Cereri. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 321/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Martie 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 321/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent . PLOIEȘTI și pe intimat N. M. M. S., intimat N. M., intimat N. Ș., intimat S. M. R., având ca obiect alte cereri REVOCARE CONTRACT V-C.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 3 martie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 677/19.02.2014 a Judecătoriei Iași s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Ploiești, ., ., . cu pârâții N. M., N. Ș., domiciliați în . și S. M. R.( fostă Z.), domiciliată în Focșani, ., ., . și continuată în contradictoriu cu N. M., S. M. R. și N. M. S., domiciliat în ..
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului N. M. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei S. M. R. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1616/08.04.2005 reclamanta . chemat în judecată pe pârâții N. M., N. Ș. și Z. M. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- revocarea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 861/27.02.2002;
- repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului;
- în subsidiar, să se constate nulitatea contractului, fiind încălcate dispozițiile art. 1303 cod civil, prețul fiind neserios.
- Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că pârâții N. M. și N. Ș. au fost angajați la firma reclamantă cu contracte individuale de muncă în funcția de gestionar și, respectiv, casieră la punctul de lucru stație distribuție carburanți situat în . angajării pârâtului în funcția de gestionar s-a încheiat la notarul public „ Declarația da garantare imobiliară” autentificată sub nr. 4261/29.11.2000 prin care ambii pârâți, respectiv N. M. și N. Ș. au consimțit să garanteze cu imobilul proprietate comună situat în . concurența sumei de 500 milioane lei eventualele pagube în gestiune și în legătură cu serviciul ce ar fi putut fi produse de pârât. Urmare a proceselor verbale de inventariere nr. 1/31.10.2000, 2/30.11.2000 și 3/31.12.2000 s-au emis de către reclamantă deciziile de imputare nr. 1/05.11.2000, 2/05.12.2000 și 3/05.01.2001, încheindu-se angajamente de plată de către cei N. M. pentru suma de 8 998 000 lei și N. Ș. pentru suma de 43 173 118 lei, aceștia luându-și angajamentul de a achita sumele sustrase până la data de 31.01.2001.Sumele datorate nu au fost achitate, iar la inventarierea făcută la data de 09.11.2001 s-a constatat o lipsă în gestiunea pârâtului de_ lei, pârâtul recunoscând la întocmirea procesului verbal de inventariere sustragerea sumei. De asemenea, cu ocazia încheierii balanței contabile pe luna octombrie 2001, s-a constatat că pârâta N. Ș. a sustras suma de 12 500 000 lei. Pentru aceste sume reclamanta a emis deciziile de imputare nr. 5/31.10.2001 și nr. 6/10.11.2001. Ulterior, a mai emis deciziile de imputare nr. 7/15.01.2002 și nr. 8/15.02.2002 pentru sumele de 6 836 200 lei și 5 591 400 lei împotriva pârâtei N. Ș. reprezentând sume sustrase societății. În concluzie, pârâții datorează societății sumele de_ lei N. M. și 68 100 7718 lei N. Ș..
Întrucât pârâții nu au dorit să achite debitul datorat, reclamanta a învestit la Judecătoria P. cu formulă executorie angajamentele de plată și deciziile de imputare emise împotriva pârâților și a început executarea silită, formându-se dosarul de executare nr. 42/2002 al B. P. F.. Cu această ocazie reclamanta a aflat de la executor că pârâții înstrăinaseră imobilul prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 861/27.02.2002 către fiica lor, Z. M. R., în condițiile în care garantaseră cu acest imobil eventualele lipsuri în gestiune.
Prin urmare, acest act a fost încheiat în frauda reclamantei, pârâții N. M. și N. Ș. urmărind să-și micșoreze patrimoniul și să facă imposibilă recuperarea sumelor datorate reclamantei, fiind aplicabile dispozițiile art. 975 cod civil. Întrucât pârâții și-au rezervat dreptul da abitație viageră asupra imobilului, este evident faptul că scopul acestui contract a fost scoaterea acestuia din patrimoniul pârâților N. M. și N. Ș.. Complicitatea terțului dobânditor este evidentă în speță, neputându-se susține că fiica acestora nu a știut de datoria vânzătorilor și de faptul că prin acest act nu s-a urmărit decât insolvabilitatea debitorilor, actul având o cauză ilicită. Dacă fiica debitorilor ar fi fost de bună credință, ar fi putut să îi ajute fără să încheie un contract de vânzare cu clauză de întreținere.
Din lecturarea contractului se observă că și suma de 10.000.000 lei a fost primită anterior semnării contractului și nu în fața notarului, ceea ce în lipsa oricărei dovezi duce la concluzia că nici măcar acest preț ridicol nu a fost achitat.
Față de aceste motive, reclamanta solicită revocarea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Pe capătul de cerere subsidiar, consideră reclamanta că primordială este calificarea actului, acesta fiind un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și nu un contract de întreținere, astfel că este indubitabil caracterul derizoriu al prețului în raport de valoarea lucrului vândut, încălcându-se dispozițiile art. 1303 cod civil.
Ca urmare, reclamanta solicită să se constate nulitatea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Pârâta S. M. R., fostă Z., a depus întâmpinare ( f. 31-33) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la cererea de revocare a contractului, acțiunea putând fi introdusă în termen de trei ani da la data la care a luat cunoștință de încheierea contractului. Cum reclamanta arată în cerere că pe 10.04.2002 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de situație din care a aflat despre vânzare, rezultă că termenul de trei ani a fost depășit. De asemenea, a invocat prescripția dreptului de a mai cere executarea silită cu privire la datoriile reclamate. Pentru primele trei decizii de imputare pârâții au semnat angajamente de plată pe data de 14.01.2001, acestea având termen scadent la 31.01.2001, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31.01.2004.Garanția imobiliară este un accesoriu al obligației principale, iar cum obligația principală nu mai poate fi cerută prin apelarea la forța de constrângere a statului, nici garanția nu mai poate opera. Mai arată pârâta că prin declarația de garanție pârâții s-au obligat să garanteze doar eventualele lipsuri din gestiunea lui N. M., nu și a lui N. Ș..
Pe fondul cauzei, pârâta arată că este cumpărătoare de bună credință, neavând cunoștință de eventualele probleme de serviciu ale pârâților, fiind studentă în Iași și locuind tot timpul acolo. Contractul a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă, astfel că nu se impune revocarea sau anularea acestuia. Actul nu a fost încheiat în frauda reclamantei, ci a fost un act de dispoziție a vânzătorilor care au dorit să își asigure un trai liniștit, pârâta având mijloace suficiente pentru a-i întreține. În consecință, solicită respingerea acțiunii.
La termenul din 09.06.2005 pârâții N. M. și N. Ș. au depus întâmpinare ( f. 42-44 ) pe care instanța a apreciat-o ca fiind depusă în termen prin care au solicitat respingerea acțiunii invocând aceleași motive ca și pârâta S. M. R.. De asemenea, au invocat și aceleași excepții.
La același termen instanța a unit cu fondul excepțiile invocate și a admis reclamantei proba cu înscrisuri, iar pârâților proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 1429/08.09.2005 instanța a respins excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 252/22.02.2006 Tribunalul Iași a admis apelul, a desființat în tot sentința atacată, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr. 5483/RJ/866/2006.
La data de 08.01.2007 pârâtul N. M. a solicita suspendarea judecății în baza art. 243 pct. 1 cod proc. civ., arătând că pârâta N. Ș. a decedat la data de 27.11.2006 și a depus copia certificatului de deces.
La data de 08.02.2006 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei decedate, respectiv N. M. și S. M. R..
La data de 19.04.2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pentru primul capăt de cerere și a respins ca inadmisibilă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
La data de 17.05.2007 judecata a fost suspendată față de lipsa nejustificată a părților, niciuna dintre acestea nesolicitând judecata în lipsă.
La data de 28.05.2007 instanța a revenit asupra măsurii suspendării, fixând termen la data de 21.06.2007, dată la care s-a dispus suspendarea judecății pentru același motiv.
Judecata a fost reluată la data de 20.06.2008.
La data de 10.10.2008 judecata a fost suspendată în baza art. 244 cod proc. civ. până la soluționarea cauzei penale, avându-se în vedere decizia penală nr. 70/2008 prin care s-a admis plângerea formulată de reclamanta din prezenta cauză împotriva rezoluției din 07.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. și s-a trimis cauza la P. de pe lângă Judecătoria P. în vederea începerii urmăririi penale.
În urma formulării cererii de repunere pe rol de către reclamantă la data de 19.09.2011, judecata a fost reluată la data de 21.10.2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 117/866 din 10.01.2011 reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâta S. M. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 861/27.02.2002. și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că între dânsul și soția sa, N. Ș. și pârâtă, fiica dintr-o căsătorie anterioară a soției, s-a încheiat contractul menționat.
Prin acest contract au înstrăinat pârâtei imobilul proprietatea lor situat în . parcelele 1 ( 118/4/1 ) și 2 ( 118/4/2 ) număr cadastral 140, imobil compus din o locuință ( cu parter, etaj și mansardă ), un garaj, depozit și suprafața de 1800 mp teren curți construcții. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 10.000.000 lei, pârâta obligându-se să îi întrețină cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții, precum și suportarea cheltuielilor de înmormântare. Vânzătorii și-au rezervat dreptul de abitație asupra întregului imobil pe tot restul vieții.
Încă de la momentul încheierii contractului pârâta nu a manifestat niciun interes în respectarea obligațiilor asumate. În anul 2003 aceasta s-a căsătorit și s-a mutat cu soțul în Focșani. Niciodată nu a contribuit cu alimente, medicamente, îngrijiri medicale atunci când au avut nevoie. În anul 2006 soția reclamantului a decedat, iar singura contribuție a pârâtei la înmormântarea mamei sale a fost plata unei sume infime către preoții care au oficiat slujba.
Nu a avut vreo altă contribuție financiară sau prin muncă atunci când vânzătorii s-au aflat în nevoie. De câteva ori a venit în vizită, atunci când starea de sănătate a mamei s-a agravat, cu puțin timp înainte să decedeze, pârâta fiind plecată în Belgia.
A mai arătat reclamantul că din anul 1992 a avut probleme de sănătate, fiind internat de mai multe ori în spital. Niciodată pârâta nu a avut grija sa, nu a contribuit la cheltuielile de întreținere ale imobilului și nici la cheltuielile personale. Nu realizează nici un venit și nu primește ajutor din partea altei persoane.
Mai precizează că locuiește cu fiul său în vârstă de 23 de ani care nu are venituri, iar pârâta are un comportament sfidător față de el și nu manifestă nici un respect.
Față de aceste împrejurări, a solicitat admiterea acțiunii.
Pârâta S. M. R. a depus întâmpinare (f.30-32 ) prin care a solicitat respingerea acțiunii. Arată pârâta că afirmațiile reclamantului sunt nereale. La încheierea actului pârâta a primit asigurări din partea mamei sale că actul reprezintă o compensație pentru faptul că s-a vândut un apartament ce i s-ar fi cuvenit pârâtei, pe care trebuia să i-l doneze și care aparținea bunicilor care au crescut-o. La data încheierii actului a fost de bună credință, a avut o relație bună cu mama sa și cu reclamantul, însă acesta din urmă i-a ascuns faptul că a garantat cu acest imobil în calitate de gestionar al . un prejudiciu ce l-a produs firmei. Despre acest lucru pârâta a aflat în anul 2005 când a fost chemată în judecată de această firmă pentru revocarea contractului în vederea recuperării prejudiciului produs de reclamant. La data încheierii actului reclamantul și soția nu aveau nici un venit, astfel că le-a asigurat tot ceea ce era necesar pentru întreținere, la acel moment fiind angajată la Universitatea P. A. din Iași.
Mama sa a fost diagnosticată cu neoplasm de col uterin și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea acesteia, a mers cu aceasta la diverși medici, s-a ocupat în mod deosebit de sănătatea ei. De multe ori a cheltuit tot salariul și economiile pe care le avea pentru consultații, tratament și alimentația indicate de medici, împrumutând frecvent sume importante de la rude sau prieteni. Reclamantul nu s-a interesat de soarta soției când aceasta era bolnavă, motivând că nu are bani și că întreținerea ei este în sarcina pârâtei pentru că a primit casa.
În anul 2003 s-a căsătorit și s-a mutat la Focșani, însă a continuat să-și ajute mama cu bani, medicamente și alimente, să trimită bani pentru întreținerea reclamantului care fuma, consuma alcool, nu lucra și avea nevoie de bani.
Deși ar fi putut să se angajeze, reclamantul s-a complăcut în situația de întreținut și toate cheltuielile necesare întreținerii mamei sale și reclamantului au fost în sarcina pârâtei, care, pentru a putea face față, a împrumutat bani, iar la un moment dat i-a propus reclamantului să deschidă o firmă și să comercializeze vin pe care îl trimitea ea din V..
În noiembrie 2006 a fost detașată la Bruxelles în interes de serviciu, dar în acest timp a ținut legătura cu mama sa și s-a ocupat de aceasta prin intermediul rudelor. A fost prezentă la înmormântare și a refuzat să se întoarcă la Bruxelles, deși a fost solicitată. A ajuns în țară cu o zi înainte de înmormântare și s-a înțeles cu reclamantul să facă el achiziția celor necesare, iar ulterior, în prezența bunicii și a mătușilor sale, i-a predat reclamantului contravaloarea tuturor cheltuielilor. Nu i-a cerut chitanță, dar nici nu s-a așteptat ca reclamantul să facă afirmații ca cele din acțiune.
Ulterior a trimis bani pentru întreținerea reclamantului, dar și a fratelui său, N. M. S., s-a ocupat de situația școlară a acestuia.
În anul 2008 a trimis frecvent bani pe numele fratelui său (deoarece reclamantul lucra la o firmă în P. și făcea curse în țară), atât personal, cât și prin intermediul colegilor de serviciu. Precizează pârâta că de multe ori când l-a contactat pe reclamant pentru a-i trimite bani a refuzat ajutorul său motivând că nu are nevoie deoarece are loc de muncă.
În anul 2010 reclamantul a vândut o suprafață de teren încasând o sumă consistentă, iar în discuțiile pe care le-au avut nu i-a spus niciodată că ar fi bolnav și nu i-a solicitat să-i cumpere medicamente.
Mai arată pârâta că a dorit să facă lucrări de întreținere la casă, dar reclamantul nu și-a dat acordul, acesta efectuând ulterior o . intervenții fără însă a cere acordul pârâtei. În ultima perioadă, dorind să desființeze contractul, reclamantul a refuzat să o mai primească în casă, a schimbat încuietoarea la ușă, a refuzat ajutorul și întreținerea pârâtei.
La termenul din 25.03.2011 instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
Au fost interogate părțile și au fost audiați martorii M. V., Câta C., D. M. C., I. D. I..
La data de 21.10.2011 instanța a dispus conexarea dosarului_ la dosarul_ .
În cauză au fost acordate mai multe termene în vederea încheierii unei tranzacții între reclamantul N. M. și pârâta S. M. R. cu privire la acțiunea ce face obiectul dosarului_, însă demersurile acestora nu s-au finalizat printr-o înțelegere.
La termenul din 18.11.2011 N. M. și S. M. R., în calitatea lor de pârâți au invocat în cadrul acțiunii formulate de reclamanta . face obiectul dosarului_ ), prin apărători, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât aceasta nu mai justifică un interes legitim față de prescripția dreptului material la acțiune privind dreptul material de a mai solicita plata despăgubirilor ( inexistența dreptului material ) și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, având în vedere faptul că N. Ș. mai are și alți moștenitori.
La termenul din 13.01.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii pentru motivele consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Prin sentința civilă nr. 435/10.02.2012 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta . lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii. Prin aceeași sentință instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta S. M. R..
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții . N. M..
Prin decizia civilă nr. 873/08.04.2013 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de reclamanta . a casat în parte sentința atacată, a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și a trimis spre rejudecare acțiunea formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâții N. M., S. M. R. și N. M. S..
Prin aceeași decizie au fost menținute dispozițiile referitoare la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta S. M. R., fiind respins recursul declarat de N. M..
În rejudecare nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 861/27.02.2002 la BNP Asociați I. M. și C. O. M. pârâtul N. M. împreună cu soția sa, N. Ș., în prezent decedată, au înstrăinat pârâtei S. M. R. ( fostă Z.) următoarele bunuri imobiliare situate în ., jud. Iași, tarlaua 22, parcelele 1 ( 118/4/1 ) și 2 ( 118/4/2 ) număr cadastral 140:
- o locuință formată din parter, etaj și mansardă;
- un garaj +depozit format din subsol, parter și etaj;
- suprafața totală de 1800 mp teren curți construcții.
Părțile au stabilit că prețul vânzării este în sumă de 10 000 000 lei, bani pe care vânzătorii i-au primit în întregime și în numerar de la cumpărătoare înainte de data semnării și autentificării actului și cu obligația de întreținere a vânzătorilor cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții lor, întreținere completă constând în alimente, medicamente, îngrijiri medicale în caz de boală și orice va mai fi necesar, chiar nefiind prevăzut în contract, pentru un trai decent, precum și suportarea cheltuielilor de înmormântare, întreținere care a fost evaluată la suma de 10 000 000 lei. Totodată, vânzătorii și-au rezervat clauza de abitație asupra întregului imobil pe tot restul vieții lor.
Un prim aspect ce trebuie clarificat este calificarea naturii juridice a contractului, respectiv dacă acesta reprezintă un contract de vânzare cumpărare sau unul de întreținere.
În cazul în care într-un contract se stabilește ca preț si o sumă de bani, alături de întreținere, pentru caracterizarea corectă a contractului este necesar să se examineze, în raport de valoarea bunului transmis, care este prestația principală, făcând proporția între prețul în bani și cel în natură.
Prin sentința civilă nr. 435/2012 instanța a constatat că nu se poate aprecia care este prestația principală, în contract nefiind specificată valoarea bunului, iar prețul plătit și valoarea întreținerii fiind egale.
A mai reținut instanța că din analiza ansamblului probator care a fost administrat în cauză rezultă însă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate. Mai mult, pârâtul N. M. a fost cel care de multe ori a refuzat ajutorul și sprijinul pârâtei, solicitând acesteia să renunțe la proprietate asupra imobilelor înstrăinate prin contract. Acesta a fost cel care prin atitudinea sa, mai ales după moartea mamei pârâtei, a fost cel care a încercat să o determine pe pârâtă să renunțe la bunuri sau să se comporte de așa manieră încât să nu-și mai ofere sprijinul și astfel să i se poată imputa că nu-și respectă obligațiile asumate.
Conform art. 975 din vechiul cod civil creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Pentru a putea fi exercitată acțiunea pauliană este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și, în principiu anterioară actului atacat, debitorul să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor. În plus, atunci când se atacă un act cu titlu oneros, este necesar să existe complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
În speță, actul atacat este un act cu titlu oneros, mai exact un contract de vânzare cumpărare încheiat între N. M. și N. Ș., în calitate de vânzători și S. M. R. ( fostă Z.) în calitate de cumpărătoare. Cumpărătoarea nu este fiica vânzătorilor, așa cum în mod eronat susține reclamanta, ci fiica lui N. Ș. dintr-o altă căsătorie, N. M. nefiind tatăl acesteia.
Fiind vorba despre un act cu titlu oneros, este necesar ca reclamanta să facă dovada complicității la fraudă a cumpărătoarei, respectiv a pârâtei S. M. R.. Complicitatea la fraudă a dobânditorului nu se presupune, ci trebuie dovedită. Împrejurarea că pârâta cumpărătoare era fiica unuia dintre vânzători nu duce în mod automat la concluzia că a existat o complicitate la fraudă și nici nu este de natură că înlăture buna credință. Reclamanta are obligația de a dovedi că dobânditorul, în speță pârâta a avut cunoștință despre rezultatul păgubitor al actului față de creditor ( în speță, reclamanta), dându-și seama că prin încheierea acestui act debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Reclamanta nu a dovedit în niciun fel frauda debitorului și nici complicitatea la fraudă a cumpărătoarei. Reclamanta s-a limitat la a arăta că terțul dobânditor este copilul vânzătorilor, astfel că în mod cert a știut de datoria vânzătorilor față de reclamantă și că dacă ar fi dorit să își ajute părinții, ar fi putu să o facă în alt mod decât prin încheierea contractului. De asemenea, reclamanta consideră că un alt indiciu al complicității îl constituie faptul că suma de_ lei ROL nu a fost primită de vânzători în fața notarului, ci anterior semnării contractului, ceea ce duce la concluzia că nici măcar această sumă nu a fost primită.
Instanța constată că toate aceste afirmații și concluzii ale reclamantei sunt simple supoziții și nu au fost dovedite în nici un fel și nu sunt de natură a dovedi dincolo de orice îndoială complicitatea cumpărătoarei.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 435/2012, cu ocazia soluționării acțiunii formulate de N. M. prin care acesta a solicitat rezoluțiunea contractului, instanța a reținut cu putere de lucru judecat că acesta ( vânzătorul ) i-a solicitat de mai multe ori cumpărătoarei să renunțe la proprietatea asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului, iar prin atitudinea sa a încercat să o determine pe pârâtă să renunțe la bunuri sau să se comporte de așa manieră încât să nu-și mai ofere sprijinul și astfel să i se poată imputa că nu-și respectă obligațiile asumate. Mai mult, N. M., prin acțiunea pe care a promovat-o ( și care a făcut obiectul dosarului nr._ conexat la prezenta cauză) a dorit să obțină rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, respectiv acela prin care reclamanta solicită a se constata nulitatea contractului pe motiv că prețul este neserios, instanța reține că prin sentința civilă nr. 435/2012 s-a reținut cu putere de lucru judecat că nu se poate aprecia care este prestația principală ( prețul în bani sau prestarea întreținerii) întrucât în contract nu se specifică valoarea bunului, iar prețul plătit și valoarea întreținerii sunt egale. Faptul că prețul convenit de părți este inferior valorii bunului nu înseamnă că nu este serios, seriozitatea acestuia fiind apreciată și funcție de subiectivismul părților( care în cauza de față este dată și de faptul că dobânditorul este fiica unuia dintre vânzători). Așa după cum s-a reținut în sentința nr. 435/2012, în contract nu este specificată valoarea bunului, astfel că nu se poate aprecia dacă ceea ce a contat mai mult pentru vânzători la momentul încheierii contractului a fost plata prețului convenit sau prestarea întreținerii la care s-a obligat cumpărătoarea, neputându-se stabili cu exactitate natura juridică a contractului, respectiv dacă părțile au dorit să încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere sau un contract de întreținere.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamanta . neîntemeiată și o va respinge.
În baza art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului N. M. suma de 600 lei, iar pârâtei S. M. R. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată reclamanta în motivarea cererii, motivele pentru care a formulat prezenta cerere nu sunt limitate la cele prev. de art. 304 C.pr.civ.
Un prim motiv de recurs este legat de faptul că instanța de fond nu a reușit, deși era obligată, să califice natura convenției autentificată sub nr. 861/27.02.2002 de BNP I. M. și C. O. M..
Acest aspect de drept este extrem de important și duce în mod indubitabil la soluționarea cererii prin care P. a investit instanța de judecată.
Instanța de judecată era obligată și putea prin raportare la dispozițiile convenției autentificate sub nr. 861/27.02.2002 de BNP I. M. și C. O. M., să stabilească natura convenției
În cauză, prezintă relevanță dacă această convenție este o convenție cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, iar dacă este o convenție cu titlu oneros, dacă este un contract de întreținere sau un contract de vânzare cumpărare.
Consideră recurenta că, această convenție trebuie să fie calificată drept donație, act cu titlu gratuit, astfel că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cu privire la acțiunea revocatorie trebuie apreciată în funcție de această calificare a convenției autentificate sub nr. 861/27.02.2002 de BNP I. M. și C. O. M..
Solicită recurenta ca, în cazul în care se va trece peste aceste susțineri, respectiv că între părți a fost încheiată o convenție cu titlu oneros este extrem de important de stabilit dacă este vorba de o convenție de vânzare cumpărare sau o convenție de întreținere.
În opinia sa, tocmai încercarea de înfrângere a caracterului aleatoriu al întreținerii, respectiv limitarea la un cuantum de 10 milioane lei, duce la concluzia că nu s-a dorit încheierea unui contract de întreținere, ci a unui contract ce avea drept obiect transferul dreptului de proprietate, cu păstrarea de către intimații vânzători a clauzei de abitație viageră, intimata cumpărătoare obligându-se la a achita suma de 10 milioane lei în bani și 10 milioane de lei prin prestații în natură.
Un al doilea motiv de recurs vizează modul în care instanța a analizat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
Apreciază că în cauză s-a făcut dovada că sunt deplin întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
Un al treilea motiv de recurs vizează cauza de nulitate absolută a convenției autentificată sub nr. 861/27.02.2002 de BNP I. M. și C. O. M., respectiv prețul neserios.
În condițiile în care instanța apreciază că între părți a fost încheiată o convenție cu titlu oneros, în opinia sa această convenție nu poate fi calificată decât contract de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, în conformitate cu regulile care guvernează vânzarea cumpărare, trebuie analizată dacă a fost îndeplinită condiția prețului serios, condiție a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În cadrul acestei analize trebuie avut în vedere și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare, părțile au menționat faptul că prețul de 10 milioane de lei a fost achitat anterior semnării convenției, astfel încât această plată nu este atestată de notarul instrumentator, pe cale de consecință, acest aspect de fapt nefiind opozabil recurentei, dispozițiile legale asigurând caracterul de opozabilitate doar consemnărilor din actele autentice percepute în mod direct de notarul instrumentator.
Instanța de fond în mod eronat a reținut că nu prezintă relevanță acest aspect, din contra, acest aspect de fapt prezintă extrem de mare relevanță, astfel încât nefiind opozabil recurentei, nu se poate face dovada nici măcar a plății acestui preț de 10 milioane lei.
Intimata S. M. R. a formulat întâmpinare invocând excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de recurs formulate de reclamanta .>
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare tribunalul constată următoarele:
Excepția tardivității formulării cererii de recurs este neîntemeiată și urmează a fi respinsă de instanță.
Sentința civilă nr. 677/2014 a Judecătoriei P. a fost comunicată recurentei la data de 21.03.2014 conform dovezii aflate la fila 38 dosar fond, aceasta formulând recurs la data de 21.03.2014 (f. 11 dosar recurs), în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C.pr.civ.
Excepția inadmisibilității recursului urmează a fi respinsă de instanță deoarece motivele invocate de reclamantă în cererea formulată nu se limitează doar la cele prev. de disp. art. 304 C.pr.civ., așa după cum a și precizat aceasta în motivarea recursului.
Pe fondul cererii de recurs, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
. Ploiești invoca ca si prim motiv de recurs faptul ca instanța de fond nu ar fi reușit sa califice natura juridica a convenției autentificata sub nr. 861/27.02.2002 de BNP I. M. si C. O.M.
In susținerea acestui motiv de recurs, recurenta încearcă sa demonstreze ca ne aflam fie in prezenta unei donații, fie in prezenta unui contract de vânzare-cumpărare, invocând prezumții ore ar opera in favoarea acesteia, făcând referire la dis part. 845 din Codul civil anterior.
Art. 845 Cod civil are in vedere ipoteza in cere se înstrăinează bunurile unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct, caz in care valoarea acestora se cuprinde in porțiunea disponibila (cotitatea disponibila), si excedentele, de este, se va trece in masa succesiunii. Imputația si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimțit la aceste înstrăinări.
Prin urmare, se poate constata faptul ca acest text de lege are in vedere ipoteza stabilirii masei succesorale in căzut decesului unei persoane si nicidecum situația dedusa judecații si nicidecum instituirea unei prezumții de donație cum in mod eronat afirma recurenta. In plus, art. 845 este inclus . de capitolul privitor la donațiuni, in speța capitolul IV. Despre partea disponibila a bunurilor si despre reducțiune, Secțiunea 1. Despre partea disponibila a bunurilor din Titlul II, in timp ce donațiunea este reglementata la capitolul III din Titlul II.
In plus, textul de lege are in vedere Ipoteza unei rendite viagere sau a unui uzufruct viager, situații care nu se identifica cu dreptul de abitatie viagera, care reprezintă doar dreptul de a locui in acel imobil, si nici cu sarcina întreținerii.
Astfel, nu se pune in nici un fel chestiunea instituirii unei prezumtii care sa opereze in favoarea reclamantei P. SRL si astfel sa se schimbe sarcina probei.
Mai mult, situația de fapt si calificarea naturii juridice a convenției mai sus-menționate aufost făcute odată în acest proces, in primul ciclu de judecata, iar instanța în rejudecare nu poate depăși limitele rejudecării si nici nu poate ignora partea din Sentința civila nr. 435/10.02.2012 care s-a menținut prin decizia de casare nr. 873/08.04.2013:
Totodată, instanța de fond a dat calificarea corecta a convenției indicate mai sus.
Nu se poate retine afirmația recurentei conform căreia actul atacat ar fi fost făcut cu intenția frauduloasa de a diminua patrimoniul pretinșilor debitori ai recurentei, în baza considerațiilor privind un pretins preț mult inferior prețului pieței stabilit de grilele notarilor publici.
Astfel, prețul care a fost stabilit de catre părțile contractului este unul real, serios si sincer. In plus, trebuie ținut cont de faptul ca exista si sarcina întreținerii, care completează prețul.
De asemenea, nu se poate retine afirmația ca părțile contractului ar fi încercat să înfrângă caracterul aleatoriu al obligației de întreținere prin stabilirea unei valori a acesteia.
Faptul ca s-a menționat o valoare in privința întreținerii se datorează cerinței legale fiscale care impune la încheierea unui astfel de contract evaluarea întreținerii in vederea stabilirii impozitului datorat la stat pentru actul juridic prin care se transmite proprietatea.
Nici considerațiile recurentei din partea finala a argumentației motivului 1 de recurs nu sunt întemeiate. Instanța die fond este ținuta in rejudecare de limitele de rejudecare impuse de Instanța de control judiciar.
Or, in cazul de față, Decizia civila 873/2013 a menținut în parte Sentința civila 435/2012 în ceea ce privește respingerea acțiunii formulate de reclamantul N. M., parte în care s-a statuat cu privire la calificarea contractului si mai ales la validitatea acestuia.
Aceste aspecte au devenit irevocabile si au intrat in puterea lucrului judecat, având autoritate de lucru judecat si in faza de rejudecare.
Un al doilea motiv de recurs este dat de modalitatea în care instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii, in sensul ca aceasta ar fi soluționat greșit acest aspect si ar fi ignorat pretinsa intenție frauduloasa de diminuare a patrimoniului, ce ar fi dovedita chiar de acțiunea deschisa de către N. M.. De asemenea se reia pe scurt argumentarea privind caracterul convenției si se susține ca in mod eronat nu s-ar fi reținut relația de rudenie existenta intre părțile contractului.
Reține însă tribunalul că, motivul este neîntemeiat. Instanța de fond a analizat in mod corect faptul ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii, neputându-se reține intenția de fraudare a recurentei.
In mod corect s-a reținut de către instanța de fond ca nu exista relația de rudenie intre S. R. M. si N. M. si astfel nu se poate stabili ca S. R. M. ar fi avut cunoștința despre raporturile juridice dintre aceștia si recurenta P..
Recurenta P. SRL nu poate cere revocarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere deoarece, pe de o parte nu deține un titlu executoriu in conformitate cu prevederile legale împotriva pârâților inițiali și nici nu are calitatea de garant ipotecar, garant privilegiat prin existenta unei ipoteci, iar pe de altă parte, S. R. M. este un terț de bună credința fată de situația invocată de reclamantă, care a dobândit acest bun în mod legal, fără să cunoască niciunul dintre aspectele pe care Ie invocă reclamanta.
Cel de-a treilea motiv de recurs invocat se refera la o cauza de nulitate absoluta a contractului dedus judecății ce ar consta în prețul neserios.
Motivul este neîntemeiat deoarece ne aflam în prezenta unui contract a cărei validitate a fost analizata cu putere de lucru judecat in primul ciclu procesual din acest litigiu, parte din hotărâre rămasa definitiva si irevocabila.
Din decizia de casare 873/08.04.2013 din care rezulta ca nu se poate retine acest al treilea motiv de recurs invocat de către P. SRL deoarece se reține ca este vorba despre un contract de vânzare cu clauza de intre tinere iar prețul contractului se compune dintr-o suma de bani si din prestații in natura, care au fost executate de către intimata S. R. M..
In aceste condiții, nefiind vorba despre o vânzare pura ;i simpla nu se pune problema prețului neserios.
De asemenea, așa cum am arătat, . nu are In posesia sa un titlu executoriu cu privire la pretinse sume de bani, actele pe care le invocă neavând un asemenea caracter.
Este nevoie de un proces îndreptat împotriva pretinșilor debitori pentru a se obține o hotărâre judecătorească în pretenții si abia apoi se poate vorbi de existenta unui titlu executoriu.
Potrivit legii, sunt titluri executorii hotărârile judecătorești si acele înscrisuri cărora legea le stabilește in mod expres acest caracter.
Or, declarațiile impuse de angajator angajaților săi nu se numără printre aceste documente.
De asemenea, declarația de garanție imobiliara nu echivalează cu contractul de ipoteca imobiliară, act autentic supus regulilor stricte si supus înregistrării in cartea funciara.
Prin urmare, . nu are calitatea de creditor ipotecar pentru a putea justifica un interes in a cere revocarea actului meu de proprietate.
Recurenta face vorbire despre existenta unei plângeri penale formulate împotriva lui N. M. și N. Ș., însă aceasta nu s-a soldat cu o soluție de trimitere in judecată.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul formulat de reclamanta . menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei P. conform art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate și excepția inadmisibilității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 677/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Obligă recurenta . să plătească intimatului N. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronuntata în sedință publică, azi, 10.03.2015.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red.M.A./dact. M.B.
2 ex./16.06.2015
Judecător fond: S. A. IRNA
| ← Validare poprire. Decizia nr. 327/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
