Pretenţii. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 357/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2015
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 357/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către P. V. împotriva sentinței civile nr. 3321 din 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata Asociația De P. PT 8 C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 martie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 3321/5.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamanta Asociația de P. PT 8 C. in contradictoriu cu pârâta P. V..
A fost obligată pârâta la plata sumei de_ lei reprezentând debit restant la întreținere pentru perioada 1.01._12 și 8147,30 lei cu titlu de penalități aferente perioadei 1.07._12
A fost obligată pârâta la plata sumei de 834, 5 lei reprezentând diferență onorariu expert, urmând ca această sumă să fie achitată în contul doamnei expert D. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrata, reclamanta Asociația de P. „PT 8 C. ” a chemat in judecata pe parata P. V., solicitând obligarea sa la plata sumei de_,10 lei reprezentând cota de întreținere restanta, aferenta perioadei 01.01.2007 – 30.03.2012și ; suma de_,56 lei 6 lei penalitati de întârziere aferente perioadei 1.07._12.
In motivare, a arătat ca parata, in calitate de proprietar al apartamentului situat in Iași, . A, ., ., nu a achitat in totalitate cotele de întreținere aferente locuinței ceea ce a condus la imposibilitatea asociației de proprietari din care face parte să achite facturile la utilități la zi, acest lucru generând penalități. Achitând parțial contravaloarea cheltuielilor de întreținere și al penalităților, cursul prescripției a fost întrerupt, iar cuantumul acestora nu a fost contestat de către pârâtă. Mai mult, reclamanta arată că în anul 2007 pârâta a efectuat doar două plăți, în data de 7.02.2007 a semnat un angajament de plată pe care nu l-a respectat. Reclamanta a indicat sumele și documentele în baza cărora în cursul anilor 2007 și 2008 pârâta a plătit din întreținere și din penalități, operând o recunoaștere a datoriei. De asemenea, se arată că asociația de proprietari și-a stabilit propriul sistem de penalizare,în cuantum de 0,2 % pe zi, iar pârâta a fost notificată atât prin cabinet de avocat cât și prin biroul executorului judecătoresc cu notificările nr 79/18.05.2009 asupra debitelor existente la acea dată și cu notificarea nr 85/25.03.2012 pentru o datorie totală de_,81 lei restanțe ți penalități.
Listele de plata au fost afișate in fiecare luna, la loc vizibil, astfel încât proprietara a cunoscut in permanenta cuantumul sumelor de bani pe care trebuia sa-l achite cu titlu de cheltuieli de întreținere si penalitati.
A mai precizat reclamanta că din cauza neachitării la zi a cheltuielilor de întreținere, scara a înregistrat datorii către furnizorii de utilități, care au trimis notificări: CET ul în 2009, 2010, 2011, APAVITAL-ul în 2011, și chiar, în urma neachitării debitelor, CET-ul a sistat furnizarea apei potabile la blocul și scara pârâtei, rămânând fără utilități și proprietarii buni platnici, existând de asemenea notificarea pentru achitările restantelor sub sancțiunea sistării furnizării agentului termic.
In drept, a invocat disp.art.49, 50 din Legea 230/2007, art 25 din HG 1588/2007.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Ulterior pârâta a depus întâmpinare – f 76 arătând că sumele solicitate de către reclamantă sunt prescrise, că aceste sume datează în realitate din anul 2005, că motivele chemării în judecată sunt abuzive și nereale, solicitând efectuarea unei expertize contabile, arătând că a solicitat debranșarea și deconectarea de la căldură.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Parata face parte din asociația de P. PT8 C., fiind proprietar al apartamentului situat in Iași, . A, ., ., In această calitate, nu a achitat in totalitate cotele de întreținere aferente locuinței pentru perioada 1.01._12, si penalitățile pentru perioada 1.07._12, ceea ce a condus la imposibilitatea asociației de proprietari din care face parte să achite facturile la utilități la zi.
Conform art.46 din Legea 230/2007 privind asociațiile de proprietari, „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Iar conform art. 49 alin.1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin procesele verbale din 13.07.2007- f 37, 9.11.2008- f 35, 8.07.2009- f 33, 17.02.2011- f 32 al Adunării generale a Asociației de Locatari s-a stabilit că pentru întârzierile la plata întreținerii se vor percepe penalizări în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere.
In ce privește prescripția invocată de pârâtă, instanța a reținut că, potrivit art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripției este de 3 ani, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind un drepturile accesorii. Iar conform art.12 din același act normativ,in cazul in care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Instanța a reținut că prin acțiune s-a solicitat obligarea paratei la plata unor cheltuieli de întreținere pentru perioada 1.07._12 si penalitati de întârziere aferente perioadei 01.07.2008 – 30.01.2012 f. Conform art. 16 alin.1lit.a din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.Întrucât pârâta a fost lunar informată cu privire la debitul datorat, a întocmit un angajament de plată pe care nu l-a respectat în anul 2007, a achitat parte din debit și din întreținere conform chitanțelor din anii 2007, 2008, 2011 (filele 28-31), a fost notificată prin executor judecătoresc, instanța a constatat că în ceea ce privește perioadele pentru care ar fi incident termenul de prescripție a operat întreruperea acestuia.
Raportat la calculele efectuate de reclamantă, expertiza de specialitate efectuată în cauză de către doamna expert D. a constatat existența unor diferențe între suma solicitată și suma real datorată, dat fiind lipsa unor înscrisuri justificative ale reclamantei. Astfel, potrivit acestui raport de expertiză căruia instanța i-a acordat prezumția veridicității, pârâta datorează sumele de_ lei debit restant pentru perioada 1.01._12 și 8147, 30 lei penalități pentru perioada 1.07._12.
Față de dispozițiile legale anterior citate, și raportat la probele administrate în cauză, instanța a admis in parte cererea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia sumele individualizate în expertiza contabilă.
D. fiind ca ambele părți au solicitat proba cu expertiza contabilă, iar onorariul provizoriu a fost achitat de către reclamantă, instanța, pentru egalitate de tratament, a obligat pârâta la plata sumei respective, cu mențiunea că hotărârea este executorie cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta P. V..
Recurenta a arătat că acțiunea a fost greșit admisă de prima instanță deoarece cheltuielile solicitate pentru perioada 1.07._09 sunt prescrise atât cu privire la debitul principal cât și cu privire la penalități. Consideră recurenta că au fost greșit aplicate disp. art. 16 al. lit.a din Decretul 167/1958 deoarece, în cazul prestațiilor succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Critică recurenta și interpretarea instanței cu privire la cauzele de întrerupere a termenului de prescripție. Astfel, se arată, nu s-a precizat care parte din debit a fost achitată, pentru a se reține întreruperea termenului de prescripție iar notificarea prin executorul judecătoresc nu poate fi considerată act începător de executare.
În privința cuantumului debitului solicitat, recurenta susține că este greșit calculat, ținând cont că nu a locuit în apartament timp de 5 ani, motiv pentru care a contestat listele afișate. Recurenta învederează că a solicitat chiar și debranșarea de la utilități deoarece era obligată a plăti toate pierderile înregistrate în . prima instanță nu a luat în seamă întreg probatoriul administrat, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării recursului raportat la data comunicării sentinței de fond considerând că nu poate fi luată în seamă cererea pârâtei de comunicare a actului la o altă adresă la 3 săptămâni de la pronunțare.
A invocat excepția netimbrării cererii de recurs.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului considerând legală sentința primei instanțe. Intimata arată că prin achitarea parțială a contravalorii cheltuielilor de întreținere și a penalităților, prin informarea lunară cu privire la obligația de plată și angajamentul luat, cursul prescripției a fost întrerupt. Consideră intimata că expertiza a fost corect efectuată, recurenta datorând debitul calculat.
A solicitat respingerea recursului și a depus la dosar acte.
Analizând prioritar excepțiile invocate, Tribunalul reține:
Excepția tardivității formulării recursului este nefondată.
Prin acțiunea introductivă, domiciliul pârâtei a fost indicat ca fiind în Iași, . A, .> Ulterior a fost citată la sediul cabinetului avocatului R. I.( filele 106, 122, 134, 185) fară să se fi solicitat.
La data de 10.12.2013 pârâta a depus la dosar un memoriu prin care a menționat că de 2 ani locuiește în București, ., sector 2 și a solicitat a se înainta raportul de expertiză la această adresă(fila 189).
La data de 5.03.2014 a fost pronunțată sentința recurată.
La data de 27.03, pârâta a solicitat comunicarea sentinței la adresa din Iași.
Sentința a fost comunicată la 12.06.2014 la această adresă iar la 27.06.2014, pârâta a declarat recurs.
Din actele dosarului se constată că pârâta recurentă nu a ales un alt domiciliu la care să îi fie comunicate actele de procedură deși a susținut că nu mai locuiește în Iași de 2 ani. A solicitat doar comunicarea raportului de expertiză în București.
Prin urmare, comunicarea sentinței la adresa cabinetului avocatului(fila 229) și la adresa din București(fila 233) nu pot fi luate în seamă, nefiind aplicabile disp. art. 93 și 98 c.proc.civilă. Comunicarea sentinței s-a realizat potrivit art.90 c.proc.civilă.
În raport de disp. art. 301 c.proc.civilă, recursul este declarat în termen, excepția invocată nefiind întemeiată.
Excepția netimbrării recursului este neîntemeiată deoarece recurenta a depus la dosar dovada plății taxei de timbru în sumă de 580lei( fila 39- chitanța nr._/29.10.2014).
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent perioadei 7.02._09 este întemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 1.01._12. Acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la data de 14.06.2012. Din cuprinsul acțiunii rezultă că sumele achitate în cursul anilor 2007 și 2008 au fost imputate asupra cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților. La data de 7.02.2007 pârâta recurentă a semnat un angajament de plată(fila 22) recunoscând că datorează suma de 4242,40lei cheltuieli de întreținere și 1824,53lei penalizări. Potrivit art. 16al.1 lit.a din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Chitanțele de la filele 28-31 dovedesc plata de restanțe și penalizări. Prin urmare, la data de 7.02.2007, pârâta a recunoscut debite datorate până la acel moment. Notificările de la filele 23, 25, 27 dosar, s-au realizat prin poștă(prin avocat) și nu prin executor judecătoresc, astfel cum a reținut prima instanță.
Rezultă, așadar, că dreptul la acțiune pentru debitele aferente perioadei 7.02._09 sunt prescrise. Nu constituie act întrerupător de prescripție, informarea lunară a pârâtei prin afișarea listelor de plată (lipsa contestării listelor nu echivalează cu recunoașterea debitului) și nici notificarea prin avocat care nu se consideră act începător de executare silită, potrivit Decretului 167/1958.
Reținând această situație, Tribunalul mai constată și că în cuprinsul expertizei contabile, la calculul debitului datorat, expertul a avut în vedere sume de bani care reprezintă taxe de timbru, onorariu de avocat, onorariu executor judecătoresc ș.a., sume ce nu pot fi incluse în cheltuielile de întreținere. Aceste aspecte precum și constatarea faptului că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterior menționată, conduc la concluzia că pentru legala soluționare a cauzei este necesară refacerea expertizei.
Potrivit celor anterior expuse, se apreciază întemeiat recursul, care va fi admis în raport de disp. art. 304 pct.9 c.proc.civilă și conform disp. art. 312 al.3 c.proc.civilă, va fi casată în tot sentința primei instanțe.
Rejudecând cauza, Tribunalul, în raport de motivele anterior expuse, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 7.02._09 și va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere și a penalizărilor aferente acestei perioade.
Pentru restul perioadei indicată în acțiunea introductivă, respectiv iulie 2009-martie 2012 pentru cheltuieli de întreținere și iulie 2009- ianuarie 2012 pentru penalizări, cauza va fi reținută spre rejudecare. Urmează a se pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă pentru a se verifica modul în care au fost calculate cheltuielile de întreținere și penalizările aferente perioadei menționate anterior. Expertul va verifica dacă există înștiințări ale pârâtei adresate reclamantei prin care îi aduce la cunoștință că nu a locuit în apartament timp de aproape 5 ani și va stabili dacă au fost corect calculate debitele pentru această perioadă de timp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului.
Admite recursul declarat de pârâta P. V. împotriva sentinței civile nr. 3321/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 7.02._09 și respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. în contradictoriu cu pârâta P. V. – ca fiind prescrisă pentru perioada menționată.
Reține cauza spre rejudecare și fixează termen de judecată 30.04.2015 pentru când se vor cita părțile, urmând a se pune în discuția acestora necesitatea efectuării unei expertize tehnice, în specialitatea contabilitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex. – 30.03.2015
Judecător fond: P. V. Ș.
| ← Succesiune. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
