Pretenţii. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul IAŞI

P. sentința civilă nr. 1962/2003 comisia locală a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha teren situat pe raza comunei Târgu F., fără însă ca dispozitivul sentinței să cuprindă vreo mențiune cu privire la amplasamentul exact al acestui teren.

P. urmare, în cauză nu este vorba de un refuz al comisiei locale de a proceda la punerea în posesie, ci la refuzul de a o pune pe reclamantă în posesie pe amplasamentul solicitat de către aceasta situat în tarlaua 99.

Așa, cum am arătat deja, din probele administrate nu rezultă fără putință de tăgadă că tarlaua “Prigorenii M.” în care se găsește terenul pentru care reclamanta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate este identică cu tarlaua nr. 99 așa cum se regăsește aceasta în evidența cadastrală. P. urmare, pretenția reclamantei de a fi pusă din nou în posesie pe un teren din tarlaua 99 nu este justificată, iar atâta timp cât nu se pune problema refuzului de punere în posesie din partea comisiei locale, acțiunea de față apare ca fiind neîntemeiată.

Față de considerentele expuse, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de către reclamantă.

Instanța va obliga pe reclamantă să plătească expertului I. N. suma de 1150 lei reprezentând diferență de onorariu.

Instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ( onorariu de avocat) întrucât la dosar nu a fost depusă vreo chitanță, ci doar un extras de cont bancar conform căruia suma de 2000 lei a fost virată în contul avocatului de către . însă nu este parte în cauză, iar contractul menționat în acest extras nu a fost depus la dosar pentru a se putea verifica cu cine anume a fost încheiat și pentru ce anume servicii( în același extrasa mai apar și alte sume încasate ca urmare a unor alte contracte de asistență juridică). ”

***

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. I. aceasta arătând că pârâtul a refuzat să îi stabilească dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren rămas moștenire de la N. M. în satul Războieni, tarlaua Prigorenii M., chiar și când ulterior i s-a recunoscut dreptul de proprietate iar terenul pe vechiul amplasament era liber, în sensul că nu erau realizate puneri în posesie și nu erau emise titluri de proprietate.

În timpul judecății a dovedit că tarlaua 88 se numește Bejeneasa și este situată la o distanță apreciabilă față de tarlaua Prigorenii M.. Cu toate acestea instanța a considerat că nu au fost lămurite toate aspectele deduse judecății, în condițiile în care atunci când a solicitat refacerea expertizei sau contraexpertiză, aceste cereri au fost respinse ca inutile. Expertul a susținut că nu a avut elementele necesare pentru a identifica vechiul amplasament din tarlaua Prigorenii M. fapt ce nu corespunde adevărului, expertul neefectuând măsurători în această . membrilor comisiei locale au venit la fața locului și au obstrucționat expertul în activitatea sa. Expertul nu a stabilit dacă pentru suprafața de 2 ha solicitată există emise titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie . De asemenea pentru terenul din tarlaua 88 dat în posesie prin procesul verbal 2041 din 2002 expertul a precizat că este teren arabil, or în realitate terenul este coastă deal afectată de eroziuni, fiind în mare parte neproductiv. Concluziile expertului nu sunt fundamentate pe constatări în teren, pe verificarea hărților cadastrale . la dosar există probe concludente ce atestă reaua credință a pârâtului care în mod repetat de la . Legii 18 din 1991 și până în prezent nesocotește dreptul său de proprietate dar și hotărârile pronunțate. Acțiunile sale nelegale au ca scop favorizarea altor persoane ce urmăresc să obțină titluri de proprietate pentru teren situat în tarlaua Prigorenii mari pe amplasamentul vechi al autorilor săi, în detrimentul drepturilor și intereselor sale legitime.

P. decizia nr. 733 din 15 mai 2014 Tribunalul Iași a dispus casarea în tot a sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare în fond, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o nouă expertiză în specialitatea topografie

S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond nu a procedat la o dezlegare a fondului raportului juridic litigios. Instanța de recurs a reținut că nu i se poate refuza reclamantei accesul la justiție apreciind că în speță este necesară efectuarea unei noi expertize care să stabilească în ce . situat terenul pentru care i s-a reconstituit recurentei dreptul de proprietate, dacă s-a dispus punerea în posesie pentru suprafața de teren în tarlaua denumită popular “Prigorenii M.” și dacă în tarlaua 99 mai sunt suprafețe de teren pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate. De asemenea, în ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la categoria de folosință a terenului din tarlaua 88, instanța de recurs va analiza această critică cu ocazia rejudecării.

În rejudecare, s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, la dosar fiind depus la 23.03.2015 raportul de expertiză efectuat de expert Keller Viktor.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. N., față de următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la 7.02.2013 de către reclamantă, vizează obligarea pârâtului Primarului comunei I. N. la plata de daune cominatorii pentru refuzul de a proceda la punerea în posesie a reclamantei pe vechiul amplasament, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18 din 1991. Este indubitabil recunoscută îndreptățirea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctei N. M., de a fi pusă în posesie cu suprafața de 2 ha arabil situată în tarlaua Prigorenii M., . sentinței civile nr. 2487 din 20 iunie 1996, la data pronunțării acesteia terenul solicitat pe vechiul amplasament fiind liber conform adresei nr. 2704 din 20.06.1996 emisă de Comisia locală de Fond Funciar Tg. F.. Ulterior acestei sentințe s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie cu nr. 2041 din 2.04.2002 prin care comisia locală a procedat la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha teren agricol situat în T88 parcelele 2325/75 și 2326/7, proces verbal neînsușit de reclamantă. De altfel, astfel cum se reține și în considerentele sentinței civile nr. 1962 din 11.09.2003 pronunțată de Judecătoria P., reclamanta a refuzat acest amplasament și a solicitat obligarea comisiei locale și a celei județene de aplicare a fondului funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul arabil de 2 ha situat pe vechiul amplasament în tarlaua Prigorenii M.. Chiar dacă în dispozitivul aceleiași sentințe nu s-a precizat amplasamentul suprafeței de 2 ha pentru care urma a se întocmi documentație și a i se emite titlu reclamantei, considerentele lămuresc acest aspect întrucât fac referire expresă la vechiul amplasament astfel cum rezultă atât din registrul agricol cât și din sentința civilă nr. 2487/1996 a Judecătoriei P..

Alegațiile pârâtului în sensul că terenul cu privire la care a fost pusă în posesie reclamanta situat în T88 . . vechiul amplasament nu pot fi primite, fiind contrazise atât de către expertul Keller V. desemnat în cauză cu efectuarea expertizei de specialitate cât și de însăși emiterea titlului de proprietate cu nr._ din 22.08.1994 pe numele reclamantei, în calitatea acesteia de moștenitoare a defunctului N. N., care figura în registrul agricol cu suprafața de 2,5 ha în tarlaua Prigorenii M.. Astfel, în acest titlu de proprietate la emiterea căruia s-a respectat vechiul amplasament, figurează ca reconstituită suprafața de 2,5 ha teren situat în T99, . V. a confirmat faptul că tarlaua Prigorenii M. corespunde cu tarlaua 99 . la care a ajuns în urma studierii planurilor parcelare, a planurilor cadastrale și a titlurilor de proprietate emise în favoarea altor cetățeni care au deținut potrivit rolului agricol teren în tarlaua Prigorenii M.. În altă ordine de idei, dat fiind gradul de rudenie al autorilor reclamantei care dețineau teren în aceeași . comună a terenurilor lor, de la același autor – Nicolaeasa N. fiind bunicul reclamantei iar N. M., mătușa reclamantei, sora tatălui reclamantei și, totodată, fiica lui Nicolaeasa N. - având în vedere și mențiunile din registrul agricol, concluzia firească este că terenurile acestora se aflau în imediata vecinătate unul față de celălalt. Cu privire la acest aspect, tribunalul reține că nu pot fi luate în considerare susținerile potrivit cărora nici nu s-ar cunoaște vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate de reclamantă.

Nici susținerile pârâtului referitoare la faptul că întreaga suprafață de teren din Tarlaua 99 . fost reconstituită altor persoane nu sunt de natură a aduce atingere dreptului reconstituit reclamantei. Astfel cum însuși pârâtul a susținut iar expertul a confirmat, pentru tarlaua 99 . titluri de proprietate pentru o suprafață care depășește suprafața existentă în fizic. Pe de altă parte, din adresa nr._/856/7.05.2013 emisă de OCPI Iași rezultă că o parte însemnată din titlurile de proprietate pentru tarlaua 99 . emise ulterior pronunțării sentințelor civile nr. 2487/1996 și 1962/2003. De asemenea, trebuie avut în considerare și faptul că însăși comisia locală de fond funciar a precizat la 20.06.1996 prin adresa nr. 2704 că terenul ce a aparținut defunctei Nicolăeasa (N. ) M. nu a fost revendicat de alte persoane, nu s-a reconstituit altor persoane și poate fi atribuită în fizic moștenitoarei Nicolaeasa (B.) I.. Concluzia ar fi că pârâtul își invocă propria culpă în îndeplinirea obligației, autoritatea administrativă din care face parte punând în posesie alte persoane și întocmind documentații pentru titluri de proprietate acestora, în condițiile în care a învederat o situație de fapt de care instanțele au ținut cont la pronunțarea primei hotărâri judecătorești.

În ce privește împrejurarea arătată de pârât că cererea de reconstituire a reclamantei a fost formulată în anul 1995, terenul fiind deja reconstituit altor persoane, nu poate fi reținută având în vedere contradicția evidentă cu cele menționate în adresa precizată anterior precum și cu celelalte apărări ale pârâtului. De asemenea, considerentele sentinței civile nr. 2487/1996 contrazic aceste susțineri, arătând că cererea de reconstituire a fost formulată în termen legal.

Refuzul de punere în posesie poate fi justificat în ipoteza în care fostul amplasament a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire . În cauza de față, pârâtul nu numai că nu probează existența unor acte anterioare de reconstituire dar contestă chiar îndreptățirea reclamantei la reconstituire. Pe de altă parte punerea în posesie a reclamantei pe o altă suprafață decât cea cu privire la care i s-a stabilit dreptul de proprietate reprezintă indubitabil un refuz cu privire la executarea efectivă, în sensul dispozițiilor art. 64 al. 1 din Legea nr. 18 din 1991. Pe cale de consecință, și aspectele învederate cu privire la categoria de folosință a terenului pus la dispoziție de comisia locală situat în Tarlaua 88 sunt nerelevante întrucât reclamanta nu are nici o obligație de a accepta o altă variantă propusă de comisie pentru rezolvarea litigiului.

Cu privire la dreptul reclamantei la reconstituire pe vechiul amplasament, se constată că acest drept a fost recunoscut anterior în timpul primei judecăți și reconfirmat în timpul celei de-a doua. Potrivit principiului supremației dreptului într-o societate democratică, hotărârea definitivă pronunțată de instanțele naționale prevalează, autoritățile administrative fiind obligate să se conformeze acesteia în întregime (P. contra României, nr. 5050/02, pct.35, 15 iunie 2006).

În prezenta cauză, pârâtul revine la argumentele care au stat la baza pronunțării celor două sentințe anterioare favorabile reclamantei, susținând aceleași aspecte ce au fost odată supuse controlului judecătoresc. În acest fel, se solicită ca hotărârea judecătorească irevocabilă să fie reevaluată, aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice ( cauza Brumărescu contra României, nr._/1995, pct. 62, 28 octombrie 1999). O astfel de reevaluare nu este posibil a fi făcută în cadrul demersului reclamantei de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.

P. urmare, constatând că refuzul comisiei locale de punere efectivă în posesie a reclamantei este nejustificat și că o eventuală imposibilitate de a se da curs obligației derivă din culpa comisiei în cauză, al cărui președinte este pârâtul, tribunalul va admite acțiunea reclamantei, va obliga pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la îndeplinirea obligației de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha în tarlaua Prigorenii M. . prin reorganizarea comunei Tg. F., jud. Iași).

Constatând că reclamanta nu a achitat diferența de onorariu în contul expertului I. N. din cadrul BLET Iași, urmează a fi obligată reclamanta să plătească suma de 1150 lei diferență onorariu expert, conform art. 23 din OG nr. 2 din 2000.

Văzând cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (1000 lei) și onorarii experți (1950 lei fond și 800 lei recurs), suportate de reclamantă cu derularea prezentului proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Rejudecând în fond cauza:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. N..

Obligă pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la îndeplinirea obligației de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha în tarlaua Prigorenii M. .>

Obligă pe reclamantă să plătească în contul expertului I. N. din cadrul BLET Iași suma de 1150 lei diferență onorariu expert.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3750 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2.07.2015.

Red/Tehnored. HL, 11.09.2015, 2 ex.

Jud. Fond. S. A. I.