Succesiune. Decizia nr. 211/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 8396/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Martie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 211/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantele T. A. și C. G. în contradictoriu cu intimata V. L., având ca obiect succesiune constatare calitate moștenitor; modificare certificat de moștenitor; constatare nulitate acte.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 06.03.2014. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13.03.2014, și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2445/12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele T. A., domiciliată în Iași, ., jud. Iași, C. G., domiciliată în Iași, ., in contradictoriu cu parata V. L., domiciliată în Iași, ..
Respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantele să plătească în solidar pârâtei suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că:
„Un prim aspect invocat de reclamante este acela că ar fi acceptat tacit în termenul de 6 luni de opțiune succesorală moștenirea de pe urma defunctului R. S. și ca atare, declarațiile de renunțare date in fața notarului public sunt lipsite de efecte. Potrivit declarațiilor date de reclamante, aflate la dosar la filele 171-174, cele două reclamante au arătat că renunță la succesiune dar și că nu au efectuat nici un act de acceptare tacită, expresa sau forțată, înțelegând să rămână străine de succesiune.
Pe de altă parte, reclamantele au urmărit a demonstra că în fapt ar fi acceptat în termen succesiunea rămasă de pe urma defunctului R. S., sens în care declarațiile date în fața notarului în care au arătat în sens contrar, nu ar corespunde adevărului. În acest fel, reclamantele invocă propria lor culpă, în sistemul dreptului civil român fiind aplicabil principiul potrivit căruia nimanui nu-i este îngaduit sa se prevaleze în fata justitiei de propria culpa pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de catre el însusi a unor norme legale.
Din probatoriul administrat în fața instanței nu rezultă însă că reclamantele ar fi efectuat acte de acceptare tacită, astfel cum au pretins. Martorul Adobroaie A. a declarat că de înmormântarea defunctului R. S. s-ar fi ocupat reclamantele, că acestea i-au spus că au achitat impozitele pentru casă și tot acestea i-au relatat că administrau terenul aferent casei. De asemenea, pe terenul aferent s-ar fi edificat o construcție noua de către reclamanta T.. Plata cheltuielilor de înmormântare nu constituie acte de acceptare tacită, iar în ceea ce privește celelalte acte efectuate de reclamante, instanța constată că aspectele au fost relatate de reclamante martorului iar in ce privește construcția nu s-a făcut dovada începerii edificării acesteia în termenul de 6 luni de opțiune succesorală.
Referitor la cererea de reconstituire, instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18 din 1991. Astfel cum rezultă din actele dosarului – fila 257 - R. S. a depus cerere de reconstituire la data de 11.03.1991, cerere înregistrată sub nr. 7939. Prin urmare, emiterea titlului de proprietate in baza legilor de fond funciar s-a făcut la solicitarea defunctului, demersurile sale fiind continuate de reclamante și pârâtă, însă acestea nu au făcut dovada că ar fi depus în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 cerere de reconstituire sau vreo altă cerere care să fie poată fi considerată act de acceptare.
Au mai susținut reclamantele că s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul declarației de renunțare, apărări ce nu pot fi primite raportat la caracterul indivizibil al acestui act juridic, partea neavând posibilitatea de a renunța in parte la dreptul său succesoral, pentru a accepta restul.
În ceea ce privește susținerile cu privire la existența altor moștenitori, instanța apreciază că sub acest aspect există putere de lucru judecat, tribunalul reținând în considerentele deciziei civile nr. 189 din 12 martie 2008 că descendenții lui R. V., fiul predecedat al defunctului R. S., nu și-au manifestat în termen legal opțiunea de acceptare a succesiunii. În aceste condiții, in cauza de față nu mai poate fi pus în discuție un aspect ce a fost tranșat în cadrul altui litigiu.
Instanța mai reține că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, printre altele, ca soluția stabilită în mod definitiv de către instanțe cu privire la un litigiu să nu mai poată fi repusă în discuție. Părțile au mai purtat litigii pe rolul instanțelor în care s-au pus în discuție drepturile lor succesorale, ocazie cu care nu au învederat aspectele privind nulitatea declarațiilor de renunțare, promovând prezenta acțiune la un interval de 17-18 ani de la momentul autentificării acestor declarații.
Față de motivele arătate mai sus, instanța apreciază caracterul neîntemeiat al acțiunii formulate de reclamante, urmând a dispune respingerea acesteia.
Reținând culpa procesuală a reclamantelor în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și față de cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind faptul că în prezenta acțiune pârâta a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei – onorariu avocat - instanța va obliga pe reclamante la plata către pârâtă a acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată și va respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe au declarata apel T. A. și C. G., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se poate face o aplicabilitate a principiului potrivit căruia nici o persoană nu se poate prevala de propria culpă în condițiile în care se invocă o nulitate absolută a unui act și o nelegalitate făptuită de către un notar public ce avea cunoștință de existența unui testament.
Consideră apelantele că instanța de fond a reținut din eroare faptul că s-ar fi invocat doar o renunțare la rezerva succesorală nu și la cotitatea disponibilă și că s-a pus în discuție un drept indivizibil, ci s-a specificat că au fost în eroare cu privire la existența unei cotități disponibile în condițiile în care aveau cunoștință despre existența unui testament. Mai mult decât atât, în momentul în care au fost încheiate declarațiile de renunțare, în masa succesorală nu exista inclus terenul de 250 mp situat în ., jud. Iași. Titlul de proprietate nr._ asupra acestui teren a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor în anul 1995.
Menționează apelantele că asupra unei diferențe de 1000 mp teren, situat în Bucium nr. 59A, s-a admis plângerea reclamantei T. A. prin care s-a solicitat desființarea Hotărârii nr. 1790/14.07.1992 și reconstituirea dreptului de proprietate.
Motivează apelantele că este incident în cauză RIL dat prin Decizia nr. XI/05.02.2007 pronunțată de către Î.C.C.J. în ceea ce privește repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.Prin urmare, în condițiile în care s-a formulat o cerere de constituire a dreptului de proprietate înainte de o renunțare expresă la moștenire, consideră apelantele că au fost repuse în termenul de acceptare a acesteia și ulterioarele declarații nu își mai produc nici un efect.
Intimata V. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză reclamantele T. A. și C. G. au chemat în judecată pe pârâta V. L., pentru ca, pe baza probelor administrate, să se dispună: constatarea nulității declarațiilor de renunțare date de către reclamante cu privire la moștenirea defunctului Rau S. in dosarul notarial nr._ datorită existentei erorii obstacol la momentul luării lor și datorită faptului că au acceptat in mod tacit succesiunea in termenul legal de 6 luni conform art. 694 Cod Civil;pe cale de consecință au solicitat modificarea certificatului de moștenitor în sensul înlăturării mențiunii de renunțători cu privire la reclamante; constatarea calității de moștenitoare a reclamantelor, după defunctul Rau S., ca acceptante in mod tacit in termenul de 6 luni.
În fapt ,Tribunalul constată că la data de 8 ianuarie 1992, în Iași, a decedat R. S., tatăl reclamantelor și al pârâtei și anterior, la 11.07.1974 ,a decedat soția defunctului R. S., R. I..
În 1994, la solicitarea părților a fost deschisă procedura succesorală notarială după defuncții R. I. și R. S., formându-se în acest sens dosarul succesoral nr._ . Reclamantele T. A. si Cliveti G. au declarat la 20 septembrie 1994, in fata notarului public, că nu au efectuat nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunilor față de care au înțeles să rămână străine. La data de 11.10.1994 s-a emis certificatul de moștenitor cu nr. 2062/1994 ,în care s-a reținut calitatea de unic moștenitor al lui R. S. cu privire la defuncta R. I. și calitatea de unic moștenitor legal al pârâtei V. L. după defunctul R. S., reclamantele fiind menționate cu calitatea de renunțători potrivit art. 700 Cod Civil.
Tribunalul constată că în ipoteza unui caz de nulitate absolută cum este situația în cauză dedusă judecății, regimul juridic special al acestei nulități împiedică aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-și poate invoca propria culpă).
Prin urmare, acest argument reținut de instanța de fond în considerentele sentintei apelate, se vădește a fi în contradicție cu prevederile legale.
Renuntarea la mostenire reprezinta manifestarea de vointa a mostenitorului prin care declara ca intelege a nu se folosi de drepturile succesorale pe care vocatia i le confera. Titlul de mostenitor al renuntatorului este desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenirea la care a renuntat.
Tribunalul reține că declarațiile de renunțare la succesiune autentificate sub nr._ și nr._/20.09.1994 sunt lovite de nulitate atât timp cât s-au făcut în favoarea numitei V. L.. Renunțarea la moștenire este valabilă și produce efecte ca atare numai dacă succesibilul nu și-a exercitat anterior dreptul de opțiune fie prin acceptare tacită, forțată sau sub beneficiu de inventar. Aceasta deoarece acceptarea succesiunii este irevocabilă. Renunțarea trebuie să fie un act impersonal ,cu titlu gratuit
Tribunalul notează că renunțarea la moștenire este un act juridic indivizibil, succesibilul neputând renunța în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul. Renunțarea trebuie să fie pur abdicativă (impersonală și cu titlu gratuit); Renunțarea in favorem, reprezintă ,în realitate, un act de acceptare a moștenirii însoțit de intentia de transmitere între vii a drepturilor succesorale, cu toate consecințele acceptării și transmiterii drepturilor succesorale.
Tribunalul consideră că mențiunea din cuprinsul declarațiilor de renunțare la succesiune ,autentificate sub nr._ și_ la data de 20.09.1994 de notariatul de Stat Județean Iași, ce atestă că au fost date în favoarea surorii V. L. ,are, in mod evident, valența unui act de acceptare a moștenirii urmat de o liberalitate.
Tribunalul constata că probatoriul administrat in cauza releva acceptarea tacita a succesiunii decujusului R. S. de catre reclamante .
Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect dar neândoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii art. 689 cod civil .
La fel ca și în cazul acceptării exprese ,din textul de lege rezultă două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite, respectiv voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea. În esență, actul săvârșit de succesibil trebuie să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea să nu poată primi și o altă interpretare.
Tribunalul reține, analizand cuprinsul sentintelor 8845/17.09.1992 si nr . 8740/16.09.1992 ale Judecatoriei Iasi ca reclamantele au continuat demersurile de obtinerere a recunoasterii drepturilor de proprietate ,in baza legii 18/1991, in calitate de mostenitoare ale autorului lor ( decedat la 8 ianuarie 1992), in termenul de 6 luni de exercitare a dreptului de optiune succesorală, atitudine ce are semnificatia acceptării tacite.
Relativ la cererea de constatare a nulitătii certificatului de moștenitor nr. 2062/11.10.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean Iași Tribunalul notează că aceasta este intemeiata, fata de cele anterior constatate .In doctrina si jurispruneța in materie s-a statuat că certificatul de moștenitor, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, face dovadă deplină cu privire la calitatea de moștenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecăruia dintre moștenitori în parte (art. 85 alin. (1), fraza a II-a din Legea nr. 36/1995.). Potrivit însă prevederilor art. 85 alin. (1), fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instanței de judecată anularea acestuia și stabilirea calității de moștenitor și a drepturilor cuvenite celui care intentează acțiunea.
În această privință se face distincția între ipoteza în care partea care cere anularea certificatului de moștenitor a participat la procedura succesorală notarială, consimțind la eliberarea lui, sau este vorba de un terț care nu și-a exprimat acordul în nici un fel în această privință. Între cei care au consimțit în fața notarului la eliberarea certificatului de moștenitor acesta are valoarea probantă a unei convenții, potrivit art. 969 C. civ., astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun .
Față de disp. art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează în consecință a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată, dispunând în sensul celor cuprinse în prezenta decizie. Se va admite acțiunea civilă formulată de reclamantele T. A. și C. G. în contradictoriu cu pârâta V. L..
Se va constată nulitatea absolută a declarațiilor de renunțare la succesiune autentificate sub nr._ și_ la data de 20.09.1994 de Notariatul de Stat Județean Iași și nulitatea certificatului de moștenitor nr. 2062/11.10.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean Iași în ceea ce privește constatarea calității de renunțătoare a reclamantelor T. A. și C. G., la moștenirea decujusului R. S..
Se va constată calitatea de moștenitoare legale ale decujusului R. S., decedat la 08.01.1992, și a reclamantelor T. A. și C. G., descendente de gr. I, alături de pârâta V. L..
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, intimata V. L. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel in suma de 1463,1 lei
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantele T. A. și C. G. împotriva sent. civ. nr. 2445/12.02.2013 pronunțată de Judecatoria Iași pe care o schimbă în tot și în consecință.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantele T. A. și C. G. în contradictoriu cu pârâta V. L..
Constată nulitatea declarațiilor de renunțare la succesiune autentificate sub nr._ și_ la data de 20.09.1994 de Notariatul de Stat Județean Iași.
Constată nulitatea certificatului de moștenitor nr. 2062/11.10.1994 eliberat de Notariatul de Stat Județean Iași în ceea ce privește constatarea calității de renunțătoare la moștenirea decujusului R. S. a reclamantelor T. A. și C. G..
Constată calitatea de moștenitoare legale ale decujusului R. S., decedat la 08.01.1992, și a reclamantelor T. A. și C. G. descendente de gr. I, alături de pârâta V. L..
Obligă intimata să plătească apelantelor suma de 1463,1 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică azi 20.03.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. T. |
Red.E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
5 ex./14.10.2014
Judecător fond L. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
