Rezoluţiune contract. Decizia nr. 367/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 367/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător - L. H.
Judecător - M. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 367/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent T. M. și pe intimat T. C. C., intimat T. O. E., având ca obiect rezoluțiune contract .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta, personal, precum și intimatul T. C. C., lipsind intimata T. O. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că se prezintă recurenta T. M., legitimată cu CI, ., nr._, CNP_, precum și intimatul T. C. C., legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța constată că prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată și pune în discuție această cerere.
Recurenta arată că își menține această cerere.
Intimatul precizează că nu se opune.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9804/25.06.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta T. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Damacovici, situat în mun. Iași, ., . în contradictoriu cu pârâții T. C. C. și T. O. E., ambii cu domiciliul în mun. IAși, ., ., ., având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
Cheltuielile avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Obligă reclamanta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, astfel cum au fost reduse.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2650/09.05.2007 la BNP S. B., reclamanta a vândut pârâților nuda proprietate asupra apartamentului nr. 52, situat în mun. IAși, ., ., ., compus din două camera, bucătărie, baie cu wc, hol, debara, sas și balcon în suprafață utilă de 37,81 mp, amplasat în sector cadastral 19, având nr. cadastral 192/2/VIII/52, întabulat în Cartea Funciară nr._ a localității IAși, transmițându-se cumpărătorilor dreptul de folosință asupra cotei indivize de 3,8% din suprafața totală de teren pe care se află amplasat blocul X1, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct asupra apartamentului până la sfârșitul vieții. Prețul vânzării fiind de 50.000 lei vechi, a fost primit integral la data autentificării contractului, pârâții asumându-și obligația ca în caz de îmbolnăvire a reclamantei să îi acorde îngrijire cu medicamente și asistență medicală iar la deces să o înmormânteze potrivit cu toate obiceiurile locului legate de acest eveniment.
Instanța reține că rezoluțiunea reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară avută anterior încheierii contractului, fiind necesar a se întruni anumite condiții, și anume, ca una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea putând fi și parțială, caz în care partea din obligație neexecutată trebuind a fi fost considerată esențială la încheierea contractului, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Astfel, instanța constată că pârâții, pe lângă obligația de achitare a prețui contractului, de_ lei, sumă ce a fost remisă reclamantei cu data autentificării convenției, aceștia și-au asumat și obligația de a respecta dreptul de uzufruct al reclamantei iar în caz de îmbolnăvire să îi acorde îngrijire prin procurarea de medicamente și asistență medicală.
Coroborând actele medicale depuse în copie la dosar, instanța mai reține că, ulterior încheierii contractului de menționat anterior, reclamanta a beneficiat de asistență medicală la diferite unități spitalicești – Spitalul de psihiatrie Socola IAși, din cauza unor probleme de sănătate mai vechi, astfel cum se menționează în biletele de externare.
Instanța apreciază că, conținutul concret al obligației contractuale de acordare de îngrijiri medicale trebuie circumscris nevoilor în schimbare ale întreținutului, în sensul că este posibil ca după încheierea contractului întreținutul să treacă printr-o perioadă în care să nu aibă nevoie de serviciile întreținătorului sau din contră să aibă nevoie de o grijă sporită, de prestarea unor activități deosebite.
Înțelegând astfel obligația asumată de către pârâți, rezultă că pentru a se reține în sarcina pârâților o neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale era necesar ca reclamanta să probeze nu numai asumarea de către aceștia a obligațiilor respective, împrejurare dovedită cu fotocopia înscrisului ce constată contractul încheiat de părți, ci și faptul că a adus la cunoștința pârâților nevoile sale iar pârâții au refuzat să-i acorde asistența necesară. În cauza de față nu s-a făcut o asemenea dovadă, martorul propus de reclamant declarând că tot ceea ce cunoaște sunt relatate de către reclamantă iar la spital i-a văzut de vreo două ori pe pârâți.
Totodată, reclamanta nu a făcut dovada prescrierii vreunui tratament medicamentos sau a vreunui regim alimentar care să fi fost adus la cunoștința pârâților și pe care aceștia să nu-l fi respectat în îndeplinirea obligației de a asigura reclamantei medicamentele. De asemenea, din declarația martorului Frost D. reiese că pârâții îi acordau îngrijiri medicale și că acesta a însoțit personal pe pârât la spital pentru a-și vizita mama iar din interogatoriul administrat reclamantei, reiese că pârâtul a fost odată în vizită la spital.
În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina pârâților o neexecutare culpabilă a obligației asumate prin procurarea medicamentelor, ori prin asigurarea asistenței medicale.
În ceea ce privește obligația de întreținere pe care, susține reclamanta, pârâții nu au respectat-o, din contractul de vânzare-cumpărare nu reiese că pârâții și-au asumat o astfel de obligație.
Ca atare, întrucât rezoluțiunea unui contract sinalagmatic se înfățișează ca o sancțiune civilă ce intervine în cazul neexecutării corespunzătoare, cu vinovăție, de către una dintre părți a uneia sau a mai multor obligații cu caracter esențial asumate, sancțiune prin care se desființează cu efect retroactiv acel contract, iar din probele administrate în cauza de față nu s-a conturat o conduită culpabilă a pârâților, față de dispozițiile art. 1020 și art. 1021 C.Civ, potrivit cărora în contractele sinalagmatice condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna, în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul, cealaltă parte fiind îndreptățită să solicite fie executarea obligației fie desființarea contractului cu daune interese, instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
Pentru a aprecia astfel se mai are în vedere și faptul că, în lipsa unei clauze prin care părțile să fi stipulat expres necesitatea unei supravegheri permanente, executarea sau neexecutarea obligației de asistență medicală a fost analizată prin prisma diligențelor normale ale unui întreținător rezonabil și nu a unui îngrijitor permanent.
Referitor la nerespectarea de către pârâți a dreptului de uzufruct al reclamantei, instanța reține că aceasta are la dispoziție o altă procedură legală de apărare a acestui drept iar în cauză nu s-a făcut nici dovada că reclamantei nu i s-ar permite să locuiască în imobil.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că acesta are un caracter accesoriu, soluționarea sa depinzând de soluția care se va da cererii principale, în rezoluțiunea contractului. Cum cererea principală va fi respinsă, în baza dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., instanța urmează să respingă și cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător (chitanța nr. 174 din 26.02.2013, nr. 175 din 12.03.2012 și cea din 31.05.2013), astfel cum a fost redus.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, dar potrivit art. 274 alin. (3) C. pr. civ.: „Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2, 3 din Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Instanța reține că prezenta cauză nu prezintă un grad ridicat de complexitate, fiind soluționată și la al doilea termen de judecată.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat(cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei ).
Instanța reține că prin aplicarea art. 274 alin. (3) C.pr.civ., nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții, aplicând pentru aceasta criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C.pr.civ.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta T. M. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea scrisă înaintată instanței și înregistrată la data de 10.03.2015 recurenta T. M. declară că întelege să renunțe la judecata prezentei cereri de recurs dată fiind împăcarea ce a intervenit între părți.
Ca atare, în puterea dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, tribunalul va lua act de declarația recurentei T. M. în sensul celor dispuse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 246 C.Pr.Civ. ia act de renunțarea recurentei T. M. la judecata cererii de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 9804/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o men?ine.
Obligă recurenta să plătească, în aplicarea încheierii nr. 37 din data de 26.01.2015, în intervalul martie – noiembrie 2015 suma de câte 52,5 lei lunar cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată cu privire la care s-a dispus plata eșalonată. Constată achitată prima rată din taxa judiciară de timbru la data de 27.02.2015 cu chitanța nr. ISXUC_ în valoare de 52 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 24.03.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, L. H. | Judecător, M. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red/Tehnored. CM
28.04.2015/2 ex.
Judecător fond: L. M. Ș. D.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 04-05-2015, Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
