Fond funciar. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Februarie 2015
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/2015
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul T. C. împotriva sentinței civile nr. 2421/18.02.2014 pronunțata de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.2421/18.02.2014 a Judecătoriei Iași, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. C. domiciliat în Israel, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Iași, ..115, ., parter, apartament 6, la Cabinet Avocat O. D. L., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, ..60, și C. L. DE FOND FUNCIAR COTNARI, cu sediul în ., având ca obiect anularea Hotărârii nr.2378/13.07.2010 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 15.01.2013 reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar Cotnari solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr.2378/13.07.2010 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași iar în subsidiar anularea acestei hotărâri prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar de respingere a cererii reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra Viei Vorona M. din Cotnari, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în baza dispozițiilor Legii nr.247/2005 reclamantul a depus la C. L. de Fond Funciar Cotnari o cerere prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol vie din . denumirea de Via V. M..
Aceasta a fost proprietatea reclamantului fiind cumpărată de tatăl acestuia Adolf T. pe numele lui C. T. anterior anului 1930, anul decesului lui Adolf T.. La data achiziționării terenului C. T. era minor și era reprezentat de mama acestuia P. T. numită „tutricea legală a minorilor defunctului său soț Adolt T.”. În Jurnalul nr.2546/28.06.1930 pronunțat în dosarul nr.27/1930 a Tribunalului Județean Iași –Secția Tutelară se menționează că minorul C. este proprietarul Viei V. M. în suprafță de 4 ha și 43 arii cu construcțiile de pe aceasta și mobilele vii, din . Est cu drumul comunal, Nord Via A. Păscăloaiei, Sud Via Doamnei Charlotte Gherorghiu și Vest cu via Dr. Buzenki.
Hotărârea contestată este nulă absolut în principal întrucât nu s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr.247/2005 și regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991, aprobat prin H.G. nr.890/2002, în sensul că nu a fost comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire propunerea Comisiei Locale de admitere sau respingere a cererii, propunerea impotriva căreia reclamantul avea un drept de contestație exercitabil în termen de 10 zile. Astfel s-a încălcat dreptul reclamantului de a formula contestație împotriva propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar .
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar s-a solicitat instanței a se observa faptul că motivul de respingere nu este clar menționat, nefiind făcută o analiză amănunțită a cererii, C. L. neprocedând nici măcar la identificarea terenului conform atribuțiunilor prevăzute de art.5 litera c) din H.G. nr.890/2002.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.247/2005, H.G. nr.890/2005.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză pentru identificarea terenului.
Alăturat cererii s-au depus la dosarul cauzei: împuternicire avocațială, adresa nr.7389/17.12.2012 a Primăriei Cotnari către reprezentantul convențional al reclamantului, copia hotărârii contestate și anexa acesteia,proces verbal de afișare din 10.08.2010 (f. 5-9).
Legal citată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a formulat întâmpinare (f.f.17 ds). În motivarea acesteia a arătat pârâta că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant a fost respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată și nici nu a făcut dovada calității de moștenitor după Adolf T..
S-au invocat dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991. Din documentația ce a stat la baza hotărârii contestate se observă faptul că cererii de reconstituire nu i-au fost anexat actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de teren și nici certificat de moștenitor sau alte acte de stare civilă din care să rezulte calitatea de moștenitor. Jurnalul din dosarul nr.27/1930 al Tribunalului Iași nu este relevant în condițiile în care stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 01.01.1990 înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinarile legal făcute până la data intrării în vigoare a legii. Reclamantul nu a făcut dovada că acest teren a fost preluat de CAP sau predat la stat.
Conform dispozițiilor Legii 1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005 titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea dreptului.Or, în cauză C. L. de Fond Funciar nu a identificat vechiul amplasament ca fiind liber.
S-a mai arătat faptul că în ceea ce privește cauzele de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, acestea stipulează în mod clar condițiile în care această sancțiune operează.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri .
În baza art.242 Cod pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a depus la dosar documentația aferentă hotărârii contestate, respectiv: copia hotărârii contestate, anexa, referatul Comisiei Locale de Fond Funciar,adresă nr.501/03.02.2010 de înaintare a propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar către solicitant, proces verbal din 25.11.2009 al ședinței de lucru a Comisiei Locale de Fond Funciar Cotnari,cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub numărul 501/12.09.2005, împuternicire avocațială (f.19-27 ds).
În cursul cercetării judecătorești s-a încuviințat proba cu încrisuri.
La dosarul cauzei reclamantul prin apărător ales a depus înscrisul Jurnalul 2546 din dosarul nr.27/1930 al Tribunalului Iași- Secția Tutelară, certificat de moștenitor 22/09.05.2003 emis de BNP „P. M.”, certificat de moștentiro nr.21/09.05.2003 emis de BNP „P. M.”, certificat de deces . nr._/07.08.1970, traducere leagalizată a certificatului de calitate moștenitor 10/17.07.2011, traducere legalizată carte identitate C. T. (f.57-65 ds), inventar averea mobilă și imobilă rămasă pe urma def. Adolf Teitler proprietatea fiului său C. Teitler (f.83,48 ds), proces verbal din 27.08.1930, Dovadă, Raport de expertiză (f.85-90 ds), adresa nr.754C din 06.11.2013 a M.A.I.-Serviciul Județean Ialomița a Arhivelor Naționale (f.98 ds), Formular X pe numele T. P. la Recensământul general al României din 1941 (f.101-107 ds).
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor 21/09.04.2003, certificatul de calitate de moștenitor nr.22/09.05.2003, certificatul de deces D4_ eliberat la 07.08.1997, certificatul de calitate moștenitor nr.10/2011, carte identitate seria_ 1 (filele 59-64 dosar) reclamantul din cauza de față are calitatea de unic moștenitor ai numitilor Teitler Adolf A., Teitler P. și Teitler Jack.
În această calitate prin cererea adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Cotnari la data de 12.09.2005, înregistrată sub numărul 501, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul compus din teren și construcție cunoscut sub denumirea de Via V. M., situat în . (f.56 dosar).
Cererea a fost formulată prin mandatar B. G., la al cărui sediu profesional petentul a indicat domiciliul pentru comunicarea corespondenței cu autoritățile administrative.
Cererea a fost luată în analiză de C. L. de Fond Funciar la 25.11.2009 astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței din acea dată iar propunerea membrilor comisiei a fost de invalidare a acesteia față de neindicarea suprafeței de teren solicitată, lipsa actelor doveditoare ale dreptului de proprietatei și ale calității de moștenitor (f.54-55 dosar).
Propunerea Comisie Locale a fost comunicată petentului la domiciliul ales, cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 52,53 dosar însă plicul a fost restituit emitentului, nefiind reclamat de destinatar.
La data de 07.07.2010 C. L. înaintează Comisiei Județene propunerea de invalidare a cererii cu motivarea că nu sunt prezentate acte doveditoare pentru dreptul de proprietate și nici în dovedirea calității de moștenitor (f.51 verso dosar).
Prin Hotărârea contestată C. Județeană de Fond Funciar validează propunerile Comisiei Locale privind un număr de 28 de cereri inclusiv cererea reclamantului din cauza de față, care se regăsește invalidată la poziția nr.25 a Anexei hotărârii.
În drept potrivit dispozițiilor art.53 din Legea nr.18/1991 „Hotararile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (2) Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.”
Prin cererea de față reclamantul, prin apărător ales, critică hotărârea contestată sub trei aspecte: pe de o parte se susține că actul este lovit de nulitate absolută nefiind respectate dispozițiile Legii nr.247/2005, în sensul că nu a fost comunicată acestuia propunerea Comisiei Locale ce a premers emiterii hotărârii astfel încât nu a fost respectat dreptul acestuia de a contesta propunerea în termenul de 10 zile prevăzut de lege; pe de altă parte se susține că motivul respingerii cererii nu este clar evidențiat și C. Județeană nu a procedat la o analiză amănunțită a cererii sale; în sfârșit petentul mai critică hotărârea întrucât în faza administrativă a analizării cererii sale nu s-a identificat de către Comisie amplasamentul suprafeței de teren solicitat a fi restituit.
Analizând hotărârea contestată, susținerile părților și probele administrate instanța reține caracterul neîntemeiat al acțiunii formulate.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută a hotărârii contestate de reclamant instanța reține că acea critică adusă de petent hotărârii, privitoare la omisiunea comunicării propunerii Comisiei Locale ce a premers emiterii actului administrativ final de invalidare, nu este întemeiată întrucât în documentația aferentă cererii de reconstituirea a petentului instanța a regăsit dovezile de comunicare prin comisia locală a adus la cunoștința solicitantului propunerea de invalidare a cererii sale (f.52-54 ds). Adresa nr.501/03.02.2010 a fost comunicat solicitantului la domiciliul indicat în cerere pentru comunicarea actelor de procedură însă plicul expediat cu confirmare de primire a fost restituit expeditorului, nefiind ridicat de destinatar.
Pe de altă parte, instanța reține că motivele de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997 privesc actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate și nu hotărârile Comisiei Județene de Fond Funciar prin care s-au respins/invalidat cererile de reconstituire formulate de persoanele interesate, împotriva acestora solicitanții având la dispoziție calea specială de atac prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991, calea plângerii în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește restul criticilor aduse de reclamant hotărârii contestate instanța reține că motivele respingerii cererii de reconstituire formulată de reclamant cu ocazia apariției Legii nr.247/2005 au fost în număr de două, ele fiind dezvoltate în referatul Comisiei Locale de Fond Funciar și implicit însușite de C. Județeană de Fond Funciar în hotărârea colectivă de invalidare.
S-a reținut astfel că solicitantul nu face dovada calității sale de moștenitor.
Cu privire la acest motiv instanța remarcă faptul că deși prin cererea nr.501/12.09.2005 solicitantul arăta că anexează în dovedire dovada calității sale de moștenitor, din documentația aferentă cererii de reconstituire remisă de pârâta C. Județeană de Fond Funciar nu fac parte certificatele de calitate moștenitor depuse de reclamant în cursul judecății plângerii (în pofida faptului că instanța a pus în vedere pârâtei să trimită la dosarul cauzei întreaga documentație aferentă cererii și hotărârii contestate). În orice caz instanța reține că la dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri de natură să ateste calitatea acestuia de unic moștenitor al numiților Adolf T., P. T. și Jak T. (Teitler) acest motiv de respingere nefiind întemeiat.
În ceea ce privește însă cel de-al doilea motiv care a condus la respingerea cererii de reconstituire formulată de reclamant și anume lipsa dovezilor privind îndreptățirea la reconstituire, instanța îl găsește întemeiat.
Astfel, potrivit disp.art.8 din Legea nr.18/1991 „ Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. (2) De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.”
Conform art.11 din legea nr.18/1991 „Suprafata adusa in cooperativa agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrarii in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperativele agricole de productie in baza unor legi speciale sau in orice mod de la membrii cooperatori. (2¹) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.
Potrivit art.6 din Legea nr.1/2000, modificată prin dispozițiile Legii nr.247/2005 „ (1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art.11 alin. (1) si (2) din aceeasi lege. (1^1) Titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.(1^2) Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate. (1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”
Din analiza probei cu înscrisuri administrată în cauză instanța reține că actele invocate de petent în dovedirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate (atât în cuprinsul cererii adresată Comisiei Locale cât și in contestația de față) sunt reprezentate de înscrisurile intitulate Jurnalul nr.2546 din 28 iunie 1930 în dosarul nr.27/930 al Tribunalului Iași - Secția Tutelară, Inventarul averii mobile și imobile rămasă după defunctul Adolf T. și Raport de expertiză efectuat de expert arhitect M. S. în același dosar (filele 57 dosar, filele 83-89 dosar).
Instanța notează faptul că actul de dobândire a proprietății (titlul de proprietate în sensul dispozițiilor art.6 alin1 indice 1 din Legea nr.1/2000) asupra acestei suprafețe de teren nu a fost depus la dosarul cauzei.
Analiza înscrisurilor depuse de reclamant arată faptul că la nivelul anului 1930, anul decesului autorului reclamantului, cu prilejul inventarierii averii mobile și imobile a tatălui acestuia se menționa faptul că reclamantul, minor la epoca inventarierii, era proprietarul Viei Vorona M. din . în suprafață de 4 ha și 43 arii, cu construcțiile de pe aceasta (f.57 dosar).
Potrivit Procesului verbal din 27.08.1930 (fila 85 dosar) totalitatea averii mobile și imobile inventariată după defunct a fost predată “pe seama tutricei legale P. Teitler sub luare de dovadă”.
Mențiunile cu privire la situația juridică a acestei suprafețe de teren solicitată de reclamant se opresc la nivelul anului 1930, nici în cererea cu care s-a adresat comisiilor și nici în acțiunea de față reclamantul nefurnizând detalii privitoare la soarta proprietății după această dată.
Instanța remarcă faptul că în înscrisul Formularul X – copie de pe partida numitei T. P., întocmit cu ocazia Recensământului general al României în anul 1941, la Cap XV pct. 2 al formularului, dedicat terenurilor, declaranta nu mai menționa nici un teren proprietatea acesteia sau a minorilor C. și Jack T. ci doar bunuri imobile urbane din Iași, Piatra N. și P., proprietatea sa și a minorilor, grevate de credit ipotecar de rang I, bunurile fiind în posesia și administrarea societății Creditul U. Iași care din venitul acestor bunuri achita reclamantei pensie alimentară.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991, dreptul la reconstituirea proprietății nu se naște decât în condițiile dovedirii: 1.calității de fost proprietar sau moștenitor al acestuia (condiția îndeplinită de reclamant); 2. dreptului de proprietate însuși al fostului proprietar; 3. dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului, care derivă numai din aceea că fostul proprietar a fost lipsit de dreptul de proprietate prin predarea terenului la stat/CAP sau prin preluarea terenului de către stat ori CAP.
Cea din urmă condiție își are rațiunea în caracterul reparatoriu al legii, care nu urmărește reîntregirea unui vechi drept de proprietate în orice condiții ci numai în acele situații în care lipsirea fostului proprietar de dreptul său de proprietate are la bază politica de preluare abuzivă a proprietăților private de către regimul comunist în perioada 6.03._89.
Or, la dosarul cauzei reclamantul nu a depus nici titlurile de proprietate obtinut anterior intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991 pentru terenul în discuție iar probele cu înscrisuri administrate nu relevă faptul că suprafața de teren solicitată de reclamant astfel cum apare aceasta menționată în actele cu caracter declarativ întocmite la nivelul anului 1930, a fi fost preluată sau predată la stat.
Instanța mai reține că legea fondului funciar nu instituie o prezumție legală de preluare de către stat sau de către cooperativa agricolă de producție a terenurilor ce au aparținut foștilor proprietari. Revine celor interesați, în condițiile art.1169 cod civil, sarcina probei cu privire la îndeplinirea celei din urmă condiții necesară pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În lumina acestor considerente de fapt și de drept, reținând că în cauză reclamantul nu a justificat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate conform dispozițiilor din Legea nr.18/1991, va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând pe larg cererea recurentul arată că nu i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare4 de primire propunerea Comisiei locale de fond funciar Cotnari, astfel încât instanța trebuia să constate nulitatea hotărârii nr.2378/13.07.2010.
Pe fondul cauzei, arată recurentul că, Via V. M. a fost proprietatea sa, fiind cumpărată de tatăl său Adolf T. pe numele lui C. T. anterior anului 1930, anul decesului lui Adofl T.. La data cumpărării terenului vie, petentul era minor. După data decesului tatălui său, C. T. a fost reprezentat legal de mama sa P. T. care a fost numită „tutricea legală a minorilor defunctului său soț Adolf T..”
În Jurnalul nr.2546/28.06.2030 pronunțat în dosar nr.27/1930a Tribunalului Jud. Iași Secția tutelară se menționează că „minorul C. T. este proprietarul viei V. mare în suprafață de 4 ha 43 arii cu construcțiile de pe ea și mobilele vii”. Via V. M. se afla în . învecina la Est cu drumul comunal, la Nord cu Via A. Păscăloaiei, la Sud cu Via doamnei Charlotte G. și la Vest cu Via Dr. Buzenki. De asemenea, această situație se desprinde și din Procesul verbal din 27 august 1930 (fila 85 dosar) conform căruia totalitatea averii mobilă și imobilă rămasă după decesul tatălui petentului recurent a fost predată „pe seama tutricei legale P. T. sub luare de dovada”. Odată cu predarea către mama recurentului imobilul V. M. nu a devenit proprietatea acesteia ci via a rămas în continuare în proprietatea lui T. C. și nici nu a existat documente din care să rezulte înstrăinarea viei și ieșirea acesteia din patrimoniul lui T. C..
În cauză, în cursul cercetării judecătorești instanța a respins proba cu efectuarea unei expertize de identificare a terenului în suprafață de 4 ha și 43 arii care a aparținut recurentului, și de identificare cadastrală a terenului. Această expertiză ar fi lămurit dacă în prezent acest amplasament se mai regăsește în totalitate pe raza Comunei Cotnari și dacă s-au emis titluri de proprietate altor persoane pe acest amplasament. Ar fi lămurit o expertiză de identificare a terenului și din punctul de vedere al competenței Judecătoriei Iași la judecarea cauzei în primă instanță.
Depune în dovedirea cererii, un proces verbal pentru impunerea venitului global din anul 1931.
Legal citată, C. Județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de recurs formulate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de recurs formulată recurentul T. C. reiterează susținerile din cererea introdusă la instanța de fond, amplu analizate de aceasta în sentința civilă nr.2421/2014.
Astfel, reține tribunalul că prin sentința civilă nr.2421/18.02.2014 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul T. C..
Instanța de fond a reținut în mod corect că în această cauză reclamantul nu a justificat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate conform dispozițiilor din Legea 18/1991.
Prin Hotărârea nr.2378/2010 C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991 a validat propunerea Comisiei locale de fond funciar Cotnari și a respins cererea domnului T. C. privind reconstituirea dreptului de proprietate întrucât pentru terenul solicitat nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada calității de moștenitor după autorul Adolf T..
Atât la fond cât și în recurs C. județeană de fond funciar Iași a susținut că înscrisul intitulat Jurnal pronunțat în Dosarul nr.27/1930 al Tribunalului Iași nu este relevant și nu constituie o dovadă suficientă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile în care potrivit Legii18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau în registrul agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
În legea 247/2005 în titlul V privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr.169/1997 se stipulează că titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a legiinr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În speța de față recurentul nu a depus în vederea dovedirii dreptului de proprietate titluri de proprietate anterioare apariției Legii 18/1991 pentru terenul în discuție și nu a făcut nici dovada că acest teren a fost preluat de stat sau predat la C.A.P.
Așa cum a constatat instanța de fond mențiunile cu privire la situația juridică solicitat de reclamant se opresc la nivelul anului 1930, nefiind detalii cu privire la soarta proprietății după această perioadă.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, nefăcând dovada calității de proprietar moștenitor îndreptățit la reconstituire în condițiile Legii 18/1991 cu modificările ulterioare, în speță nu se impunea efectuarea unei expertize.
Cu privire la constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.2378/2010 întrucât nu s-a respectat procedura comunicării propunerii comisiei locale de fond funciar menționăm că dispozițiile art. III*) din Legea18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd în mod clar în ce condiții sunt lovite de nulitate absolută actele juridice emise în temeiul acestei legi speciale, urmând a fi respinse de instanță.
Mai mult, din actele depuse la instanța de fond, rezultă că propunerea Comisiei locale a fost comunicată petentului las domiciliul ales cu confirmare de primire filele 52,053, plicul fiind restituit emitentului, nefiind reclamat de destinatar.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamant T. C., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul T. C. împotriva sentintei civile nr. 2421/18.02.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.
Tehred. C.D.N.
2ex./06.04.2015
Jud. fond- D. C. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
