Pretenţii. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 811/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Iulie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător L. H.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 811/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. I., reclamant B. I. prin mandatar C. CULIȚA și pe pârât P. C. I. N., având ca obiect pretenții DAUNE COMINATORII.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii sau note scrise de către mandatara reclamantei, a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 01.07.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3007 din 8.11.2013 a Judecătoriei P.,
s-au dispus următoarele:
”Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. I., domiciliată în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei I. N., județul Iași.
Obligă pe reclamantă să plătească expertului I. N. suma de 1150 lei reprezentând diferență de onorariu.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
”P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 12.11.2012 reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâtul P. comunei I. N., județul Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi întârziere în întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate, începând cu data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că este unica moștenitoare a defunctei N. M., decedată în anul 1982. Defuncta a locuit în comuna Târgu F., . avut în proprietate pe raza acestei localități suprafața de 0,08 ha teren în vatra de . de 2 ha teren arabil situat în tarlaua denumită popular “Prigorenii M.” din satul Războieni. Suprafața de 2 ha face parte dintr-un trup de 4,5 ha teren ce a aparținut părinților defunctei, N. N. și E.. O suprafață de 2 ha a fost dată în proprietate defunctei N. M. până la colectivizare și este înscrisă în rolul acesteia, iar suprafața de 2,5 ha a fost deținută de părinți până a fost preluată de CAP.
În baza legii 18/1991 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut mătușii sale, N. M., dar și pentru terenul ce a aparținut bunicului său.
Pentru terenul rămas de la N. N. în suprafață de 2,5 ha a primit deja titlul de proprietate nr._/1994.
Pentru terenul defunctei N. M. reclamant s-a adresat comisiei locale pentru a i se stabili dreptul de proprietate, însă a întâmpinat greutăți, comisia fie nerecunoscându-i calitatea de moștenitor, fie invocând lipsa actelor vechi de proprietate.
În aceste condiții, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, iar prin sentința civilă nr. 2487/1996 a Judecătoriei P. i s-a reconstituit dreptul pentru suprafața de 2 ha pe amplasamentul vechi, respectiv tarlaua “Prigorenii M.”.
După rămânerea definitivă a hotărârii a solicitat comisiei locale să procedeze la punerea în posesie și, întrucât comisia nu s-a conformat dispozițiilor legale, a acționat-o în judecată.
P. sentința civilă nr. 1962/2003 comisia locală a fost obligată să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate. În cadrul acelui dosar primarul a invocat faptul că a întocmit proces verbal de punere în posesie pe un alt amplasament din tarlaua 88 . reclamanta a refuzat să îl semneze.
Și după rămânerea definitivă a acestei hotărâri reclamanta s-a adresat comisei locale, dar și altor autorități ale statului, fără nici un rezultat.
Suprafața propusă spre a-i fi atribuită este un teren netrebnic și nu arabil de calitate superioară cum era terenul ce a aparținut defunctei.
Întrucât pârâtul nu a procedat la punerea în posesie și întocmirea documentației, solicită admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 64 din legea 18/1991.
Pârâtul a depus întâmpinare (f. 38-40) solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă și nefondată. Se arată că reclamanta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2 ha teren încă din anul 2002 conform procesului verbal nr. 2041/01.04.2002 și s-a întocmit și fișa suprafețelor primite în proprietate pe care reclamanta a refuzat să o semneze.
În anul 2006 o comisie a remăsurat întreaga suprafață de teren și s-a constatat că . suprafața de 1,60 ha, iar . suprafața de 0,40 ha, procesul verbal fiind semnat de împuternicitul reclamantei.
P. adresa nr. 4262/2008 împuternicita reclamantei a fost invitată să se prezinte pentru a semna procesul verbal de punere în posesie, dar nu s-a primit vreun răspuns oficial.
P. adresa nr. 2129/2012 reclamanta a fost din nou invitată pentru a semna fișa.
Comisia locală a procedat la punerea în posesie cu suprafața de 2 ha teren în tarlaua 88 . popular “Prigorenii M.”, astfel că aceasta nu se află în culpă, reclamanta fiind în culpă deoarece nu dorește să fie pusă în posesie pe terenul menționat în sentința nr. 2487/1996.
P. precizările depuse la data de 07.02.2013 ( în urma solicitărilor instanței) reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii pentru refuzul de punere în posesie pe vechiul amplasament.
La termenul din 29.03.2013 pârâtul prin apărător a precizat că înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, instanța luând act de această renunțare.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topografică, iar pârâtului proba cu înscrisuri și interogatoriu.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expert I. N..
La termenul din 28.06.2013 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui comisiei locale de fond funciar, excepție ce a fost respinsă la termenul din 27.09.2013 pentru motivele consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 2487/1996 a Judecătoriei P. ( f. 10) reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situată în tarlaua “Prigorenii M.” pe raza comunei Târgu F. în calitate de moștenitoare a defunctei N. M..
P. sentința civilă nr. 1962/2003 ( f. 12-13) Comisia locală Târgu F. a fost obligată să întocmească documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situat pe raza comunei Târgu F. și să o pună în posesie pe reclamantă cu această suprafață.
La data de 02.04.2002 s-a întocmit pe numele reclamantei procesul verbal de punere în posesie nr. 2041 pentru suprafața de 2 ha teren situat în . 88 parcelele 2325/7 și 2326/7.
Potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea 18/1991, poate fi obligat să plătească daune cominatorii primarul, în calitate de președinte al comisiei locale, în acele situații în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie și instanța admite plângerea persoanei nemulțumite.
Textul de lege menționat reglementează o situație de excepție în materia dreptului civil și de aceea el se aplică exclusiv în situațiile ce intră sub incidența sa, respectiv în situațiile în care instanța admite plângerea persoanei interesate și obligă comisia locală de fond funciar să înmâneze titlul de proprietate sau să îl pună pe petent în posesie.
P. raportul de expertiză întocmit în cauză expertul I. N. a arătat că potrivit celor relatate de mandatara reclamantei tarlaua denumită popular “Prigorenii M.” are numărul 99( conform planului cadastral ediția 1987), iar reprezentantul comisie locale a arătat că aceasta are numărul 88( conform aceluiași plan cadastral). Față de aceste împrejurări, precum și datorită faptului că înscrisurile nu conțin elemente de toponimie cu referire la denumirea populară “Prigorenii M.”, ținând cont și de faptul că nu a fost întocmită o corespondență între înscrisurile cadastrale și registrele agricole, expertul a arătat că este în imposibilitatea de a identifica vechiul amplasament al suprafeței de 2 ha teren cu care numita N. M. a figurat în registrul agricol din anii 1959-1963.
Expertul a mai precizat că practica a demonstrat că, de regulă, amplasamentele tarlalelor ce poartă denumiri vechi se întind pe limitele mei multor tarlale, așa cum se regăsesc ele pe evidențele cadastrale, astfel că este posibil ca tarlaua “Prigorenii M.” să conțină în prezent atât tarlaua 99, cât și tarlaua 88.
Expertul a identificat suprafața de 2 ha teren menționată în procesul verbal de punere în posesie nr. 2041/02.04.2002, arătând că acesta se află în tarlaua 88 parcelele 2325/75 și 2326/7, însă a precizat că nu poate concluziona dacă acest teren este sau nu situat în tarlaua denumită popular “Prigorenii M.”.
De asemenea, analizând punctul de vedere al reclamantei potrivit cu care tarlaua “Prigorenii M.” se identifică în prezent cu tarlaua 99, iar reclamanta solicită teren în vecinătatea celui înscris în titlul nr._/1994, expertul a arătat că în tarlaua 99 au fost efectuate conform tabelului puneri în posesie pe suprafața totală de 94,16 ha teren, iar tarlaua măsoară 91,94 ha, astfel că există un deficit de 2,22 ha teren ( suprafața măsurată nu ajunge pentru a fi puși în posesie toți cei înscriși în tabel).
Confruntând suprafața măsurată cu cea rezultată în urma însumării suprafețelor din titlurile de proprietate, s-a constatat un surplus de 7,47 ha, dar expertul nu poate preciza dacă acesta este la dispoziția comisiei locale, dacă au fost emise fișe sau procese verbale de punere în posesie, dacă mai sunt și alte titluri care nu figurează în baza de date a OCPI.
P. urmare, instanța constată că reclamanta a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr. 2041/02.04.2002 cu suprafața de 2 ha teren situat în tarlaua 88. Ceea ce solicită practic reclamanta este însă stabilirea unui alt amplasament, respectiv în tarlaua 99.
Conform sentinței civile nr. 2487/1996 reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situată în tarlaua “Prigorenii M.” pe raza comunei Târgu F..
P. probele care au fost administrate în cauză reclamanta nu a reușit să facă dovada faptului că tarlaua cu această denumire populară este situată conform evidențelor cadastrale în tarlaua nr. 99. Simplul fapt că reclamanta posedă un titlu de proprietate în care este înscris teren situat în tarlaua 99, teren despre care susține că face corp comun cu suprafața de 2 ha teren în litigiu nu este suficient pentru a se trage concluzia fermă și fără echivoc că “Prigorenii M.” se regăsește din punct de vedere cadastral în actuala .>
La momentul când instanța a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situat în tarlaua “Prigorenii M.” nu s-a efectuat nicio expertiză topografică prin care să se identifice localizarea actuală a terenului, fiind avute în vedere doar mențiunile din registrul agricol 1959-1963.
P. sentința civilă nr. 1962/2003 comisia locală a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha teren situat pe raza comunei Târgu F., fără însă ca dispozitivul sentinței să cuprindă vreo mențiune cu privire la amplasamentul exact al acestui teren.
P. urmare, în cauză nu este vorba de un refuz al comisiei locale de a proceda la punerea în posesie, ci la refuzul de a o pune pe reclamantă în posesie pe amplasamentul solicitat de către aceasta situat în tarlaua 99.
Așa, cum am arătat deja, din probele administrate nu rezultă fără putință de tăgadă că tarlaua “Prigorenii M.” în care se găsește terenul pentru care reclamanta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate este identică cu tarlaua nr. 99 așa cum se regăsește aceasta în evidența cadastrală. P. urmare, pretenția reclamantei de a fi pusă din nou în posesie pe un teren din tarlaua 99 nu este justificată, iar atâta timp cât nu se pune problema refuzului de punere în posesie din partea comisiei locale, acțiunea de față apare ca fiind neîntemeiată.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de către reclamantă.
Instanța va obliga pe reclamantă să plătească expertului I. N. suma de 1150 lei reprezentând diferență de onorariu.
Instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ( onorariu de avocat) întrucât la dosar nu a fost depusă vreo chitanță, ci doar un extras de cont bancar conform căruia suma de 2000 lei a fost virată în contul avocatului de către . însă nu este parte în cauză, iar contractul menționat în acest extras nu a fost depus la dosar pentru a se putea verifica cu cine anume a fost încheiat și pentru ce anume servicii( în același extrasa mai apar și alte sume încasate ca urmare a unor alte contracte de asistență juridică). ”
***
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. I. aceasta arătând că pârâtul a refuzat să îi stabilească dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren rămas moștenire de la N. M. în satul Războieni, tarlaua Prigorenii M., chiar și când ulterior i s-a recunoscut dreptul de proprietate iar terenul pe vechiul amplasament era liber, în sensul că nu erau realizate puneri în posesie și nu erau emise titluri de proprietate.
În timpul judecății a dovedit că tarlaua 88 se numește Bejeneasa și este situată la o distanță apreciabilă față de tarlaua Prigorenii M.. Cu toate acestea instanța a considerat că nu au fost lămurite toate aspectele deduse judecății, în condițiile în care atunci când a solicitat refacerea expertizei sau contraexpertiză, aceste cereri au fost respinse ca inutile. Expertul a susținut că nu a avut elementele necesare pentru a identifica vechiul amplasament din tarlaua Prigorenii M. fapt ce nu corespunde adevărului, expertul neefectuând măsurători în această . membrilor comisiei locale au venit la fața locului și au obstrucționat expertul în activitatea sa. Expertul nu a stabilit dacă pentru suprafața de 2 ha solicitată există emise titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie . De asemenea pentru terenul din tarlaua 88 dat în posesie prin procesul verbal 2041 din 2002 expertul a precizat că este teren arabil, or în realitate terenul este coastă deal afectată de eroziuni, fiind în mare parte neproductiv. Concluziile expertului nu sunt fundamentate pe constatări în teren, pe verificarea hărților cadastrale . la dosar există probe concludente ce atestă reaua credință a pârâtului care în mod repetat de la . Legii 18 din 1991 și până în prezent nesocotește dreptul său de proprietate dar și hotărârile pronunțate. Acțiunile sale nelegale au ca scop favorizarea altor persoane ce urmăresc să obțină titluri de proprietate pentru teren situat în tarlaua Prigorenii mari pe amplasamentul vechi al autorilor săi, în detrimentul drepturilor și intereselor sale legitime.
P. decizia nr. 733 din 15 mai 2014 Tribunalul Iași a dispus casarea în tot a sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare în fond, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o nouă expertiză în specialitatea topografie
S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond nu a procedat la o dezlegare a fondului raportului juridic litigios. Instanța de recurs a reținut că nu i se poate refuza reclamantei accesul la justiție apreciind că în speță este necesară efectuarea unei noi expertize care să stabilească în ce . situat terenul pentru care i s-a reconstituit recurentei dreptul de proprietate, dacă s-a dispus punerea în posesie pentru suprafața de teren în tarlaua denumită popular “Prigorenii M.” și dacă în tarlaua 99 mai sunt suprafețe de teren pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate. De asemenea, în ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la categoria de folosință a terenului din tarlaua 88, instanța de recurs va analiza această critică cu ocazia rejudecării.
În rejudecare, s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, la dosar fiind depus la 23.03.2015 raportul de expertiză efectuat de expert Keller Viktor.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. N., față de următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la 7.02.2013 de către reclamantă, vizează obligarea pârâtului Primarului comunei I. N. la plata de daune cominatorii pentru refuzul de a proceda la punerea în posesie a reclamantei pe vechiul amplasament, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18 din 1991. Este indubitabil recunoscută îndreptățirea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctei N. M., de a fi pusă în posesie cu suprafața de 2 ha arabil situată în tarlaua Prigorenii M., . sentinței civile nr. 2487 din 20 iunie 1996, la data pronunțării acesteia terenul solicitat pe vechiul amplasament fiind liber conform adresei nr. 2704 din 20.06.1996 emisă de Comisia locală de Fond Funciar Tg. F.. Ulterior acestei sentințe s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie cu nr. 2041 din 2.04.2002 prin care comisia locală a procedat la punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha teren agricol situat în T88 parcelele 2325/75 și 2326/7, proces verbal neînsușit de reclamantă. De altfel, astfel cum se reține și în considerentele sentinței civile nr. 1962 din 11.09.2003 pronunțată de Judecătoria P., reclamanta a refuzat acest amplasament și a solicitat obligarea comisiei locale și a celei județene de aplicare a fondului funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul arabil de 2 ha situat pe vechiul amplasament în tarlaua Prigorenii M.. Chiar dacă în dispozitivul aceleiași sentințe nu s-a precizat amplasamentul suprafeței de 2 ha pentru care urma a se întocmi documentație și a i se emite titlu reclamantei, considerentele lămuresc acest aspect întrucât fac referire expresă la vechiul amplasament astfel cum rezultă atât din registrul agricol cât și din sentința civilă nr. 2487/1996 a Judecătoriei P..
Alegațiile pârâtului în sensul că terenul cu privire la care a fost pusă în posesie reclamanta situat în T88 . . vechiul amplasament nu pot fi primite, fiind contrazise atât de către expertul Keller V. desemnat în cauză cu efectuarea expertizei de specialitate cât și de însăși emiterea titlului de proprietate cu nr._ din 22.08.1994 pe numele reclamantei, în calitatea acesteia de moștenitoare a defunctului N. N., care figura în registrul agricol cu suprafața de 2,5 ha în tarlaua Prigorenii M.. Astfel, în acest titlu de proprietate la emiterea căruia s-a respectat vechiul amplasament, figurează ca reconstituită suprafața de 2,5 ha teren situat în T99, . V. a confirmat faptul că tarlaua Prigorenii M. corespunde cu tarlaua 99 . la care a ajuns în urma studierii planurilor parcelare, a planurilor cadastrale și a titlurilor de proprietate emise în favoarea altor cetățeni care au deținut potrivit rolului agricol teren în tarlaua Prigorenii M.. În altă ordine de idei, dat fiind gradul de rudenie al autorilor reclamantei care dețineau teren în aceeași . comună a terenurilor lor, de la același autor – Nicolaeasa N. fiind bunicul reclamantei iar N. M., mătușa reclamantei, sora tatălui reclamantei și, totodată, fiica lui Nicolaeasa N. - având în vedere și mențiunile din registrul agricol, concluzia firească este că terenurile acestora se aflau în imediata vecinătate unul față de celălalt. Cu privire la acest aspect, tribunalul reține că nu pot fi luate în considerare susținerile potrivit cărora nici nu s-ar cunoaște vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate de reclamantă.
Nici susținerile pârâtului referitoare la faptul că întreaga suprafață de teren din Tarlaua 99 . fost reconstituită altor persoane nu sunt de natură a aduce atingere dreptului reconstituit reclamantei. Astfel cum însuși pârâtul a susținut iar expertul a confirmat, pentru tarlaua 99 . titluri de proprietate pentru o suprafață care depășește suprafața existentă în fizic. Pe de altă parte, din adresa nr._/856/7.05.2013 emisă de OCPI Iași rezultă că o parte însemnată din titlurile de proprietate pentru tarlaua 99 . emise ulterior pronunțării sentințelor civile nr. 2487/1996 și 1962/2003. De asemenea, trebuie avut în considerare și faptul că însăși comisia locală de fond funciar a precizat la 20.06.1996 prin adresa nr. 2704 că terenul ce a aparținut defunctei Nicolăeasa (N. ) M. nu a fost revendicat de alte persoane, nu s-a reconstituit altor persoane și poate fi atribuită în fizic moștenitoarei Nicolaeasa (B.) I.. Concluzia ar fi că pârâtul își invocă propria culpă în îndeplinirea obligației, autoritatea administrativă din care face parte punând în posesie alte persoane și întocmind documentații pentru titluri de proprietate acestora, în condițiile în care a învederat o situație de fapt de care instanțele au ținut cont la pronunțarea primei hotărâri judecătorești.
În ce privește împrejurarea arătată de pârât că cererea de reconstituire a reclamantei a fost formulată în anul 1995, terenul fiind deja reconstituit altor persoane, nu poate fi reținută având în vedere contradicția evidentă cu cele menționate în adresa precizată anterior precum și cu celelalte apărări ale pârâtului. De asemenea, considerentele sentinței civile nr. 2487/1996 contrazic aceste susțineri, arătând că cererea de reconstituire a fost formulată în termen legal.
Refuzul de punere în posesie poate fi justificat în ipoteza în care fostul amplasament a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire . În cauza de față, pârâtul nu numai că nu probează existența unor acte anterioare de reconstituire dar contestă chiar îndreptățirea reclamantei la reconstituire. Pe de altă parte punerea în posesie a reclamantei pe o altă suprafață decât cea cu privire la care i s-a stabilit dreptul de proprietate reprezintă indubitabil un refuz cu privire la executarea efectivă, în sensul dispozițiilor art. 64 al. 1 din Legea nr. 18 din 1991. Pe cale de consecință, și aspectele învederate cu privire la categoria de folosință a terenului pus la dispoziție de comisia locală situat în Tarlaua 88 sunt nerelevante întrucât reclamanta nu are nici o obligație de a accepta o altă variantă propusă de comisie pentru rezolvarea litigiului.
Cu privire la dreptul reclamantei la reconstituire pe vechiul amplasament, se constată că acest drept a fost recunoscut anterior în timpul primei judecăți și reconfirmat în timpul celei de-a doua. Potrivit principiului supremației dreptului într-o societate democratică, hotărârea definitivă pronunțată de instanțele naționale prevalează, autoritățile administrative fiind obligate să se conformeze acesteia în întregime (P. contra României, nr. 5050/02, pct.35, 15 iunie 2006).
În prezenta cauză, pârâtul revine la argumentele care au stat la baza pronunțării celor două sentințe anterioare favorabile reclamantei, susținând aceleași aspecte ce au fost odată supuse controlului judecătoresc. În acest fel, se solicită ca hotărârea judecătorească irevocabilă să fie reevaluată, aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice ( cauza Brumărescu contra României, nr._/1995, pct. 62, 28 octombrie 1999). O astfel de reevaluare nu este posibil a fi făcută în cadrul demersului reclamantei de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
P. urmare, constatând că refuzul comisiei locale de punere efectivă în posesie a reclamantei este nejustificat și că o eventuală imposibilitate de a se da curs obligației derivă din culpa comisiei în cauză, al cărui președinte este pârâtul, tribunalul va admite acțiunea reclamantei, va obliga pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la îndeplinirea obligației de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha în tarlaua Prigorenii M. . prin reorganizarea comunei Tg. F., jud. Iași).
Constatând că reclamanta nu a achitat diferența de onorariu în contul expertului I. N. din cadrul BLET Iași, urmează a fi obligată reclamanta să plătească suma de 1150 lei diferență onorariu expert, conform art. 23 din OG nr. 2 din 2000.
Văzând cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (1000 lei) și onorarii experți (1950 lei fond și 800 lei recurs), suportate de reclamantă cu derularea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând în fond cauza:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. N..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la îndeplinirea obligației de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 2 ha în tarlaua Prigorenii M. .>
Obligă pe reclamantă să plătească în contul expertului I. N. din cadrul BLET Iași suma de 1150 lei diferență onorariu expert.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.07.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, L. H. |
Grefier, F. L. I. |
Red/Tehnored. HL, 11.09.2015, 2 ex.
Jud. Fond. S. A. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|








