Autorizarea executării obligaţiei de a face (art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC). Decizia nr. 234/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 9722/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Februarie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 234/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții-intimați L. C., L. D. M., B. F., B. I., C. G., C. C. D. și pe intimații-apelanți I. V., I. L., având ca obiect ordonanță președințială - obligație de a face; autorizarea executării obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile apărătorilor părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 20.02.2015, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9306 din 30.06.2014 Judecătoria Iași a admis în parte cererea reclamanților L. C., B. F., C. C. D., C. G., formulată pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâții I. V., I. L. și a obligat pârâții să se abțină de la orice acțiune care să împiedice accesul reclamanților la proprietatea acestora din Iași . B., până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat cu nr._/245/2014 la Judecătoria Iași și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată de 200 lei reprezentând taxa de timbru.
A reținut instanța de fond următoarele:
În sustinerea cererii, reclamantii L. C. și L. D. M. arata ca aceștia sunt proprietarii suprafeței de 2500 mp teren situat în ., jud. Iași, tarlaua 16, ., învecinat în partea de est cu drumul de acces . cumpărare de la A. C. și A. E., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2270/10.09.1996. Pe această suprafață de teren reclamanții au edificat o construcție cu destinația de locuință, unde își au domiciliul în prezent.
Reclamanții B. F. și B. I. declară că sunt proprietarii suprafeței de 2500 mp teren situat în ., jud. lași, tarlaua 16, parcelele IA, 2V, 3L, 4A, învecinat în partea de est cu drumul de acces . cumpărare de la A. C. și A. E., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2269/10.09.1996 și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1131/06.07.2009. Pe această suprafață de teren reclamanții au edificat o construcție cu destinația de locuință, unde iși au domiciliul în prezent.
Reclamanții C. G. și C. C. D. declară că sunt proprietarii suprafeței de 4689,81 mp teren situat în corn. R., jud. lași, tarlaua 16, învecinat în partea de sud cu drumul de acces . cumpărare de la A. C. și A. E., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub rtr. 591/30.03.2001, intabulat în cartea funciară a corn. R. prin încheierea nr. 4856 din 7.05.2001 a Biroului de carte funciară. Prin sentința civilă nr._/27.11.2009, Judecătoria Iași a admis acțiunea acestora în grănițuire împotriva pârâților loniță V. și loniță L. și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților între punctele 16,19,22,31,30, conform planului de situație anexă la expertiza G. C.. în cuprinsul acestei expertize apare reprezentat drumul de acces pentru proprietatea reclamanților, în dreptul laturii 15-16 a proprietății.
Prin sentința civilă nr._/18.06.2012 a Judecătoriei lași, definitivă și irevocabilă conform deciziei civile nr. 1495/13.06.2013 a Tribunalului lași, având ca obiect o acțiune în revendicare formulată de mai mulți reclamanți, între care I. L., instanța a stabilit că suprafața de 272 mp din planșa anexă la raportul de expertiză V. D. reprezintă drum de acces și nu pot fi acordați reclamanților în cadrul acțiunii în revendicare. În acest fel, a fost protejată calea de acces . toate proprietățile aflate în zonă.
Cu ocazia punerii în executare a hotărârii mai sus amintite de către executorul judecătoresc I. D., acesta a constatat prin procesul-verbal din 13.02.2014 o . inadvertențe ale titlului executoriu, în sensul că suprafețele de teren în litigiu deținute de către debitori nu au fost corect identificate pe punctele de contur, existând erori pe planșele anexă la raportul de expertiză.
Ulterior deplasării la fața locului a executorului judecătoresc, la data de 15.02.2014 pârâții au închis complet drumul de acces pe cont propriu, blocându-ne astfel accesul la proprietățile noastre. La presiunea autorităților locale, aceștia au redeschis drumul până la data de 9.03.2014, când l-au închis din nou, stare în care se află și în prezent.
Pentru săvârșirea acestei fapte, pârâții au fost sancționați contravențional de către Primăria corn. R., prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în cuprinsul căruia se menționează că ..drumul de acces (servitute) este blocat de un gard construit fără autorizație de construire si fără acte de proprietate", faptă de care se face vinovat I. V.. Prin același proces-verbal, pârâtului i-a fost pus în vedere să procedeze la desființarea gardului construit până la data de 14.03.2014, dispoziție însă căreia acesta nu i s-a conformat.
Prin blocarea căii de acces . nomenclatorul de străzi al . actele reclamanților de proprietate mai sus descrise, aceștia sunt în imposibilitate de a folosi calea de acces legală pentru a ajunge la proprietățile și domiciliile acestora.
La primul termen de judecata reclamanții isi completeaza cererea aratind ca solicita si obligarea paratilor sa nu inchida calea de acces a reclamantilor catre proprietățile din . solutionarea actiunii formulate pe calea dreptului comun si avand ca obiect actiune posesorie.
Cererea este legal timbrata
Paratii depun intimpinare aratind ca cererea reclamanților este lipsită de obiect, motivat de faptul că la momentul actual și de mai bine de o lună de zile nu există nici un gard despărțitor sau vreo înprejmuire așa cum arată reclamanții, motiv pentru care pârâții solicită respingerea cererii ca fiind fără obiect. De asemenea, pârâții declară că, sub aspectul urgenței și al prejudecării fondului, apreciază că nu se justifică formularea acțiunii pe calea ordonanței președințiale. Pe de o parte, acțiunea nu are caracter urgent în contextul în care la momentul actual nu există nici o împrejmuire; este adevărat că odată cu executarea silită s-a procedat la trasarea liniilor de hotar ca urmare a sentinței civile_/18.06.2012 din dosarul_/245/2007*. Cu ocazia executării s-a constatat că expertul nu a indicat corect punctele de contur pentru una dintre laturi, motiv pentru care a formulat îndreptare eroare materială. Dacă în acest moment, ar proceda la executarea silită a titlului executoriu – sentința judecătorească mai sus arătată, ar trebui practic să intre în grădinile vecinilor. De asemenea, pârâții declară că acțiunea reclamanților nu are suport juridic, motivat de faptul că pârâții nu cunosc ce context apare în evidențele dumnealor . a fost identificată până acum vreo stradă având un astfel de nume, această denumire fiind atribuită zonei respective după ce pârâții au dobândit terenul legal. Până la rezolvarea situației, pârâții declară că au lăsat o cale de acces care nu este un drum, așa cum apare în schițe și nici nu poartă denumirea de . că după 7 ani de procese, au obținut prin instanță diferența de teren de 605 mp, iar partea de teren face parte din suprafața revendicată.
Pârâții declară că, referitor la reclamantul C., acesta a fost asigurat că va avea cale de acces, așa cum de altfel s-a înțeles verbal cu acesta.
Pârâții susțin că este inutil să se acrediteze ideea că ar exista o cale de acces drum intitulată . care solicită ca reclamanții să facă dovada denumirii . în original la instanță, nu să acrediteze ideea în mod eronat că acest drum ar exista cu această denumire de mult timp și că pârâții săvârșesc un abuz.
Instanta deliberind asupra cererii retine ca:
Conform art.996 alin Cod Proc.Civ., procedura ordonanței președințiale, poate fi utilizată pentru luarea unor măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform acestor dispoziții se instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.
Prin urmare, pentru ca o cerere pe calea ordonanței președințiale să fie admisibilă trebuie să privească o măsură urgentă, cu caracter vremelnic, prin a cărei luare să nu prejudece fondul.
In fapt retine insntata ca atat reclamantii catsi paratii detin proprietati imobiliarein . B. .
In luna martie si februarei paratul a blocat pentru o perioada de cate aproximatix o saptamana accesul reclamntilor in . B. .
In momentul judecarii prezentei cauzei accesul reclamamtilor nu mai este blocat, fapt confimate de declaratiilor ambilor martorilor propusi de catre cele doua parti .
Astfel daca la momentul introducerii actiunii, luna martei reclamantii nu aveau acceas cu autoturismul la proprietatilelor din . de fapt s-a modificat pe parcursul judecatii paratii incetind sa inchida drumul de acces .
Cu toate acrstea paratul a postat poarta care impiadica accesul reclamantilor astfel incat sa poata fi remontata foarte usor .
Conform dispozițiilor legale se instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.
Prin urmare, pentru ca o cerere pe calea ordonanței președințiale să fie admisibilă trebuie să privească o măsură urgentă, cu caracter vremelnic, prin a cărei luare să nu prejudece fondul. In prezeta speta, acest aspect legitimeaza partial urgenta procedurii, doar in raport de momentul sesizarii instantei de judecata, insa raportat la rezultatul concret al faptelor reclamate, instanta va retine ca prezumata conditia urgentei ce rezida din însăși caracterul abuziv al interdictiei impusa de parat, impunandu-se necesitatea ca reclamantii sa aiba acces la propietatea lor.
S-a decis in practica judiciara ca, in principiu actul abuziv creeaza pentru partea lezata dreptul de a se folosi de procedura ordonantei presedintiale, urgenta rezultand din insasi natura litigiului dedus judecatii.
Cat priveste caracterul vremelnic al ordonantei presedintiale, instanta ia act ca reclamantii au solicitat stabilirea dreptului lor si pe calea dreptului comun, fapt materializat prin inregistrarea cererii nr_/245/2014 Astfel prezenta sentinta urmand sa produca efecte doar pana la solionarea definitiva a cererii inregistrate pe cale dreptului comun.
Neprejudecarea fondului rezida in aceea ca instanta nu a facut o analiza a raporturilor de proprietate disputate pe calea dreptului comun, si nu a dispus in nici un mod asupra acestora, ci, in respectarea dreptului la proprietate asa cum este el prevazut si de dispozitiile CEDO, a dispus restabilirea unui drept patrimonial uzurpat in mod abuziv, drept a carui exercitare nu poate fi restransa la modalitatea indicata de parat, respectiv, montarea unui gard care sa impiedice accesul reclamantilor la proprietatea lor .
In concluzie luind act de faptul ca desi paratii au inteles sa ridice gardul ce impiedica accesul reclamantilor, existand in continuiare posibilitatea montarii acestuia si inchiderii caii de acces, instanța va admite in parte cererea reclamanților si va obliga pârâții ca pana la momentul solutionarii definitive a cauzei înregistrate cu nr_ /245/2014 sa oblige paratii sa se abtina in a inchide calea de acces din . B. .
In baza art.451 C.pr.civ, instanta, dat fiind culpa procesuala a pârâților, îi va obliga la plata cheltuielilor de judecata constant in taxa de timbru de 200 de lei.
Prin sentința civilă_ din 16.10.2014 Judecătoria Iași a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 9306/30.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași formulată de reclamanții L. C., B. F., C. C. D., C. G., în contradictoriu cu pârâții I. V., I. L.,
A reținut instanța de fond că reclamanții, in susținerea cererii lor au solicitat obligarea paraților si la plata cheltuielilor de judecata. Instanța retine ca la ultimul teren de judecata apărătorul reclamaților a solicitat si obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata fara a identifica ce reprezinta aceste cheltuieli. A constatat instanța ca apărătorul reclamaților a depus cele trei chitante in cuantum total de 3000 de lei abia la data la care a formulat cerere de completare dispozitiv. Astfel luând act ca la data ramânerii in pronuntare, reclamantii nu facusera dovada existentei onorariului de avocat in cuantum de 3000 de lei, instanta a retinut că cererea de completate dispozitiv nu este întemeiata, reclamantii avand cale separata de a le solicita.
Împotriva sentinței civile 9306 din 30 iunie 2014 au formulat apel pârâții I. C. L. și I. V..
Susțin apelanții faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 996-1000 NCPC. Arată că instanța de fond nu a analizat condiția existenței aparenței dreptului pe care l-ar avea reclamanții și apoi necesitatea existenței unor cazuri grabnice. Instanța s-a preocupat doar de urgența cauzei, de vremelnicia sa, de neprejudecarea fondului, fără a analiza însă aparența de drept și astfel a dat loc abuzului.
Susțin pârâții că după 7 ani de judecată au obținut o soluție finală într-un dosar având ca obiect revendicare imobiliară. Prin sentința pronunțată instanța de judecată a stabilit că o suprafață de teren de 272 mp. Din planșa anexă la raportul de expertiză face pare din proprietatea soților I. și că această suprafață de teren constituie și obiectul judecății de față.
Sentința civilă nr_/18.06.2012 a fost pusă în executare prin executorul judecătoresc care a stabilit limitele de hotar și astfel nu se poate vorbi de o acțiune abuzivă a pârâților.. în momentul în care s-a constat de către executorul judecătoresc existența unei erori materiale reclamanții au formulat cerere de îndreptare a erorii . în acest context arată că au fost de bună credință și nu au împiedicat cu nimic folosirea proprietății reclamanților ci aceștia pentru a crea un fals litigiu și-au blocat calea de acces.
Reclamanții nu revendică vreun drept subiectiv asupra suprafeței de 272 mp ci doar că Primăria nu le-a creat o altă cale de acces. Neexistând aparența de drept și nici urgența deoarece reclamanții nu au nici o opreliște de a folosi drumul la casele lor, ordonanța președințială urmează a fi respinsă.
În drept au invocat dis part 996-1000 ncpc, art 41 ncpc.
Reclamanții L. C., L. D., B. F., B. I., C. G. și C. C. D. au formulat apel împotriva sentinței civile nr._ din 16.10.2014 a Judecătoriei Iași.
Solicită reclamanții apelanți admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinței în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului și obligarea pârâților la plata sumei de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
Arată apelanți că prin sentința 9306/30.06.2014 instanța a admis acțiunea promovată de acești împotriva pârâților I., i-a obligat pe aceștia să se abțină de la orice acțiune care să împiedice accesul reclamanților a proprietatea acestora și la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă de timbru.
Deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat au formulat această cerere pe calea prevăzută de art 444 ncpc dar cererea a fost respinsă prin sentința apelată.. solicită admiterea cererii având în vedere îndeplinirea condițiilor art 453 ncpc.
Apelul declarat de pârâții a fost legal timbrat, apelul formulat de reclamanți fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
În fața instanței de apel s-a solicitat și încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâții apelanții I. V. și L. au depus la dosar în copie certificată sentința civilă nr._/2014, procesul verbal încheiat la 19.09.2014 de executor judecătoresc I. D., declarație autentificată sub nr 645 din 13 iun 2005.
Reclamanții apelanți au depus în susținerea apelului promovat de aceștia copia chitanței nr. 7 din 17.03.2014
Instanța de apel a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a apelanților L. D. M. și B. I..
Analizând cu prioritate excepția invocată, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 9306/30.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași a fost respinsă cererea formulată de reclamanții L. C., B. F., C. C. D. și C. G. în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. L..
Calea de atac a apelului este deschisă părților din litigiul în care s-a pronunțat sentința apelată. Astfel potrivit dispozițiilor art 458 NCPC căile de atac pot fi exercitate numai de părțile din proces care justifică un interes, în afară de cazul în care potrivit legii acest drept îl au și alte organe sau persoane.
Ori, în cauză, în dispozitivul sentinței apelate nu apar ca și părți L. D. M. și B. I., hotărârea apelată neproducând efecte asupra acestora, motiv pentru care Tribunalul reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a apelantelor ce urmează a fi admisă.
Analizând cererea de apel formulată de apelanții pârâții I. V. și I. L., Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții L. C., L. D. M., B. F. și B. I., C. G. și C. C. D. au solicitat instanței obligarea pârâților pârâții I. V. și I. L. să desființeze gardul ridicat pe . B. . căii de acces a reclamanților către locuințele acestora, în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să desființeze lucrarea pe cheltuiala pârâților.
La primul termen de judecată reclamanții și-au completat cererea formulată cu următorul capăt de cerere: obligarea pârâților să nu închidă calea de acces a reclamanților către proprietățile lor aflate pe . B., . soluționarea acțiunii de drept comun având ca obiect acțiune posesorie.
Pârâții s-au apărat arătând că nu există aparența dreptului în favoarea reclamanților și că nu este îndeplinită nici condiția urgenței în cauză.
Instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile de admisibilitatea a cererii formulate, motivat de caracterul abuziv al acțiunii pârâților, arătând că deși, s-a procedat la eliberarea căii de acces către proprietățile reclamanților există în continuare pericolul ca un gard, care să împiedice accesul acestora la proprietăți, să fie montat.
Reține Tribunalul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, atât reclamanții cât și pârâții dețin proprietăți în ., jud. Iași. Reclamanții C. se învecinează la nord cu proprietatea pârâților, familiile L. și B. deținând proprietăți în continuarea proprietății C.. Accesul la proprietățile părților în litigiu se face pe o cale de acces comună care trece pe lângă toate aceste proprietăți, pe latura estică.
Pârâții s-au judecat cu vecinii de la Est, revendicând o suprafață de 605 mp teren care, potrivit raportului de expertiză efectuat în acea cauză include și parte din calea de acces. Prin sentința civilă nr._ din 18 iunie 2014 pronunțată în cauză mai sus arătată, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea numitei I. C L., pârâta din prezenta cauză, stabilind că cererea în revendicare este întemeiată în parte dar, respingând cererea în ce privește suprafața de teren ce reprezintă cale de acces.
Apreciind asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, reține Tribunalul că sunt aplicabile dispozițiile ale art. 996 NCPC, potrivit cărora, instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioară.
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate și condiția ca luarea măsurii să nu prejudece fondul cauzei.
În cazul de față, reclamanții susțin existența unei căi de acces către proprietățile lor pe care pârâți au închis-o. Aparența dreptului în cauză se întemeiază pe existența căii de acces situată în partea de est a proprietăților părților, cale de acces care le asigură folosința imobilelor, care a fost obstrucționată prin acțiunea pârâților.
Pârâții contestă dreptul reclamanților asupra căii de acces susținând că în realitate calea de acces la imobile este alta, nu cea arătată de reclamanți, dar în prezenta cauză instanța nu este chemată să analizeze existența vreunui drept real asupra terenului în litigiu ci doar existența unei aparențe a dreptului în favoarea reclamanților, care să justifice protecție. Reținând că în titlurile de proprietate ale reclamanților este menționată calea de acces la estul proprietăților dar și faptul că în sentința civilă_/2014 a Judecătoriei Iași se face vorbire de existența drumului de acces pe terenul revendicat de reclamanți, apreciază Tribunalul că este îndeplinită condiția aparenței dreptului în favoarea reclamanților, necesară pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. Este indiferent din această perspectivă dacă în cauză calea de acces este un drum public, . arată reclamanții sau dacă este o cale de acces stabilită convențional, drum de exploatare, câtăvreme din probatoriul evaluat de instanță rezultă existența unei căi de acces folosită de mulți ani de către toți proprietarii implicați în prezentul litigiu.
Cererea reclamanților urmărește obținerea unor măsuri de ridicarea de construcții respectiv, obligare a pârâților la a nu face nimic de natură a împiedica accesul reclamanților la proprietatea, Astfel de măsuri pot fi dispuse și pe calea ordonanței președințiale dacă se dovedește existența caracterului abuziv al acțiunii pârâților și sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Reține Tribunalul că acțiunea pârâților nu poate fi caracterizată ca un abuz care să justifice luarea unei măsuri în vedere protejării dreptului reclamanților pentru viitor. Astfel, din procesul verbal de executare silită, identificarea cadastrală efectuată în vederea punerii în executare a sentinței obținută de pârâți în revendicare și declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, rezultă că pârâții au procedat la realizarea îngrădirii terenului după rămânerea irevocabilă a sentinței având ca obiect revendicare și ca urmare a deplasării la teren cu executorul judecătoresc și cu expertul topocadastral (proces verbal de trasare din 13.02.2014, fila 109 dosar). După efectuarea de măsurători la teren s-a constat de către executorul judecătoresc necesitatea îndreptării erorilor din cuprinsul sentinței titlu executoriu, în vederea continuării executării silite, pârâții procedând la formularea unei cereri de îndreptare, soluționată de instanțe. În condițiile în care nici anterior deplasării cu executorul judecătoresc la teren și nici ulterior lunii martie pârâții nu au mai încercat închiderea căii de acces către locuința reclamanților nu se poate reține existența unei acțiuni abuzive având drept scop încălcarea dreptului reclamanților de a folosi calea de acces.
Martorii audiați în cauză au arătat faptul că din luna martie pârâții nu au mai închis calea de acces către proprietate pârâților. La momentul soluționării cauzei de către instanța de fond, calea de acces fusese eliberată de către pârâți. Instanța de fond a reținut corect acest aspect, susținând că urgența luării măsurii solicitate de reclamanți nu se menține în privința cererii de înlăturare a gardului construit de pârâți dar a apreciat că subzistă urgența pentru a de dispune obligarea pârâților să se abțină de la orice acțiune care să împiedice accesul reclamanților la proprietatea acestora.
Ori, Tribunalul reține că nici în privința acestei măsuri nu este îndeplinită condiția urgenței, neexistând nici o dovadă concretă administrată de reclamanți care să indice faptul că pârâții ar intenționa în viitor să obstrucționeze dreptul reclamanților de acces la proprietatea acestora. Pentru a se putea reține îndeplinită condiția urgenței este necesar ca prejudiciul sau împiedicarea ce se susține de către reclamanți să aibă un caracter cert și nu unul eventual, ori în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea acestei condiții.
Pentru considerentele arătate Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare admiterii cererii având ca obiect ordonanță președințială, acțiunea reclamanților impunându-se a fi respinsă.
Analizând apelul formulat de apelanții reclamanți L. C., B. F., C. G. și C. C. D. împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014 a Judecătoriei Iași Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au solicitat prin cererea de completare a dispozitivului formulată obligarea pârâțior la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat.
Reține Tribunalul că aceasta se impunea a fi admisă pentru următoarele considerente:.
Potrivit disp. art. 444 n.c.p.c. dacă prin hotărârea dată, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei capăt de cerere, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei reprezentând taxă de timbru. Reclamanții au solicitat prin cererea introductivă de instanță și prin concluziile orale și scrise depuse la dosar obligarea pârâților la plata cheltuielilor reprezentate de contravaloarea onorariului de avocat, cerere nesoluționată de instanța de fond.
În aceste condiții reținând că există o nepronunțare a instanței de fond cu privire la acest capăt de cerere se impunea a fi admisă cererea de completare și soluționată cererea formulată de reclamanți. Contrar celor reținute de către prima instanță, constată Tribunalul că reclamanți au depus odată cu concluziile scrise, în ședința publică din 27 iunie 2014, și trei chitanțe care atestă achitarea sumei de 3000 de lei cu titlu de onorariu de avocat.
Având în vedere însă schimbarea soluției date în capătul de cerere principal, reținând că acțiunea formulată de reclamanți nu este întemeiată și cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată se impune a fi respinsă.
Pentru considerentele mai sus expuse Tribunalul va admite apelul formulat de pârâții I. V. și I. L. împotriva sentinței civile nr. 9306/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași sentință pe care o va schimbă în tot în sensul că va respinge acțiunea reclamanților L. C., L. D. M., B. F. și B. I., C. G. și C. C. D. în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. L.. Va admite excepția lipsei calității procesual active a apelanților L. D. M. și B. I. și va admite apelul formulat de apelanții L. C., B. F., C. G. și C. C. D. împotriva sentinței civile nr_ din 16 oct. 2014 a Judecătoriei Iași sentință pe care o va schimbă în tot în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 9306/30.06.2014 a Judecătoriei Iași în sensul că va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților I. V. și I. L. la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâții I. V. și I. L. împotriva sentinței civile nr. 9306/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge acțiunea reclamanților L. C., L. D. M., B. F. și B. I., C. G. și C. C. D. toți cu domiciliul ales la C. Av T. D. din Iași .. 16A în contradictoriu cu pârâții I. V. și I. L. domiciliați în Iași ., . .> Admite excepția lipsei calității procesual active a apelanților L. D. M. și B. I..
Admite apelul formulat de apelanții L. C., B. F., C. G. și C. C. D. împotriva sentinței civile nr_ din 16 oct. 2014 a Judecătoriei Iași sentință pe care o schimbă în tot.
Admite cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 9306/30.06.2014 a Judecătoriei Iași și completează dispozitivul sentinței civile nr 9306/30.06.2014 a Judecătoriei Iași în sensul că
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților I. V. și I. L. la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
10 ex., 29.04.2015
Judecător fond: C. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
