Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 915/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3860/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 915/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant C. G. și pe intimat S. (fosta C.) P., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.11.2014, când tribunalul a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1197/05.04.2013, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de S. P. în contradictoriu cu pârâtul C. G..
S-a constatat ca in timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu o cota de contribuție egala următoarele bunuri, valoarea totala a bunurilor supuse partajului fiind de _,006 lei:
- un apartament situat in P., ., nr 15, . achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4794 din 2006, in valoare de _,66 lei
- o suprafața de 1285 mp teren situat in extravilanul mun P. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1648 /2010, in valoare de _ lei
- mobila bucătărie (3 corpuri joase cu blat de lucru si 3 corpuri suspendate ), in valoare de 1120 lei
- masa cu 4 scaune cu spătar, in valoare de 105 lei
- o mocheta de 2x1,5 m, in valoare de 56 lei,
- un aragaz cu 4 ochiuri Arctic, in valoare de 200 lei
- o hota Meister, in valoare de 80 lei
- o perdea, in valoare de 12lei,
- o centrala termica, Junkers, in valoare de 1260 lei
- O combina frigorifica Indesit, in valoare de 1040 lei
- Mobila sufragerie compusa din vitrina plus 4 corpuri, dulap 2 usi, canapea colțar, in valoare de 2700 lei
- Un covor plusat 3x2 m, in valoare de 175 lei
- O perdea in valoare de 28 lei
- O masa rabatabila cu 4 scaune, in valoare de 120 lei,
- Mobila dormitor compusa din șifonier cu 4 uși si pat dublu, in valoare de 1600 lei,
- O perdea, in valoare de 30 lei,
- Un TV color Kinetex, in valoare de 200 lei,
- Un cuier hol, in valoare de 120 lei
- Un aragaz cu 4 ochiuri Zanussi, in valoare de 1620 lei
- O combina frigorifica Silver in valoare de 1440 lei
- O mașina de spălat Zanussi, in valoare de 960 lei
- un autoturism marca Renaul Megane, an de fabricatie 2000 avand nr de înmatriculare BP 77 BZ, in valoare de _,346 lei ( contravaloarea a 2860 euro la data de 5 04 2013)
S-au atribuit reclamantei următoarele bunuri:
- un apartament situat in P., . 1918, nr 15, . A, ., Jud. Iași achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4794 din 2006, in valoare de_,66 lei
- mobila bucătărie( 3 corpuri joase cu blat de lucru si 3 corpuri suspendate ), in valoare de 1120 lei
- masa cu 4 scaune cu spătar, in valoare de 105 lei
- o mocheta de 2x1,5 m, in valoare de 56 lei,
- un aragaz cu 4 ochiuri Arctic, in valoare de 200 lei
- o hota Meister, in valoare de 80 lei
- o perdea, in valoare de 12lei,
- o centrala termica, Junkers, in valoare de1260 lei
- O combina frigorifica Indesit, in valoare de 1040 lei
- Mobila sufragerie compusa din vitrina plus 4 corpuri, dulap 2 uși, canapea colțar, in valoare de 2700 lei
- Un covor plusat 3x2 m, in valoare de 175 lei
- O perdea in valoare de 28 lei
- O masa rabatabila cu 4 scaune, in valoare de 120 lei,
- Mobila dormitor compusa din șifonier cu 4 uși și pat dublu, in valoare de 1600 lei,
- O perdea, in valoare de 30 lei,
- Un TV color Kinetex, in valoare de 200 lei,
- Un cuier hol, in valoare de 120 lei
Valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei este de _,66 lei.
S-au atribuit pârâtului următoarele bunuri:
- o suprafața de 1285 mp teren situat in extravilanul mun. P. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1648 /2010, in valoare de_ lei
- Un aragaz cu 4 ochiuri Zanussi, in valoare de 1620 lei
- O combina frigorifica Silver in valoare de 1440 lei
- O mașina de spălat Zanussi, in valoare de 960 lei
- un autoturism marca Renaul Megane, an de fabricație 2000 având nr de înmatriculare BP 77 BZ, in valoare de_,346 lei (contravaloarea a 2860 euro la data de 5 04 2013)
Valoarea bunurilor atribuite pârâtului este de_,346 lei.
S-a dispus ca pârâtul să plătească reclamantei pentru egalizarea loturilor suma de 8930,843 lei, cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2001,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata
A fost obligată reclamanta S. P. (CNP_) să restituie Statului Român suma de 4745,89 lei ce i-a fost acordată cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru si a onorariilor de expert.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamanta S. P. a chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reținerea unor cote egale de contribuție. În motivarea acesteia, în fapt, reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie încheiată în anul 2006, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 1713 din 31 05 2012. Mai arata reclamanta ca in timpul căsătoriei au dobândit cu contribuție egala următoarele bunuri:
- un apartament situat in P., . 1918, nr 15, ., . achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4794 din 2006
- o suprafața de 1285 mp teren situat in extravilanul mun. P. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1648 /2010
- un autoturism marca Renaul Megane, an de fabricație 2000 avand nr. de înmatriculare BP 77 BZ, achiziționat in anul 2007 si aflat in posesia pârâtului
- bunuri mobile( mobila apartament)
- bunuri ramase in posesia pârâtului in Italia: un TV color dobândit in anul 2009, un aragaz cu 4 ochiuri dobândit in anul 2011, o mașina de spălat dobândita in anul 2010, un computer, un espresor cafea,
- Un aragaz cu 4 ochiuri Zanussi, in valoare de 1620 lei
- O combina frigorifica Silver in valoare de 1440 lei
- O mașina de spălat Zanussi, in valoare de 960 lei
Reclamanta a solicitat să i se atribuie in natura apartamentul deoarece nu are o altă locuință și are un minor in întreținere.
În drept au fost invocate disp. art. 385 cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare si deși legal citat nu s a prezentat in fata instanței pentru a si preciza poziția procesuala fata de cererea reclamantei.
În dovedirea cererii reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu interogatoriu, de proba testimonială cu martorii Dontea M. si Dontea M. ,de proba cu expertiză tehnică construcții civile și evaluare proprietăți imobiliare, topografie și evaluare bunuri mobile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile din cauza de față au fost căsătorite începând cu data de 19.08.2006, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 1713 din 31.05.2012, dată de Judecătoria P., irevocabilă.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate, următoarele bunuri:
- un apartament situat in P., . 1918, nr 15, . A, . achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 4794 din 2006, in valoare de_,66 lei
- o suprafața de 1285 mp teren situat in extravilanul mun. P. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1648 /2010, in valoare de_ lei
- mobila bucătărie( 3 corpuri joase cu blat de lucru si 3 corpuri suspendate ), in valoare de 1120 lei
- masa cu 4 scaune cu spătar, in valoare de 105 lei
- o mocheta de 2x1,5 m, in valoare de 56 lei,
- un aragaz cu 4 ochiuri Arctic, in valoare de 200 lei
- o hota Meister, in valoare de 80 lei
- o perdea, in valoare de 12lei,
- o centrala termica, Junkers, in valoare de1260 lei
- O combina frigorifica Indesit, in valoare de 1040 lei
- Mobila sufragerie compusa din vitrina plus 4 corpuri, dulap 2 usi, canapea colțar, in valoare de 2700 lei
- Un covor plusat 3x2 m, in valoare de 175 lei
- O perdea in valoare de 28 lei
- O masa rabatabila cu 4 scaune, in valoare de 120 lei,
- Mobila dormitor compusa din șifonier cu 4 uși si pat dublu, in valoare de 1600 lei,
- O perdea, in valoare de 30 lei,
- Un TV color Kinetex, in valoare de 200 lei,
- Un cuier hol, in valoare de 120 lei
- un autoturism marca Renaul Megane, an de fabricație 2000 având nr. de înmatriculare BP 77 BZ, in valoare de_,346 lei (contravaloarea a 2860 euro la data de 5 04 2013 – instanța a ținut cont de valoare de piața a autoturismului )
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,006 lei.
De precizat că valoarea bunurilor comune a fost reținută de instanță pe baza evaluării făcute de experții în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare și specialitatea evaluare bunuri mobile. Bunurile mobile proprietatea comună a părților a fost stabilită pe baza susținerilor părților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și constatările expertului evaluator bunuri mobile în teren.
A reținut instanța de fond că reclamanta a invocat faptul că din masa bunurilor de împărțit mai fac parte și un TV color dobândit in anul 2009, un computer, un espresor cafea, bunuri ce se afla in posesia pârâtului in Italia însă aceste bunuri nu vor fi reținute ca făcând parte din masa bunurilor de împărțit, neexistând la dosar înscrisuri care să ateste modalitatea de dobândire a acestora, existenta bunurilor nefiind confirmată de vreun expert .
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor ce formează masa bunurilor comune a părților, instanța a reținut că acestea au avut o contribuție egală, în cauză nefiind răsturnată pe bază de probe prezumția unei cote de contribuție egală.
Potrivit disp. art. 36, al. 1 c. fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Daca soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
În raport de cele expuse instanța, constatând întemeiată, în parte, cererea de partajare a masei bunurilor comune promovata de reclamanta, a admis-o, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, bunurile specificate mai sus, cu valorile respective.
D. fiind că potrivit disp. art. 728 Cod . pr. Civilă, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța a dispus lichidarea comunității de bunuri a părților în conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civ., art.6735 , 6739 C.pr.civ., prin atribuirea de loturi în natură părților prin atribuirea către reclamanta a bunului imobil apartament situat in P., . 1918, nr 15, . achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4794 din 2006, in valoare de_,66 lei si atribuirea către parat a suprafeței de 1285 mp teren situat in extravilanul mun. P. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1648 /2010, in valoare de_ lei.
În privința bunurilor mobile,bunurile din apartament au fost atribuite reclamantei, iar cele ce se afla in posesia pârâtului au fost atribuite acestuia .
Inegalitatea valorică a loturilor a fost compensată, conform art.742 C.civ., art.6735 C.pr.civ., prin obligarea la plata sultei corespunzătoare.
D. fiind că prin încheierea dată în prezenta cauză în camera de consiliu la data de 31.10.2012 a fost acordat ajutor public judiciar reclamantei sub forma scutirii de taxa judiciară de timbru aferentă cererii promovate si a onorariilor de experți desemnați in prezenta cauza, în raport de disp. art. 18, art. 19, lin. 1 și art. 50, ind. 2 din OUG nr. 51/2008 instanța a obligat reclamanta să restituie Statului Român suma de 4745,89 lei ce i-a fost acordată cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect partajarea bunurilor comune, având în vedere că aceasta urmează a primi prin hotărârea ce se va da bunuri a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat apel în raport de valoarea obiectului litigios dedus judecății și de dispozițiile art.282,282 ind.1 Cod procedură civilă, în termen legal, pârâtul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În principal, apelantul a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii de atac arătând că, în fapt, a fost căsătorit cu S. P., reclamanta din prezenta cauza. Până la divorț (dar si în prezent), a locuit împreuna cu cei doi copii ai lor in Italia, la adresa din Acqualagna. Foștii soți au convenit asupra divorțului, ulterior soția sa împreună cu fiica schimbându-și domiciliul, însă rămânând în același oraș cu el. Băiețelul lor a fost lăsat în România în grija mamei lui. În luna august 2013 a sosit in România, cu intenția de a depune cerere de partaj. S-a deplasat la apartamentul din P., însă a constat ca nu se mai potrivea cheia. Ulterior, a aflat ca fosta soție, fără a-l anunța, indicând cu rea-credință domiciliul din România, la care cunoștea ca nu locuiește, a intentat proces de partaj. A fost indicată adresa din P., . 1918 nr. 15, ., ., jud. Iași, în condițiile in care niciodată nu a locuit în fapt acolo, cum de altfel si reclamanta. Ca familie au locuit împreună numai in Italia, de peste 6 ani, copiii fiind ambii născuți în Italia. Reclamanta cu știință a indicat adresa din România, fiind cu rea-credință citat prin publicitate. Astfel cum rezultă din documentul emis de ., din Registrul Populație, la data de 21.06.2012, fosta soție si cei doi copii au fost radiați din populația rezidenta, pentru emigrare in România. Din același înscris rezulta care era adresa la care locuiau cei trei, respectiv cea din .. 4 (la care el locuiește si in prezent).Pe numele fostei soții este emis si un card european de sănătate, valabil pana la 30.08.2018, in care este menționat si codul fiscal cu care este înregistrata. Împreună au avut deschis și un cont de economii, la Banca Marche, filiala Acqualagna, până în anul 2011, astfel cum rezulta din carnetul de economii la purtător anexat prezentei. Anterior adresei din Campo Sportivo, a locuit in aceeași localitate la adresa ., precum si in .. Acest lucru rezultă din Adresa emisa de Artigian Caminetti di Bilancioni N& Figli, din data de 04.05.2007, precum si din înștiințarea de plata emisa pentru C. P., emisa de RAI in data de 28.06.2013 (ceea ce susține faptul ca intimata locuiește si in prezent in aceeași localitate cu el, în Italia). Nu a mai fost in România de la momentul finalizării divorțului, întrucât lucra, fapt ce-l poate dovedi cu înscrisuri de la locul de muncă din acea perioadă. F. lui soție a urmărit sa-i fraudeze interesele, indicând cu rea-credință o adresă la care știa că nu locuiește, tocmai pentru ca el sa fie lipsit de orice apărare calificată în proces și pentru ca apartamentul din România și bunurile din el să-i fie atribuite. Având în vedere că procedura de citare a fost realizată în mod nelegal, fiind citat prin publicitate cu rea-credință, hotărârea nefiindu-i niciodată comunicată, consideră ca este în termenul de a formula apel și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare pentru nelegală citare. În plus, pentru ca hotărârea să poată fi definitivă, în condițiile în care ar fi fost o citare prin publicitate cu bună-credință, dispozitivul hotărârii ar fi trebuit publicat . largă răspândire, trebuind să fie atașată la dosar dovada acesteia.
În ceea ce privește netemeinicia, întrucât nu a cunoscut despre existenta litigiului, nu a avut posibilitatea de a-și face niciun fel de apărări. Consideră că hotărârea este neîntemeiată întrucât nu este de acord, nici cu modalitatea de atribuire a bunurilor mobile și nici cu valoarea acestora, precum nu este de acord nici cu cota de contribuție indicată de reclamantă în acțiune. Dorește să-i fie atribuit lui apartamentul, având în vedere faptul că el este cel care a avut venituri mai mari decât intimata, urmând a depune înscrisurile doveditoare ale veniturilor. Urmează ca ulterior trimiterii dosarului spre rejudecare sa formuleze întâmpinare prin care sa-și expună pe larg poziția procesuală.
In drept, invocă art. 103 C.p.civ., art. 299 C.p.civ., art. 304 pct. 5 C.p.civ., art. 312 alin. 3 C.p.civ. In dovedire, solicită înscrisuri, in rejudecare martori, interogatoriu, expertize.
Intimata S. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, apărare ce nu se mai impune a fi analizată față de recalificarea căii de atac, precum și tardivitatea declarării căii de atac. În ceea ce privește cererea de repunere in termenul de declarare a căii de atac, solicită respingerea acestei cereri motivat de următoarele:
Apelantul a fost legal citat pentru toate termenele de judecată, la domiciliul său legal din localitatea P.. Pentru termenul din dala de 21 noiembrie 2012 instanța a verificat domiciliul pârâtului prin intermediul Biroului executări penale (fila 34 dosar fond) și i-a pus în vedere, in condițiile in care comunicarea citației nu a fost semnată personal de pârât, să facă dovada citării acestuia prin publicitate, potrivit art. 95 C. pr.civila, lucru pe care l-a îndeplinit pentru toate termenele de judecată ce au urmat, precum și citarea lui la ușa instanței. Comunicarea hotărârii s-a făcut în data de 8.05.2013, de asemenea, în mod legal, la aceeași adresă de domiciliu. Mai mult decât atât, potrivit art. 50 al. 4 din Lg 7/1996 s-a dispus înaintarea acestei sentințe civile către Administrația financiara locala P.. Apelantul a invocat faptul că procesul de partaj a avut loc fără legala lui citare, că nu i s-a comunicat hotărârea, dar la dosar nu este nici un fel de cerere de studiu al dosarului sau de recomunicare a sentinței, doar dovada că la data de 26.08 2013 a promovat apel și a solicitat repunerea in termenul de exercitare a acestuia. Susține intimata că obligația ei, in momentul promovării acțiunii, era să indice domiciliul legal al pârâtului, prevăzut de art. 88 pct. 4 C. pr. civ., lucru pe care l-a făcut și care a fost confirmat în urma verificărilor efectuate de instanța de fond. Lipsa de diligență a apelantului care nu s-a înregistrat la SEIP ca având reședința în străinătate, nu-i poate fi ei imputată. Ea nu cunoștea altă adresă a pârâtului, nu știa dacă se află în România sau în străinătate, atât timp cât a întrerupt orice legătura cu el, între ei fiind o situație deosebit de tensionată . Art.87 pct. 8 C. pr. civ. prevede ca cei aflați in străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscute vor fi citați prin scrisoare recomandată ori ea nu cunoștea la data promovării acțiunii de partaj unde se afla pârâtul-apelant, deoarece acesta a rupt orice legătura cu ei. Cele susținute de apelant, cum că el la data desfășurării procesului ar fi avut reședința în Italia, situație pe care ea o știa, sunt neadevărate. Pretinde apelantul în mod mincinos că ei, până la divorț au locuit împreună și că ea știa că el locuiește în Italia și cu rea credință nu a indicat adresa lui din aceasta țară. Realitatea este că ei s-au separat în fapt în luna noiembrie 2011, moment după care amândoi au revenit în țară din Italia, unde până atunci ambii au lucrat. Depune înscrisuri din care rezulta ca ea a lucrat cu forme legale în Italia în perioada 2007-2011. A lucrat și în perioada 2004-2007, dar fără forme legale. Până în noiembrie 2011 este drept că a locuit în localitatea Acqualagna, la diverse adrese, dar după separația in fapt ea a locuit în apartamentul bun comun din P., iar apelantul la părinții săi. Nici nu se punea problema să locuiască împreună, atât timp cât apelantul era deosebit de violent. Între ea și acesta au fost conflicte foarte grave, apelantul i-a imputat că a întreținut relații extraconjugale cu patronul ei din Italia și a acuzat-o că al doilea copil nici nu ar fi al lui, i-a solicitat în aprilie 2012 să facă un test de paternitate. Ambii au dat probe la o clinica din Iași, rezultatul a fost că fetița este copilul lui, dar i s-a impus să divorțeze . Faptul că și apelantul s-a întors in țară este dovedit de extrasul de cont emis de BCR sucursala P. in data de 22.12.2011 din care rezultă că acesta a încasat o sumă de bani la acea dată, precum și rezultatul testului de paternitate efectuat tot în România. Precizează intimata că apelantul depune o copie de pe cartea sa identitate prin care vrea sa ateste ca adresa sa este din Acqualagna - Italia, din data de 21.06.2012, dată la care ei erau demult separați în fapt, rupsese orice legătura cu apelantul, nu avea de unde să cunoască adresa acestuia. Faptul că apelantul a depus o dovadă că ea beneficia de un card de sănătate in Italia, valabil pana in anul 2018 nu are nici o relevanță, atât timp cât datorită conflictelor cu apelantul a fost nevoită să se întoarcă în țară încă din noiembrie 2011.Apelantul a depus o adresă emisă de Rai Torino către ea, care fusese titulara contractului de prestări servicii, datată 28 iunie 2013, adresa care nu are nici o relevanță, chiar din cuprinsul acesteia rezultând că nu a răspuns la alte adrese anterioare, ceea ce confirmă susținerile ei că din anul 2011 a plecat in România. În acest sens, înțelege să se folosească de extrasul de la Banca Marche, depus de apelant, din care rezultă că ultima retragere de numerar a fost din august 2011, fapt ce confirmă cele susținute de ea, cu suma respectivă ei s-au întors în România. Nu este relevant nici faptul ca apelantul a solicitat radierea din evidente a intimatei și a ambilor copii abia în data de 21.06.2012, la atâtea luni după separația in fapt. El a așteptat probabil rămânerea definitiva a hotărârii de divorț și s-a folosit de aceasta în acest scop. Ei au cumpărat apartamentul încă din anul 2006, așa că apelantul în mod mincinos afirmă că ei nu au locuit în apartament. Chiar dacă parte din timp lucrau in străinătate, apelantul nu poate pretinde că nu au locuit la adresa din P.. A arătat deja că ea cu copiii au locuit permanent în acest apartament din noiembrie 2011. În condițiile in care separația în fapt dintre ea si apelant a intervenit in noiembrie 2011, ei rupând total relațiile la începutul anului 2012, nu au mai vorbit, nu s-au mai întâlnit, acțiunea de partaj a fost introdusa de ea in luna septembrie 2012, aproape la un an de la separația în fapt; ea a făcut toate demersurile pentru aflarea adresei apelantului care a fost citat la domiciliul său legal, conform prevederilor legale cât și prin publicitate; solicită să se constate că pârâtul a fost legal citat pentru toate termenele de judecată .Nu se poate retine reaua sa credință și că nu ar fi indicat adresa apelantului, în condițiile în care nu avea cunoștință de aceasta, dată fiind starea conflictuală accentuată dintre ei, separația lor în fapt producându-se încă din noiembrie 2011,cu ruperea totală a contactului dintre ei la începutul anului 2012.Sunt mincinoase afirmațiile apelantului că ea după separație ar fi rămas in Italia, în aceeași localitate. Așa cum a menționat, în noiembrie 2011 a venit în țară cu ambii copii, lucru care se poate verifica și prin faptul ca am fost prezenta la termenele de la divorț. precum si la termenele fixate in procesul de partaj. Solicită respingerea cererilor formulate de recurent si menținerea hotărârii instanței de fond. .În drept, a invocat art. 308 (2) C. pr. civilă.
Relativ la cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, intimata S. P. a solicitat respingerea acesteia. În susținerea acestei poziții procesuale intimata a arătat că depune la dosarul cauzei, În contradovada acestei cereri, un raport de expertiză pentru stabilirea paternității genetice moleculare - din data de 19.04.2012, prin care dorește sa sublinieze următoarele aspecte:
Starea conflictuală accentuată existentă în perioada 2011 - 2012 între ea și apelant ceea ce a dus la ruperea totală a comunicării dintre ei. A arătat faptul că după nașterea celui de al doilea copil al lor, apelantul a acuzat-o pe nedrept că ar fi întreținut relații extraconjugale și că ambii lor copii nu ar fi ai lui. Ca atare, la sfârșitul anului 2011 s-au întors amândoi în țara din Italia, unde ambii au lucrat, în acest sens a depus un extras de cont emis de BCR P. in 22.12.2011 care dovedește prezenta apelantului în România. În data de 19.04.2012 au fost la o clinică din București și au efectuat un test ADN pentru stabilirea paternității celor doi copii ai lor, deci și la acea dată apelantul se afla în România .În ciuda faptului că rezultatul acestei expertize a stabilit in mod clar că apelantul este tatăl minorilor, acesta a persistat in ideea sa și i-a cerut să divorțeze. Acțiunea de divorț a fost promovată în aprilie 2012, apelantul și-a angajat personal apărător, aceasta fiind o altă dovadă că se aflau cu toții in România și nu în Italia, cum în mod mincinos susține apelantul. La data promovării acțiunii de partaj ajunseseră să nu mai discute, chiar dacă nu mai locuiau împreună, apelantul avea acces în apartamentul bun comun din P.. În cursul procesului de partaj, a indicat, așa cum impunea legea, domiciliul legal al pârâtului, nu cunoștea altă adresă a acestuia. Deoarece comunicarea citației nu a fost semnată personal de către recurent, s-a dispus de instanța de fond citarea lui prin publicitate, obligație pe care a îndeplinit-o pentru fiecare termen de judecată. La termenul din data de 21 noiembrie 2012 s-a dispus verificarea domiciliului legal al recurentului prin Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei P. - fila 34 dosar fond, stabilindu-se de către instanța de fond că a indicat in mod corect domiciliul pârâtului și că citarea lui s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
În legătură cu actele depuse de recurent, face următoarele precizări:
Apelantul a depus o dovadă emisă de la registrul populației din . rezultă că la data de 21.06.2012 au fost scoși din acest registru atât ea cât și cei 2 copii ai lor. Așa cum a arătat, împreună cu apelantul s-au întors in România la sfârșitul anului 2011, este clar că în data de 21.06.2012 nu figura in Italia, se poate verifica faptul că ea a fost prezentă la toate termenele procesului de divorț și de partaj, iar apelantul a fost in România. Fostul ei soț a solicitat radierea lor din acest registru in iunie 2012, probabil după ce a obținut hotărârea definitiva de divorț, dar . care intre ei nu era nici o comunicare si cu mult după separația lor in fapt si după întoarcerea in România. În legătura cu declarația data de apelantul că în perioada 6 ianuarie 2013 -1 august 2013 nu a beneficiat de concediu, arată că procesul de partaj s-a finalizat in martie 2013 și fusese inițiat de ea in septembrie 2012 .De asemenea, perioada 2007-2010 pentru care apelantul a depus diverse dovezi, nu are nici o legătura cu desfășurarea proceselor dintre părți; despre celelalte înscrisuri depuse de recurent in susținerea cererii de repunere in termen a făcut vorbire în întâmpinarea depusă de ea, ca atare solicită înlăturarea lor ca fiind irelevante in cauză. Precizează intimata că hotărârea de partaj a fost comunicata apelantului și de către Administrația Financiara Locală P. in data de 8.05.2013.
Cererea de declarare a căii de atac, nemotivată, a fost înregistrată la data de 26.08.2013, astfel că apelantul știa de hotărâre, nu are înregistrată cerere de recomunicare a hotărârii de partaj la Judecătoria P.. Intimata solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Apelantul C. G. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că înțelege să răspundă excepțiilor invocate de intimata S. P. și solicită respingerea excepțiilor, repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 1197/2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la repunerea în termen dar, arată că nu a fost citat legal pentru termenele la care a avut loc dezbaterea cauzei de partaj de bunuri comune. Citarea prin publicitate s-a făcut cu rea-credință, s-a indicat adresa din municipiul P., . 1918, nr. 15, ., .. județul lași, în condițiile în care niciodată nu a locuit afară, cum, de altfel, nici reclamanta nu a făcut-o. Este lipsită de relevanță precizarea intimatei că s-au făcut verificări prin intermediului Biroului executări penale și raportat la împrejurarea că instanța a dispus citarea prin publicitate, cu precizarea că comunicarea hotărârii s-a făcut și la Administrația Financiară Locală P.. Din moment ce ei, ca familie, au locuit numai în Italia de peste șase ani, ambii copii fiind născuți în Italia, iar documentele ce le-au depus la instanță, și anume documentul depus de ., Registru populație, care atestă că la data de 21.06.2012 fosta soție și cei doi copii au fost radiați din populația rezidentă pentru emigrare România, iar din același înscris rezultă că adresa unde locuiau cei trei era .. 4, la care locuiește și in prezent, este lesne de înțeles că intimata a cunoscut domiciliul lui de fapt, mai exact rezidența în Italia și, cu rea-credință, a dorit să se judece fără ca el să fie încunoștințat.La data de 28.06.2013 s-a emis înștiințarea de plată pentru C. P., emisă de RAI, cu indicarea localității Petriccia, nr. 8 și ., ceea ce demonstrează că intimata locuiește și în prezent în aceeași localitate cu el în Italia, a știut de reședința sa și, cu rea-credință, a dorit să se judece fără ca el să fie încunoștințat. A depus la dosarul cauzei înscrisuri din care reiese că reședința lor, ca familie, a fost în Italia, că au fost înregistrați acolo și sunt, de altfel, și în prezent, intimata locuiește în Italia, ca și el de altfel, încât aspectele învederate instanței că nu ar fi cunoscut despre reședința sa, în condițiile în care înscrisurile arată contrariul, sunt făcute din nou cu rea-credință și în întâmpinarea depusă, ea știind localitatea lui de reședință. Este nereală susținerea intimatei că ar fi revenit în România, de asemenea, este nereală și împrejurarea că ar fi locuit în apartamentul din municipiul P.. Reaua-credință a intimatei rezultă și din întâmpinarea depusă, ea urmărind, practic, o fraudare a intereselor sale printr-o judecată care s-a desfășurat în condiții de nelegalitate. Este lucru cunoscut că fiecare parte are dreptul la un proces egal, care firește că nu a putut avea loc, în condițiile în care citarea s-a făcut prin publicitate în România, indicându-se o adresă greșită și în condițiile în care el are reședința în Italia, cunoscută de reclamantă.
În dovedirea cererii de repunere în termenul de apel și a motivelor de apel, respectiv în contradovadă, părțile au administrat proba cu acte.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de apel, tribunalul reține următoarele:
În speță, instanța de apel a fost investită cu o cerere de repunere in termenul de declarare a căii de atac, astfel că, în acest caz, solicitarea apelantului presupune valabilitatea actului de procedură al comunicării sentinței instanței de fond.
Pe de altă parte, pentru a susține in mod întemeiat o cerere de repunere in termenul de formulare a apelului, pârâtul este ținut, în aplicarea art. 103 alin.(2) C.proc.civ., să procedeze la formularea cererii de repunere în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării de a acționa înăuntrul termenului legal, împiedicare ce se datorează unei împrejurări mai presus de voința părții.
Însă pârâtul, prin susținerile incluse în motivele de apel, tinde sa justifice nevalabilitatea actului de procedură al citării pe tot parcursul derulării judecății la instanța de fond cât și al comunicării sentinței ce face obiectul controlului judiciar, ceea ce este incompatibil cu dispozițiile art. 103 alin.(2) C.proc.civ., pentru că, dacă actul de procedură al comunicării sentinței primei instanțe este lovit de nulitate, rezultă că acesta nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a apelului, consecința fiind că pârâtul ar fi în termen legal de formulare a apelului în absența unei comunicări valabile a hotărârii primei instanțe.
Tribunalul notează că, în speță, actul de procedură al comunicării soluției primei instanțe nu este valabil, pârâtul fiind citat în mod nelegal prin publicitate, pe baza susținerii făcută cu rea credință de către reclamantă că nu cunoaște adresa acestuia. Cu actele depuse în această fază procesuală ( carnet de economii la purtător eliberat la data de 02.01.2008 pe numele ambelor părți de Banca Marche – Filiala 231 Acqualagna, certificatul de statut familial emis de .,97 dosar apel,adresa nr._/29.06.2012 emisă de Seviciul Demografic al Comunei Acqualagna filele 9 -11 dosar apel), pârâtul apelant a demonstrat că, anterior pronunțării divorțului părților prin sentința civilă nr.1713/31.05.2012 a Judecătoriei P. (filele 10-12 dosar fond), acestea au locuit în Italia în Acqualagna, ultimul domiciliu comun fiind în Campo Sportivo nr. 4 unde apelantul a rămas și după despărțirea în fapt a soților; din cartea de identitate nr. AT_ emisă de Republica Italiană - . de 21.06.2012, valabilă până la data de 22.03.2023 ( filele8,9 dosar apel), rezultă că apelantul locuiește în continuare la aceeași adresă, . Sportivo nr. 4 . Prin urmare, reclamanta cunoștea adresa la care pârâtul locuia la momentul formulării cererii de partaj bunuri comune iar citarea acestuia prin publicitatea nu se justifică în condițiile date.
Reținând astfel nelegalitatea citării și comunicării sentinței primei instanțe către pârât, tribunalul constată în termen formulat apelul, astfel că va respinge atât cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac cât și excepția tardivității formulării apelului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate cât și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată întemeiat apelul formulat.
Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituțională.
În sens formal prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților litigante de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată. Distinct de aceasta, sub aspectul material, dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, de a recuza judecătorii, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.
Între dreptul la apărare și principiul contradictorialității există o legătură indisolubilă, instanța trebuind să asigure părților posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Evident că pentru ca părțile să aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, ele trebuie încunoștințate în timp util despre existența și obiectul litigiului.
În speță, Tribunalul constată că dreptul la apărare al pârâtului dar și principiul contradictorialității au fost încălcate de către instanța de fond, pârâtul fiind în mod nelegal citat prin publicitate, cu încălcarea condițiilor impuse de art.95 alin. 1 Cod proced. Civilă; reținând întemeiat acest motiv de apel, tribunalul constată că analiza celorlalte critici formulate de apelant devine superfluă întrucât, în această situație, față de solicitarea apelantului și de dispozițiile art.95 alin 4,art. 297 Cod proced. civilă, soluția care se impune în cauză este de anulare a sentinței apelate și de trimitere a cauzei spre rejudecare .
În considerarea celor expuse, tribunalul constată întemeiat apelul, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă îl va admite ca atare, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată formulat în termen apelul formulat de pârâtul C. G..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Respinge excepția tardivității.
Admite apelul declarat de către pârâtul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1197/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria P..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. M. C. P. T.
Grefier,
F. L. I.
Red. A.M.C.
Tehn. A.M.C./M.M.D.
5 ex./13.05.2015
Judecător fond C. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 900/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
