autorului pârâtei care nu trebuie sa suporte in niciun fel consecințele unor greșeli ce aparțin autorităților.
Aceasta soluție ce se impune si prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice.
Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza I. c. României (definitivă în data de 01.12.2008), constând încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție prin emiterea a două titluri de proprietate pentru același teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele M. și D. c. României și D. c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaște calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanță împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca « valoare patrimonială » protejată de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 .
In aceeași hotărâre, Curtea arată că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (par. 49-50).
În cauza Toscuta si altii c. României, Curtea a reținut ca anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definita prin cea de-a doua fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisa numai daca este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un just echilibru între interesul general al comunității si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului .
Pe cale de consecință, reținând că anularea adeverinței de proprietate după trecerea unei perioade mari de timp de la emitere (21 ani) si pentru motive care sunt imputabile exclusiv autoritarilor ar reprezenta o încălcare grava a principiului securității raporturilor juridice si a articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului iar aceasta încălcare nu ar fi justificata in niciun fel de motive imperioase, instanța va respinge cererea reclamantului ca nefiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. Comunală de Fond Funciar P. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că: deși C. Județeană Iași confirmă faptul că autorul pârâtei C. C. G. nu figurează în anexa 2a întocmită pentru suburbia Vatra a municipiului P., validată prin hotărârea b53/09.08.199, care nu cuprinde nici o poziție 172, totuși instanța de fond reține că anularea adeverinței de proprietate după trecerea unei perioade mari de timp de la emitere și pentru motive care sunt imputabile exclusiv autorităților ar reprezenta o încălcare gravă a principiului securității raporturilor juridice și a art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Adeverința tip de proprietate are rolul de a atesta existența unei reconstituiri sau constituiri a dreptului de proprietate, fiind făcute în cuprinsul acesteia referiri la hotărârea comisiei județene prin care s-a făcut atribuirea terenului precum și a anexei de validare la care face referire.
Astfel, în condițiile în care adeverința tip de proprietate cuprinde mențiuni care nu se regăsesc în cuprinsul anexelor de validare, se apreciază că în lipsa acestui suport probator, adeverința tip de proprietate în cauză este nulă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului arătând că prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că drepturile dobândite cu respectarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Din cuprinsul acestui text legal rezultă faptul că legiuitorul a asimilat titlului de proprietate atât adeverința de proprietate, cât și procesul verbal de punere în posesie.
Adeverința de proprietate este un act administrativ irevocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate. Ea reprezintă un titlu de proprietate temporar, care durează în timp până la eliberarea titlului de proprietate și reprezintă dovada existenței dreptului de proprietate reconstituit în beneficiul titularului, singură sau împreună cu procesul verbal de punere în posesie.
Prin validarea propunerilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și eliberarea adeverinței de proprietate, pentru suprafața menționată în anexă, a fost recunoscut dreptul de proprietate al autorului pârâtei C. C. G., calitatea de persoană îndreptățită a autorului pârâtei cu privire la terenul la care face referire adeverința precum și întinderea dreptului, de către comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, în urma unei temeinice verificări a dosarului de fond funciar.
S-a administrat în recurs proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
Tribunalul constată că în prezenta cauză reclamanta recurentă C. L. de Fonf Funciar P. a chemat în judecată pe pârâta C. N. pentru constatarea nulității absolute a adeverinței tip de proprietate nr. 6598/29.08.1991eliberată pe numele autorului ei C. C. G..
Verificând documentația existentă la dosar tribunalul reține că autorul pârâtei-intimată a formulat la data de 18.03.1991 sub nr._ cerere adresată primarului mun. P., pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren arabil situat în Vatra-P..
Adeverința nr. 6598/29.28.1991 a cărei nulitate a fost solicitată a fost eliberată pe numele autorului intimatei, numitul C. C. G., arătându-se în conținutul acesteia că i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,80 ha prevăzute în tabelul anexă nr.2a la poziția 172 din hotărârea Comisiei Județene nr. 53/09.08.1991.
Verificând Hotărârea Comisiei Județene nr. 53/09.08.1991. tabelul anexă 2a la poziția 172, instanța a constatat că numele autorului intimatei nu se regăsește la această poziție și la nici o altă poziție din tabelul anexă 2a al hotărârii.
Prin urmare în cazul autorului intimatei nu s-a făcut dovada validării dreptului de proprietate al acestuia, pentru că în baza acestei validări să i se elibereze o adeverință care să ateste o situație de fapt reală.
Anexa nr. 1 aflată la fila 87 dosar recurs în care sunt menționați membrii cooperatori care au adus teren în cooperativa agricolă și cu persoanele cărora li s-a preluat în cooperativă în orice mod teren și în care se regăsește și autorul pârâtei, numitul C. C. G. cu suprafața de 1 ha, reprezintă o anexă întocmită pentru evidența primăriei și nu reprezintă o anexă a vreunei hotărâri de validare a dreptului de proprietate.
În aceste condiții atât timp cât autorului intimatei nu i-a fost validat dreptul de proprietate asupra terenului în mod incorect i-a fost eliberată o adeverință care atestă o situație ce nu corespunde realității.
În speță nu sunt aplicabile dispoz. Art. 2 alin. 2 din Legea 1/2000 întrucât dreptul de proprietate asupra terenului în discuție nu a fost dobândit cu respectarea legii 18/1991, respectiv nu a fost urmată procedura prevăzută de aceasta în sensul că nu a fost obținută validarea dreptului de proprietate printr-o hotărâre emisă de C. Județeană.
Reținând că în speță nu s-a făcut dovada nici a invalidării dreptului de proprietate al autorului intimatei, față de cererea formulată de acesta la data de 18.03.1991, nimic nu împiedică partea să formuleze o acțiune în obligația de a face pentru a obține un răspuns cert în sensul validării sau invalidării dreptului de proprietate.
Pentru toate aceste considerente instanța reține că în speță sunt incidente disp. art. III alin. 1 lit. A din Lg. 169/1997 și în consecință în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., va admite recursul formulat de reclamanta C. L. DE FOND FUNCIAR P. împotriva sent. civ. nr. 712/04.03.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o va modifica în tot în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta C. L. DE FOND FUNCIAR P. împotriva pârâtei C. N. și va constata nulitatea absolută a adeverinței tip de proprietate nr. 6598/29.08.1991
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul formulat de reclamanta C. L. DE FOND FUNCIAR P. împotriva sent. civ. nr. 712/04.03.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o modifică în tot:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. L. DE FOND FUNCIAR P. împotriva pârâtei C. N..
Constată nulitatea absolută a adeverinței tip de proprietate nr. 6598/29.08.1991
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,19.03.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, I. B. |
RED. S.M. /TEHNORED. B.M.D.
2 EX./20.10.2014
Judecător fond: B. E. I.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
