Fond funciar. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 3735/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. R.
Judecător - O. L.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 491/2014
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de către R.N.P.ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI împotriva Sentinței civile nr. 526 din data de 10.02.2014, pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimații P. M. C., C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR și C. L. VALEA SEACĂ DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar, plângere împotriva Hot. .> La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat U. O. Tincuța, substituent al titularului contractului de asistență juridică, avocat P. M., pentru intimatul P. M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza la primul termen de judecată. În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere. Constată cererea de apel formulată și motivată în termen, semnată și scutită de la plata taxei de timbru.
În ședință publică, avocat U. O. Tincuța, pentru intimatul P. M. C., depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv delegație de substituire a titularului contractului de asistență juridică, avocat P. M. și dovada achitării onorariu avocat, în cuantum de 600 lei, conform chitanței nr. 930 din data de 12.06.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra cererii de apel.
Avocat U. O. Tincuța, pentru intimatul P. M. C., având cuvântul, solicită respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. De asemenea, solicită obligarea apelantei la achitarea cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile asupra cererii de apel, instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 526 din 10.02.2014 Judecătoria P. a hotărât următoarele:
„Respinge plângerea formulată de REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin Direcția Silvică Iași, J_, CUI RO1590120, cu sediul în Iași, .. 2 în contradictoriu cu intimații P. M. C., CNP –_, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, C. L. DE FOND FUNCIAR VALEA SEACĂ, din .. Iași și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași.
Obligă petenta la plata către intimatul P. M. C. a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria P. în termen de 30 de zile de la comunicare.”
Instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3603/ 26.09.2002 a Judecătoriei P. (dosar 3657/2002) a fost admisă plângerea formulată de P. C. împotriva Hotărârilor nr. 409 și 410 din 07.06.2000 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,12 ha teren cu vegetație forestieră (f. 34 dosar).
Sentința civilă nr. 3606/2002 a Judecătoriei P. a fost recurată, iar prin decizia nr. 508/ 26.03.2003 a Tribunalului Iași a fost stabilit dreptul de proprietate cuvenit lui P. C. asupra suprafeței de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 476/ 20.08.2004 s-a luat act de reconstituirea dreptului de proprietate dispus de instanța judecătorească și s-a dispus înscrierea în anexa 53 a comunei Valea Seacă a numitului plșecan M. C. cu suprafața de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Valea Seacă.
Prin sentința civilă nr. 1959/ 16.11.2006 a Judecătoriei P. comisiile de fond funciar Valea Seacă și Iași au fost obligate să-l pună în posesie pe P. C. conform HCJ nr. 476/2004, respectiv să elibereze titlul de proprietate conform HCJ nr. 476/2004 (f. 32-33 dosar).
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 297/ 15.07.2013 a fost completată HCJ nr. 476/2004 în sensul introducerii amplasamentului silvic identificat pe raza Ocolului Silvic P. pentru suprafața de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin prezenta plângere petentul solicită desființarea HCJ nr. 297/2013 (care vizează doar stabilirea amplasamentului suprafeței de 8,774 ha teren) motivat în esență de faptul că numitului P. C. i s-a reconstituit greșit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren nu a avut loc prin hotărârea comisiei județene Iași cu nr. 297/2013 ci prin hotărâre judecătorească (decizia Tribunalului Iași cu nr. 508/2003).
HCJ nr. 297/2013 nici măcar nu a analizat îndreptățirea intimatului la reconstituire cu privire la suprafața de 8,774 ha teren.
Singurul aspect prevăzut în HCJ nr. 297/2013 este amplasamentul suprafeței de 8,774 ha, amplasament pe care petentul nu l-a contestat, cum am arătat, toate motivele plângerii rezumându-se la îndreptățirea intimatului P. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren, considerându-se că acestuia i s-ar fi cuvenit doar 8795 m.p. teren forestier.
În acest context hotărârea comisiei județene Iași contestată nu poate fi considerată nici nelegală și nici netemeinică pentru a putea fi admisă plângerea promovată de petent.
Mai mult, chiar desființată dacă ar fi această hotărâre a comisiei județene, ipoteza nu este de natură a duce la analizarea dreptului de proprietate al intimatului P. C. asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier.
La documentația aferentă hotărârii comisiei județene atacate în prezenta cauză nu se regăsește vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren forestier ulterioară celei avute în vedere de instanța de judecată la pronunțarea Deciziei nr. 508/2003, pentru a se putea considera că intimata C. Județeană Iași a validat vreo propunere a comisiei locale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața vizată de hotărârea judecătorească .
În cadrul hotărârii judecătorești arătate instanța de judecată a analizat îndreptățirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței 8,774 ha teren forestier.
Hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la îndreptățirea intimatului P. C. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier.
Instanța de față nu poate trece peste dispozițiile deciziei 508/2003 a Tribunalului Iași, în condițiile în care această instanță a analizat în mod direct cererea de reconstituire formulată de intimatul P. C. pentru suprafața de teren recunoscută în proprietate în final.
Identificarea amplasamentului terenului prin HCJ nr. 297/2013 pentru terenul față de care s-a stabilit dreptul de proprietate prin Decizia nr. 508/2003 a Tribunalului Iași nu face decât să reprezinte o formă de executare a unei alte hotărâri judecătorești – sentința civilă nr. 1959/ 2006 a Judecătoriei P..
Pentru considerentele expuse instanța va respinge plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene Iași cu nr. 297/ 15.07.2013.
Văzând și prevederile art. 453 Cod procedură civilă instanța constată că intimatul P. C. a solicitat cheltuieli de judecată, acestea se ridică la suma de 400 lei (onorariu avocat) și astfel va obliga petenta la plata către intimatul P. M. C. a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că prin sentința civilă apelată, instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că hotărârea judecătorească ce a stat la baza emiterii H.C.J. nr. 277/27.03.2012, respectiv sentința civilă nr. 3603/26.09.2002 a Judecătoriei P., ar fi intrat în puterea lucrului judecat cu privire la îndreptățirea intimatului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier. Or, susține apelanta că între cele doua cauze (cea soluționată prin sentința civilă nr. 3603/26.09.2002 a Judecătoriei P. și prezenta cauză) nu este îndeplinită condiția triplei identități, de obiect, cauză și părți, prevăzută de art. 1201 Cod civil, pentru a opera prezumția legală prevăzută de art. 1200 alin. 4 Cod civil, având în vedere faptul că nu a fost parte în acel proces. Prin H.C.J. nr. 297/15.07.2013, C. Județeană Iași a validat propunerea Comisiei Locale Valea Seacă și a dispus completarea H.C.J. nr. 476/20.08.2004 în sensul introducerii amplasamentului silvic identificat pe raza Ocolului Silvic P., UP I ua 104B și 128A pentru suprafața de 8,744 ha teren cu vegetație forestieră reconstituit intimatului. Totodată, intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,88 ha teren forestier prin Hotărârea de validare nr. 95 (93)/l8.03.1992, Anexa 15, unde la poz. 153 figurează moștenitorii P. M. C. și I. C. E., fiind pus în posesie cu această suprafață. Reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha s-a făcut în baza înscrisului „Act de vecinică-vânzare” din 16.09.1929, prin care numitul I. A. a vândut autoarei N. D. O. suprafața de „8762 arii pădure”, având vecini pe P. Mihăila și Gh. N. Panfăru, din schița pădurii anexă la contract întocmită în anul 1928 (anul cumpărării de către micii proprietari de la Obștea „Frații B.”) rezultând faptul că un număr de peste 20 proprietari dețineau suprafețe egale de teren, respectiv de cate 8762 m.p.. Din schița pădurii anexă la contract întocmită în anul 1928, rezultă că termenul „arii” conținut în actul de vânzare-cumpărare a fost interpretat în mod eronat, unitatea de măsură a suprafeței fiind în mod real cea de metru pătrat. Acest aspect rezultă și din Actul de vânzare din 4.10.1937 pentru suprafața de 8795 m.p. „loc de pădure”, încheiat între P. V. și P. G. P., vecin la distanță de 2 loturi de autoarea pârâtului.
Mai susține apelanta că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier, intimatul nu a depus acte de proprietate din care să rezulte calitatea de persoană îndreptățită, reconstituirea fiind făcută cu încălcarea disp. art. 26 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, art. 9 alin. 5 lit. b din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 61 alin. 1 teza II din H.G. nr. 890/2005. La emiterea H.C.J. nr. 476/20.08.2004, comisiile de fond funciar aveau obligația de a verifica „în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, în conformitate cu disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și anulării Hotărârii Comisiei Județene Iași nr. 297/15.07.2013.
Intimatul P. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că prin sentința civilă nr. 3603/26.09.2002 a Judecătoriei P. a fost admisă plângerea formulată împotriva Hotărârilor nr. 409 și 410 din 07.06.2000 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,12 ha teren cu vegetație forestieră. Prin sentința civilă nr. 3606/2002 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia nr. 508/26.03.2003 a Tribunalului Iași, a fost stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră. Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 476/20.08.2004 s-a luat act de reconstituirea dreptului de proprietate dispus de instanța de judecată și s-a dispus înscrierea sa în Anexa 53 a . suprafața de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră pe raza . sentința civilă nr. 1959/16.11.2006 a Judecătoriei P., Comisiile de Fond Funciar P. și Iași au fost obligate să îl pună în posesie conform H.C.J. nr. 476/2004, respectiv să elibereze titlul de proprietate conform aceleiași hotărâri. Prin H.C.J. Iași nr. 297/15.07.2013 a fost completată H.C.J. nr. 476/2004 în sensul introducerii amplasamentului silvic identificat pe raza Ocolului Silvic P. pentru suprafața de 8,774 ha teren cu vegetație forestieră. Astfel, susține intimatul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren nu a avut loc prin H.C.J. Iași cu nr. 297/2013, ci prin hotărâre judecătoreasca (decizia Tribunalului Iași nr. 508/2003), H.C.J. nr. 297/2013 neanalizând îndreptățirea sa la reconstituire cu privire la suprafața de 8,774 ha. Singurul aspect prevăzut în H.C.J. nr. 297/2013 este amplasamentul suprafeței de 8,774 ha, amplasament necontestat, toate motivele plângerii rezumându-se la îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren, considerându-se că i s-ar fi cuvenit doar 8795 m.p. teren forestier. Or, în acest context, susține intimatul că Hotărârea Comisiei Județene Iași contestată în prezenta cauză nu poate fi considerată nici nelegală și nici netemeinică. Mai mult, chiar dacă ar fi desființată această hotărâre a Comisiei Județene, tot nu s-ar putea analiza dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier.
Intimatul mai susține că în cadrul hotărârii judecătorești menționate instanța a analizat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,774 ha teren forestier, iar această hotărâre judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat. De asemenea, precizează intimatul că identificarea amplasamentului terenului prin H.C.L. nr. 297/2013, pentru terenul față de care s-a stabilit dreptul de proprietate prin decizia nr. 508/2003 a Tribunalului Iași, nu reprezintă decât o formă de executare a unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1959/2006 a Judecătoriei P..
Pentru toate aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că pârâtul P. M. C. are deja reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 3603/26.09.2002 a Judecătoriei P., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 508/26.03.2003 a Tribunalului Iași. Astfel, prin cele două hotărâri judecătorești s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele pârâtului pentru suprafața de 8,774 ha teren forestier pe raza comunei Valea Seacă, jud. Iași. Prin Hotărârea nr. 476/20.08.2004 s-a luat act de dispozițiile hotărârilor judecătorești și, la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Valea Seacă, s-a dispus înscrierea lui P. M. C. în anexa 53 cu suprafața de 8,774 ha teren forestier. Prin hotărârea contestată s-a dispus doar completarea Hotărârii nr.476/2004, în sensul stabilirii în concret a amplasamentului suprafeței de teren ce urma să fie pusă în posesie. Astfel, susține intimata că această hotărâre nu are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru a putea fi avute în vedere argumentele invocate de apelantă. Intimatul mai susține că Judecătoria P. și Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 3603/26.09.2002 și decizia civilă nr. 508/26.03.2003, intrate în puterea lucrului judecat, au analizat îndreptățirea lui P. C. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren forestier.
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin HCJ 297/2013 s-a validat propunerea Comisiei Locale Valea Seacă și s-a dispus completarea HCJ nr 476/20.08.2004 prin care s-a validat dreptul de proprietate al numitului P. C. pentru suprafața de 8,774 ha teren forestier în sensul introducerii amplasamentului silvic identificat pe raza Ocolului Silvic P.. Hotărârea ce face obiectul litigiului are la bază, așa cum rezultă din preambulul său, decizia civilă nr 508/26.03.2003 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a reconstituit intimatului dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren vegetație forestieră și sentința civilă nr 1959/16.11.2006 a Judecătoriei P., prin care instanța a obligat Comisiile de Fond Funciar să procedeze la punerea în posesie și la eliberarea titlului pe numele intimatului în executarea deciziei mai sus menționate.
Prima instanța a apreciat în mod corect că incidența puterii de lucru judecat în ceea ce privește îndreptățirea intimatului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 fa teren forestier.
Reține Tribunalul că nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea apelantei vizând inexistența triplei identități cerută de art 1201 cod civil pentru existența autorității de lucru judecat.
În speță instanța de fond nu a invocat și soluționat excepția autorității de lucru judecat ci a reținut puterea lucrului judecat în privința îndreptățirii intimatului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,774 ha teren forestier.
Reține Tribunalul că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Prin decizia civilă 508/2003 s-a tranșat definitiv chestiunea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate al numitului P. C. și asupra acestui aspect tranșat definitiv nu se poate reveni, impedimentul constând în puterea de lucru judecat de care se bucură această chestiune. Orice susținere contrară nu poate fi primită deoarece ar contraveni celor deja statuate de către o instanță și intrate astfel sub putere de lucru judecat. Astfel, toate criticile formulate prin motivele de apel invocate de către apelanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Iași sunt vădit netemeinice.
Pentru considerentele mai sus arătate Tribunalul va respinge cererea de apel formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr. 526 din 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
În temeiul dis part 453 cod procedură civilă reținând culpa procesuală a apelantei în generarea prezentului litigiu, și reținând că intimatul a dovedit cheltuielile solicitate, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat prin chitanța depusă la dosar, va obliga apelanta la plata acestor cheltuieli către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile 526 din 10.02.2014 pronunțată de Judecătoria P. sentință pe care o menține.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, O. L. | |
Grefier, N. G. |
Red./Tehnored. R.C.
6 ex./ 03 octombrie 2014
Judecător fond: P. R. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 211/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
