Contestaţie la executare. Decizia nr. 753/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 753/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iunie 2015
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 753/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant M. D. F. și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, intimat ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5699/16.04.2014 Judecătoria Iași a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea M. D. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – AMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și a respins, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării, formulată de contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.08.2013 sub nr._, contestatoarea M. D. F. a formulat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - A.J.F.P. Iași contestație la executarea silită inițiată de intimată în dosarul de executare nr._/22/_ din 02.08.2013, solicitând anularea tuturor formelor de executare și a executării silite însăși.
În motivarea cererii, contestatoarea a precizat că la data de 12.08.2013 i s-au comunicat de către A.J.F.P. Iași somația nr.22/_ /_ și titlul executoriu nr._. A precizat contestatoarea că prin somație i se pretinde suma de 422 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, iar titlul executoriu atașat cuprinde aceeași sumă, cu referire la Decizia nr.5690/10.06.2013 și Decizia Acc. nr._/31.03.2013, Doc. nr._/26.02.2013, Doc. nr._/31.03.2013 și Doc. nr._/26.02.2013, fără a se arăta ce reprezintă aceste înscrisuri. Contestatoarea a precizat că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă conform prevederilor art.662 C.proc.civ. În tabelul sumar inserat în titlul executoriu contestat nu sunt prevăzute baza de calcul și perioada la care sunt raportate aceste debite, procentul de contribuție datorat, pentru a putea verifica legalitatea acestora, modul de calcul ori incidența prescripției. A mai arătat contestatoarea că sunt încălcate prevederile art.141 al.4 C.proc.fiscală, cu consecința nulității titlului executoriu și a somației aferente, întrucât mare parte din debitele menționate în titlul executoriu au fost achitate, astfel că titlul executoriu conține debite care nu există în realitate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură fiscală și ale Noului Cod de procedură civilă.
În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei prin înscrisuri și a depus somația nr.22/_ /_ din data de 02.08.2013, titlul executoriu nr._/02.08.2013, foi de vărsământ, extrase cont, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, întrucât, conform art.172 al.3 din OG 92/2003, pentru contestarea titlului executoriu există o altă procedură prevăzută de lege.
A solicitat intimata respingerea contestației formulată împotriva somației și a titlului executoriu, motivat, în esență, de următoarele considerente: titlul executoriu a fost emis în baza deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii și decizii de impunere prin care s-a stabilit faptul că figurează contestatoarea în evidențele fiscale cu un debit în cuantum de 422 lei, care reprezintă contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. Actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.141 Cod procedură fiscală, conținând elementele obligatorii prevăzute de lege. Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contestatoarea avea obligația de a depune declarația fiscală pe propria răspundere, iar neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de plată a contribuției legale. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate), precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul. Suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art.88 lit.c, art.119, art.120 al.7 din OG92/2003.
În drept au fost invocate prevederile art.141, art.172 Cod procedură fiscală.
Intimata a depus copia dosarului de executare.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, motivat de faptul că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere emise de C.A.S. Iași la organul fiscal competent conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, față de care nu a primit niciun răspuns și s-a adresat instanței de contencios administrativ.
A mai arătat contestatoarea că a efectuat toate plățile către C.A.S. Iași înainte de data scadenței. Astfel, debitele menționate în titlul executoriu sunt deja achitate, iar titlul executoriu este lovit de nulitate, conținând debite care nu există în realitate.
La primul termen de judecată din data de 29.11.2013, contestatoarea a completat acțiunea, solicitând restabilirea situației anterioare executării, potrivit dispozițiilor art.722 N.C.proc.civ. În motivare, contestatoarea a susținut că a fost nevoită să achite suma de 422 lei, care i s-a pretins prin titlul executoriu contestat, pentru a nu i se popri conturile bancare. Acest capăt de cerere a fost legal timbrat.
A fost administrată proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimata A.J.F.P. Iași, s-a reținut că prezenta contestație la executare este formulată împotriva unor acte de executare, respectiv somația nr. 22/_ /_ din data de 02.08.2013 și titlul executoriu nr._/02.08.2013, iar nu împotriva unui titlu de creanță, iar pentru contestarea actelor de executare menționate legea nu prevede o altă procedură.
Prin urmare, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, intimata A.J.F.P. Iași a emis titlul executoriu nr._/02.08.2013, natura obligațiilor fiscale fiind contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, precum și accesorii ale acestor sume, fiind indicat fiecare document prin care s-a evidențiat suma de plată (Decizie calcul accesorii 5690/10.06.2013, Decizie_/26.02.2013, Decizie_/31.03.2013, Decizie calcul accesorii_/31.03.2013 și Decizia_/26.02.2013), termenul de plată/perioada și cuantumul sumei datorate. La aceeași dată a fost emisă somația nr. 22/_ /_ prin care s-a indicat natura obligației de plată (contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri), titlul executoriu și cuantumul total al sumei datorate (422 lei).
Decizia de impunere reprezintă titlu de creanță conform art. 110 din OG nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, iar art.111 din OG nr. 92/2003 instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Articolul 205 din OG nr.92/2003 prevede la alin.1 că, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Astfel cum rezultă din prevederile art.120 din OG nr.92/2003, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.172 din OG nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zise, destinată să înlăture neregularități ale procedurii execuționale, derivând din nerespectarea strict a regulilor de procedură a executării silite.
Or, analizând procedura de executare silită instanța de fond a constatat că somația de executare și titlul executoriu cuprind elementele prevăzute de art.145 al.2 și art.141 al.11 și al.4 din OG nr.92/2003 și nu prezintă vicii de esență, aceste acte având ca scop avertizarea debitorului cu privire la obligația de plată a sumelor cuprinse în decizia de impunere.
Astfel, conform art. 141 din OG nr.92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
De asemenea, conform art.145 al.1 din OG nr.92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației, care este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Instanța de fond a reținut că, întrucât obligațiile arătate în deciziile de impunere au ajuns la scadență, rezultă că titlul executoriu și somația au fost emise conform legii.
Deși contestatoarea a precizat că suma de 422 lei nu este datorată, întrucât a plătit la scadență toate sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, din înscrisurile depuse la filele 12-15, 62-63, reprezentând foi de vărsământ și extrase de cont, rezultă că au fost efectuate de către contestatoare plăți în contul C.A.S. Iași la datele de 28.02.2013, 18.03.2013, 05.06.2013, 19.06.2013, 23.09.2013, 25.10.2013, dar nu se pot stabili deciziile de impunere aferente și nici perioada pentru care au fost efectuate aceste plăți. Din situația analitică debite plăți solduri, depusă de intimată, instanța reține că au fost înregistrate plăți efectuate de contestatoare, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate la datele de 18.03.2013, 19.06.2013, 23.09.2013 și 25.10.2013.
Motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii sale cu privire la baza de calcul, procentul de contribuție datorat și modul de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate și al accesoriile legale, țin de legalitatea și temeinicia impunerii obligațiilor de plată comunicate.
Prin urmare, față de considerentele ce preced, instanța de fond a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, instanța de fond a reținut dispozițiile art.722 al.1 din N.C.proc.civ., conform cărora, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
A susținut contestatoarea că a plătit suma de 422 lei, care i s-a pretins prin titlul executoriu contestat, însă nu a făcut dovada efectuării plății.
Față de soluția de respingere a contestației la executare și prevederile art.722 al.1 N.C.proc.civ., instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea M. D. F., sentință pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, a formulat contestație la executarea inițiată de intimată în dosarul nr._/22/_ din 02.08.2013, solicitând anularea tuturor formelor de executare și a executării silite însăși.
Instanța de fond a respins cererea motivând că, deși a făcut dovada plăților, "nu se pot stabili deciziile de impunere aferente și nici perioada pentru care au fost efectuate aceste plăți".
Apelanta a solicitat să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei care fac dovada pe deplin a debitelor achitate în întregime și la termen în anul 2013, astfel încât apreciază că executarea silită începută împotriva ei este nelegală.
A depus la dosar dovada plăților - foi de vărsământ și extrase de cont care atestă plățile efectuate în contul C.A.S. lași.
A depus totodată o dovada a situației pe anul 2013, astfel cum ne-a fost eliberată de intimată, de unde rezultă fără putință de tăgadă că a efectuat în termen plățile către C.A.S. lași.
Pentru aceste motive, a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea contestație la executare, cu toate capetele de cerere ce au fost formulate.
In drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art.466 și următoarele C. și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeana a Finanțelor Publice lași care se subroga în drepturi Administrației Finanțelor Publice a Municipiului lași și devine parte in prezentul raport juridic potrivit Hotărârii Guvernului României nr.520/2013 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala coroborat cu prevederile Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1104/2013 pentru aprobarea structurii organizatorice regionale a ANAF, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Intimata consideră că în mod corect, instanța de fond a considerat că titlul executoriu contestat este doar un act de executare, în care este transpusa obligația de plata din unul sau mai multe titluri de creanță, constând în decizii de impunere.
Prin urmare, executarea silită propriu-zisă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.141 Cod procedură fiscală conținând elementele obligatorii prevăzute de lege.
Debitele stabilite de CAS lași în sarcina contestatorului au fost comunicate AJFP lași in format electronic, in baza ORDINULUI COMUN nr.806/06.06.2012 privind Protocolul Cadru de predare — primire a documentelor si informațiilor in vederea administrării de către Agenda Naționala de Administrare Fiscala - Administrația Finanțelor Publice a mun. lași a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice.
Titlul executoriu emis de organul fiscal este un act procedural, emis pentru a delimita momentul in care titlul de creanță devine titlu executoriu, creanțele devin exigibile și astfel poate fi începuta procedura executării silite. Titlul executoriu este, in fapt, transpunerea, după expirarea termenului de plata, a titlului de creanță ajuns la scadență.
În cadrul procesual al unei contestații la executare nu se poate pune în discuție întinderea titlului de creanță (Deciziile de impunere), așa cum prevede disp. art.172 alin.3 din Codul de procedura fiscala, dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevazută de lege.
Legiuitorul a stabilit în mod imperativ, prin art.218 din Codul de procedură fiscală, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale: după parcurgerea procedurii prealabile stabilită de art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, se poate formula acțiune, conform prevederilor Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ “… la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
După cum rezultă din textul art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală, contestarea existenței și cuantumului creanțelor fiscale (stabilite prin titluri de creanță), nu poate forma obiectul unei contestații la executare, în care instanța este ținută doar la verificarea formelor de executare (somații, adrese de înființare a popririi, etc.).
Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea apelului formulat de M. D. F. ca neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr.5699/2014 pronunțată de Judecătoria lași ca fiind legale și temeinice.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
M. D. F. a formulat contestație la executarea silită inițiată de AJFP Iași – ANAF – Min. Finanțelor Publice inițiată în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Contestatoarea a invocat ca prim motiv al contestației faptul că titlul executoriu se referă la suma de 422 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și face trimitere la anumite decizii, fără însă a preciza ce reprezintă acele înscrisuri. S-a invocat faptul că în tabelul sumar inserat nu sunt prevăzute baza de calcul și perioada la care sunt raportate aceste debite, procentul de contribuție datorat, pentru a putea verifica modul de calcul sau incidența prescripției, iar în lipsa acestor elemente, nici instanța nu poate aprecia caracterul cert, lichid și exigibil.
De asemenea, contestatoarea a invocat expres lipsa elementelor prevăzute de dispozițiile art. 141(4) din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu contestat nefăcând nici o referire la „natura sumelor datorate și neachitate”.
Tribunalul reține că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent în a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis potrivit legii se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanța atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Potrivit alin. 4 al art. 141 din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
În speță, titlul executoriu contestat în prezenta acțiune, nr._ nu a fost legal întocmit, conform normelor obligatorii care reglementează emiterea lui, întrucât nu cuprinde ultimele elemente enumerate în alin. 4 al art. 141 din Codul de procedură fiscală, respectiv cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Nefiind înscrise exact baza de calcul, perioada la care sunt raportate aceste debite, procentul de contribuție datorat, nu se poate verifica nici modul de calcul inițial, ce sumă s-a achitat și cât a mai rămas de achitat din fiecare sumă scadentă.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă aplicabil în speță, va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că ca admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. D. F. în contradictoriu cu intimata DGRFP Iași - AJFP Iași și va dispune anularea formelor de executare și a executării silite însăși din dosarul de executare nr._/22/_ /_ - nr._ din 02.08.2013.
În baza dispozițiilor art. 451-453, tribunalul va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatoarea M. D. F. împotriva sentinței civile nr.5699/16.04.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. D. F. în contradictoriu cu intimata DGRFP Iași- AJFP Iași.
Dispune anularea formelor de executare și a executării silite însăși din dosarul de executare nr._/22/_ /_ - nr._ din 02.08,2013.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond.(reprezentând onorariul de avocat)
Păstrează dispozițiile referitoare la respingerea excepției inadmisibilității.
Definitivă.
Pronunțată azi 02.06.2015, în temeiul disp. art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C./4 ex
Judecător de fond: S. A. T., Judecătoria Iași
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 742/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 762/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
