Pretenţii. Hotărâre din 04-05-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 610/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Mai 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 610/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului promovat de pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimatul C. V., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.04.2015 susținerile și concluziile intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.04.2015 și mai apoi pentru azi, 04.05.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtul Ș. D..
Obligă pe pârâtul Ș. D. să achite reclamantului C. V. suma de 7.600 lei cu titlu de daune materiale.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.
Obligă pe pârât să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 485 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut că:
„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.07.2013 sub nr._, reclamantul C. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului Ș. D. la plata sumei de 7.600 lei reprezentând prejudiciul cauzat de către caprele acestuia, precum și la plata daunelor morale.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 31.05.2013, cele 50 – 60 capre ale pârâtului i-au distrus cultura de porumb și de fasole boabe de pe terenul în suprafață de 9.000 mp.
Pârâtul Ș. D. nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală. Pârâtul s-a prezentat la termenele de judecată din 16.06.2014 (fila 53) și din 22.09.2014 (fila 59).
Analizând susținerile reclamantului coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 12.08.1991, Comisia Comunală Mogoșești de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 a eliberat adeverința nr. 1004 prin care a atestat că s-a stabilit în favoarea numiților S. E., C. I., S. C., P. E., U. M. și S. G., în calitate de moștenitori, dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 5,98 ha.
Martorul Hristici V. a susținut că nu cunoaște nimic în legătură cu prejudiciul cauzat reclamantului de caprele pârâtului, arătând doar că a văzut în data de 03.09.2013 șase persoane care tăiau porumb pe terenul folosit de către reclamant.
La rândul său, martorul C. N. a confirmat că pe terenul reclamantului, unde acesta avea porumb, erau niște capre, terenul nefiind împrejmuit.
Mai reține instanța că la data de 04.06.2013 reprezentanți ai Primăriei Mogoșești, județul Iași (viceprimarul localității, inginerul cu probleme de agricultură) și șeful Postului de Poliție Mogoșești au încheiat nota de constatare prin care au arătat că, în urma cercetărilor efectuate la solicitarea reclamantului, au constatat că acesta exploatează de mai mulți ani suprafața de 0,90 ha teren pe care a cultivat, în anul 2013, porumb boabe intercalat cu fasole, cultura fiind distrusă, prin pășunat, de aproximativ 50 de capre. S-a mai arătat că pe acea suprafață se poate obține o producție de 5.000 kg porumb boabe și de 200 kg fasole boabe. Cultura de porumb era bine întreținută, plantele fiind bine dezvoltate, producția fiind compromisă din pricina pășunatului. Membrii comisiei au învederat că prețul unui kilogram de porumb boabe era de 1,2 lei iar al unui kilogram de fasole era de 8 lei. Prejudiciul suferit de către reclamant a fost evaluat la suma de 7.600 lei.
Instanța a solicitat Postului de Poliție Mogoșești să comunice modalitatea în care a fost identificat proprietarul caprelor, fiind comunicată adresa nr._ din 20.10.2014 prin care s-a arătat că, la momentul efectuării cercetărilor de către comisia constituită la solicitarea reclamantului, cu prilejul constatării distrugerilor provocate pe acea suprafață de teren, la fața locului s-a prezentat pârâtul care s-a legitimat și a arătat că este proprietarul caprelor și al fermei situate în apropierea suprafeței cultivate cu porumb. Pârâtul Ș. D. a văzut distrugerile din lanul de porumb și a declarat verbal în prezența comisiei că acele capre sunt ale sale și că va rezolva pe cale amiabilă cu proprietarul suprafeței de porumb distrugerile provocate de animale.
Potrivit art. 1375 și art. 1380 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa. Cu toate acestea, nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.
Răspunderea delictuală reglementată de art. 1375 cod civil revine proprietarului, care deține paza juridică a animalului, ce implică prerogativele de comandă, direcție și supraveghere a animalului. Răspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat de animal constituie o garanție că victima va fi despăgubită, în ipoteza producerii pagubei, independent de orice culpă a acestuia.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1375 Cod civil. Astfel, prejudiciul în cuantum total de 7.600 lei constând în distrugerea recoltei de porumb boabe (aproximativ 5.000 kg, cu o valoare de 1,2 lei/kg ) și de fasole (aproximativ 200 kg, cu o valoare de 8 lei/kg) a fost cauzat de caprele ce se aflau sub paza juridică a pârâtului.
Totodată, instanța constată că nu se poate reține, cu titlu de cauză exoneratoare de răspundere, fapta reclamantului, fapta unui terț sau cazul de forță majoră.
Prin urmare, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 7.600 lei, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța constată că reclamantul nu a precizat cuantumul lor, nu a arătat în ce constau acestea, prejudiciul nepatrimonial nefiind probat, astfel cum impun prevederile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă.
Așadar, în temeiul prevederilor art. 1375 și art. 1516 alin.1 Cod civil, va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
Totodată, față de dispozițiile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va obliga pe pârât să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 485 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Ș. D. solicitând schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
În motivare apelantul a arătat că reclamantul se contrazice în declarații, instanța fiind în imposibilitate de a aprecia dacă dauna a fost totală ori a fost parțială, în condițiile în care inițial a pretins că pârâtul i-ar fi distrus în totalitate recolta de porumb și de fasole iar ulterior a pretins că pârâtul i-ar fi recoltat, în mod abuziv, fasolea și porumbul.
Cuantumul prejudiciului stabilit a avut la baza un calcul primitiv realizat de Primăria Mogoșești, calcul efectuat în luna iunie, deși recoltarea porumbului se face în perioada septembrie-octombrie, neputându-se astfel stabili nici cantitatea de porumb ce se putea obține și nici prețul acestuia. Arată pârâtul că din datele reale ale Camerei Agricole Iași rezultă că în anul 2013 prețul porumbului a fost de aproximativ 0,4-0,5 lei/kg, nicidecum de 12,20 lei.
Arată pârâtul că a fost în imposibilitate de a depune întâmpinare și de a propune probe în termenul legal, pentru că a fost citat la adrese greșite. Cu toate acestea poziția sa permanentă a fost aceea de nerecunoaștere a faptei ilicite pretinse a fi fost produse de turma sa de capre, întrucât acestea nu pășunează în zona respectivă și sunt păzite de ciobani. În mod greșit a stabilit instanța de fond răspunderea sa civilă în condițiile în care nu a avut în vedere deloc poziția sa oficială.
În privința probelor apelantul a menționat, generic, înscrisuri și martori.
Deși a fost legal citat intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare. A fost însă prezent în instanță la termenul de judecată stabilit pentru dezbateri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Nu se poate reține critica apelantului privind imposibilitatea de a formula întâmpinare în termenul prevăzut de lege și, implicit, de a se apăra corespunzător.
Astfel, rezultă din cererile de studiu dosar depuse de apelant la instanța de fond, datate 03.12.2014, 14.01.2014, 24.02.2014, că pârâtul a solicitat și a obținut studierea dosarului la Arhiva Judecătoriei Iași.
Este real că pârâtul a fost citat la adresa menționată de reclamant din . de judecată din data de 16.12.2013, 10.02.2014, procedura de citare fiind realizată corect, prin afișarea înștiințării în conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. 3, 9, 11 din C.proc.civ., cu toate că anterior primului termen de judecată stabilit în cauză reclamantul a menționat și adresa de domiciliu a pârâtului din municipiul Iași, ., .. 3, ., adresă cu care pârâtul figurează în evidența SPCEIP.
Începând cu termenul de judecată din data de 24.03.2014 a fost citat pârâtul inclusiv la adresa de domiciliu din Iași, ., .. 3, ., procedura fiind legal îndeplinită, pârâtul neprezentându-se în instanță.
A fost îndeplinită procedura de citare cu pârâtul apelant S. D. la ambele adrese, din Mogoșești, dar și din Iași pentru termenele de judecată din data de 14.03.2014, 05.05.2014, 16.06.2014 și următoarele.
Pârâtul s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 16.06.2014 și 22.09.2014, astfel cum reiese din mențiunile încheierilor de ședință întocmite la acea dată, însă nu a formulat nicio cerere referitoare la pretinsele vicii ale procedurii de citare produse anterior.
În drept, conform dispozițiilor art. 160 alin. 1 și 2 din C.proc.civ. orice neregularitate cu privire la citare nu va fi luată în considerare în cazul în care partea interesată nu a solicitat amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acel termen ea a fost prezentă ori legal citată.
Pe cale de consecință, se reține că pârâtul apelant a avut posibilitatea de a invoca eventuale vicii privind procedura de citare a sa în cauză cel mai târziu la termenul de judecată stabilit la data de 16.06.2014 când s-a prezentat în instanță, ulterior acestui termen operând decăderea din acest drept în conformitate cu dispozițiile legale.
În atare condiții, este inadmisibilă formularea direct în calea de atac a apelului a unor pretinse vicii de procedură produse anterior termenului de judecată la care pârâtul s-a prezentat în instanță, cu mult înainte de ultimul termen de judecată stabilit în cauză.
Pe cale de consecință, nu poate fi primită critica de nelegalitate invocată în privința sentinței instanței de fond, motivată pe vicii ale procedurii de citare anterior amintite.
Nici criticile de netemeinicie invocate în apel nu pot fi reținute, în condițiile în care, de pe o parte, pârâtul nu a propus administrarea de probe la instanța de fond care să combată situația de fapt dedusă din coroborarea probelor administrate la solicitarea reclamantului intimat, iar pe de altă parte, rezultă din probele administrate la instanța de fond, anume adresa nr._/20.10.2014, nota de constatare nr. 2990/04.06.2013 întocmită de reprezentanți ai comunei Mogoșești, proba testimonială, că recolta de porumb boabe și de fasole a reclamantului a fost distrusă de caprele aflate în paza juridică a pârâtului, iar prejudiciul este în cuantum de 7600 lei.
În fine, în condițiile în care pârâtul nu a combătut în niciun fel pretențiile reclamantului, nici la instanța de fond și nici în apel, nu se pot reține criticile de netemeinicie invocate.
Față de toate cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din C.proc.civ. tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat apelul promovat de pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.05.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
4ex./17.06.2015
Jud.fond:B. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 603/2015. Tribunalul IAŞI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 367/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
