Pretenţii. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul IAŞI

În motivarea actiunii, reclamanta a învederat că parata in mod voit nu si-a achitat obligatiile ce ii revin priind plata cheltuielilor de intretinere, desi a beneficiat lunar de serviciile furnizorilor .

Aceasta a mai aratat ca a încheiat cu furnizorii de utlități contracte în temeiul cărora are obligația să achite contravaloarea acestor utilități, deoarece în caz de neplată la scadență furnizorii percep penalități de întârziere. A mai arătat reclamanta că în cadrul asociației s-a stabilit că proprietarii membri vor suporta plata datoriilor către furnizorii de utilități și a penalităților de întârziere.

În drept, cererea a fost intemeiata pe dispoz.art. 50 din Legea nr. 230/2007 si Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1588/2007 .

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu art. 50 al. 2 din Legea nr. 230/2007.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: fișa de cont pentru operații diverse a pârâtei, tabel de calcul al penalităților, decizii cu privire la penalitatile de intarzirere, copii de pe listele de plată aferente fiecărei luni din perioada solicitată.

Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.

În fapt, pârâta B. M. are calitatea de proprietar al imobilului situat în mun. Iasi, ., . atrage aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Din analizarea listelor de plată coroborate cu fișa de cont a pârâtei, astfel cum au fost depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că acesta a înregistrat în perioada iulie 01.02._12 un debit în cuantum de 3793,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere.

Față de această situație, instanța reține că potrivit HG nr. 1588 din 2007 care aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și care abrogă dispozițiile HG 400 din 2003, administratorul asociației are obligația de a afișa lista de plata în termen de maxim 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Tot astfel, potrivit art. 25 din același act normativ și a art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, data care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă. De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 24 din HG 1588/2007, în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment, iar reîntregirea fondului de rulment se face lunar prin plata sumelor afișate pe lista de plată.

Conform dispozițiilor art. 32 din același act normativ și art. 46 al. 1 din Legea nr. 230/2007, toți propietarii au obligația să achite lunar, conform listei de plată cotele de contribuție ce le revin la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Analizând listele de întreținere, instanța constata că s-a respectat obligația de afișare a listelor de plată, pârâta J. A. neconformându-se obligației de achitare a întreținerii.

Din dispozițiile art. 50 al. 1 ale Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari rezultă că asociația de proprietari este legitimată să acționeze în justiție proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

În ceea ce privește modul de calcul al penalităților depus la dosar (f. 13-15), instanța constată ca acestea respectă plafonul legal de 0,2 la sută pe zi de întârziere – în speță fiind în cuantum de 0,1 % pe zi. În acest sens, instanța se va raporta la dispozițiile art. 49 al. 1 din legea 230/2007 care stabilește că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășeste termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Pe cale de consecință, instanța constată că, pentru intervalul 01.02._12 pârâta a înregistrat o sumă de 952,29 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere .

Față de aceste dispoziții, instanța constată că termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței s-a împlinit pentru perioada 01.02._12 și, de asemenea, constată că pretențiile reclamantei au fost dovedite în totalitate în ceea ce privește existența și întinderea obligației de plată a cheltuielilor de întreținere de către pârâtă, dar și în privința obligației de achitare de către aceasta a penalităților de întârziere pe perioada de referință, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.civ. Cum aceasta nu a făcut dovada liberării de obligație, instanța urmează ca, în temeiul art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007 și al disp. HG nr. 1588 din 2007 să admită cererea și să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 3793,82 lei reprezentand cheltuieli de intretinere datorate pentru perioada 01.02._12 si a sumei de 952,29 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru perioada 01.02._12.

În ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparator .”

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză.

Susține recurenta în motivarea cererii că, în mod greșit instanța de fond a admis în totalitate debitul solicitat prin acțiunea introductivă, fără să țină seama chiar de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Susține că a depus acțiunea introductivă la data de 08.08.2012, însă înscrisurile în dovedirea acesteia au fost depuse la data de 24.05.2013, odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei. Prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 3.793.82 lei cu titlu de debit ,pentru perioada 01.02.2010 – 30.04.2012, însă din înscrisul intitulat „Fișa de cont pentru operații diverse”, care se regăsește la filele 21 – 23 în dosar, restanța cu titlu de debit cu care figura era una mult mai mică.

Astfel, în acest înscris ultima operațiune efectuată este pe data de 18.12.2012, moment la care recurenta figura cu un debit restant în sumă de 1.739,26 lei. Această diminuare a fost rezultatul efectuării unor plăți la data de 24.07.2012, 17.08.2012, 18.10.2012 și 25.10.2012, pentru suma totală de 2.550 lei. Prin urmare, dacă instanța se raporta la această situație, nu putea să dispună admiterea în totalitate a acțiunii cu privire la debit, ci dosar în parte, cel mult pentru suma de 1.739,26 lei.

Arată recurenta că, a mai efectuat plăți în cursul anului 2013, anterior momentului în care instanța a rămas în pronunțare și care erau de natură a diminua debitul solicitat de către reclamantă. Aceste plăți au for efectuate după cum urmează:

- 93 lei prin chitanța nr._ din data de 10.05.2013;

- 1.000 lei prin chitanța nr._ din data de 30.05.2013;

- 80 lei prin chitanța nr._ din data de 26.07.2013.

În al doilea rând, în mod greșit instanța de fond nu a observat faptul că reclamanta a introdus în „Fișa de cont pentru operații diverse” și sume cu alt titlu decât cheltuieli de întreținere.

În al treilea rând, de la momentul la care s-a pronunțat instanța de fond și până în prezent a mai efectuat două plăți, prima la data de 19.09.2013, prin chitanța nr._, pentru suma de 94 lei, și a doua la data de 31.10.2013, prin chitanța nr._, pentru suma de 200 lei, plăți care de asemenea sunt de natură a diminua până la inexistență debitul solicitat prin acțiunea introductivă pentru perioada 01.02.2010 – 30.04.2012.

În mod greșit instanța de fond a admis în totalitate penalitățile solicitate prin acțiunea introductivă.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei, la filele 13-15 din dosar, o fișă de calcul al penalităților la plata cărora a solicitat obligarea sa.

Această fișă nu este întocmită în mod corespunzător, și anume nu cuprinde toate elementele în baza cărora au fost calculate penalitățile.

Consideră că penalitățile solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă au fost în mare parte achitate, iar penalitățile solicitate reprezintă penalizări anterioare perioadei pentru care a fost chemată în judecată.

Depune în dovedirea cererii de recurs chitanțele cu care înțelege să facă dovada susținerilor sale.

Deși instanța a solicitat de la unitatea intimată relații cu privire la cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților datorate în prezent de recurentă, aceasta nu a dat curs acestor solicitări și nici nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de recurs formulate raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.08.2012 pârâta – recurentă a fost chemată în judecată de Asociația de P. – . se dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de întreținere în cuantum de 3,793,82 lei datorate pentru perioada 01.02.2010 – 30.04.2012, precum și la plata sumei de 952,29 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.02.2010 – 30.04.2012.

La data de 08.10.2012 instanța a suspendat cauza în temeiul disp.art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, reclamanta – intimată formulând cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 24.05.2013, cerere însoțită de înscrisuri în dovedirea acțiunii. La termenul din data de 09.09.2013 instanța de fond a repus pe rol cauza, a constatat faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită și a dat cuvântul pe fondul cauzei, pronunțând la data de 16.09.2013 sentința civilă nr._.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B. M. criticând-o atât sub aspectul cheltuielilor de întreținere cât și al penalităților acordate de instanță.

Reține tribunalul că prin cererea introdusă la instanța de fond la data de 08.08.2012 reclamanta Asociația de P. . obligarea pârâtei B. M. la plata sumei de 3293,82 lei cheltuieli de întreținere restante și 952,29 lei penalități de întârziere aferente perioadei 01.02.2010 – 30.04.2012.

Chitanțele indicate de recurentă în cererea de recurs la fila 4 dosar din datele de 24.07.2012, 17.08.2012, 18.10.2012, 25.10.2012 pentru suma de 2550 lei aferentă perioadei din acțiunea introductivă nu au fost depuse de aceasta.

În recurs, face dovada achitării debitului cu chitanțele depuse pentru perioada solicitată de intimata – reclamantă: 1000 lei (fila 8), 93 lei (fila 8), 2500 lei (fila 19), rezultând un total de 4593 lei.

Constată instanța că, pentru perioada 01.02.2010 – 30.04.2012 solicitată de reclamantă în acțiunea introductivă debitul a fost achitat integral.

Cât privește calculul penalităților datorate pentru aceeași perioadă, reține instanța că din cuantumul sumelor din fișele depuse la instanță, rezultă că, din totalul sumei solicitate s-a achitat 799,18 lei, pârâta – recurentă având de achitat cu titlu de penalități restante suma de 153,11 lei.

Motivul de recurs referitor la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond urmează a fi respins de instanță, pârâta – recurentă fiind în culpă, în cauză fiind aplicabile disp.art. 274 Cod procedură civilă.

Cât privește capătul de cerere formulat de recurentă privind obligarea intimatei Asociația de P. . cheltuielilor de judecată în recurs, acesta urmează a fi respins, deoarece recurenta a făcut dovada achitării sumelor datorate cu titlu de restanțe ulterior pronunțării sentinței Judecătoriei Iași ( chitanțele fiind din anul 2014), neputându-se reține vreo culpă în sarcina intimatei.

Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul disp.art. 312 al.1 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de pârâta B. M. și va modifica în parte sentința Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de parata B. M. împotriva sentintei civile nr.11.434/16.09.2013 pronuntata de Judecatoria Iași, sentinta pe care o modifica in parte, în sensul că:

Admite în parte actiunea formulată de reclamanta Asociația de P. . cu pârâta B. M..

Obligă pârâta să plătească suma de 153,11 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 01.02._12.

Respinge cererea reclamantei Asociația de P. . pârâtei B. M. la plata cheltuielilor de întreținere restante în cuantum de 3.793,82 lei aferente perioadei 01.02._12.

Menține dispozitiile referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge cererea recurentei privind obligarea intimatei Asociația de P. . cheltuielilor de judecată în recurs.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica azi, 03.02.2015.

Red. A.M.

Tehnored. E.N./26.02.2015

Jud. fond: M. G. C.