Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 964/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iulie 2015
Președinte - O. I.
Judecător P. T.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 964/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant AL D. A. și pe intimat C. H. A.S., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr._/27.11.2014, Judecătoria Iași a dispus:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. H. A.S. cu sediul în Turcia, oraș Antalya, Topcular Mah. Aspendos Bulvan nr. 159, cod fiscal_, cu sediul procedural ales la Cabinet avocat Iuhasz A. din Timișoara, .. 11, . cu pârâtul AL D. A. domiciliat în Iași, . și în consecință:
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 25.000 euro, reprezentând diferență preț.
Respinge cererea reconvențională, ca nefondată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2014
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._, reclamanta C. H. A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul AL D. A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta din urmă la plata sumei de 25.000 euro, reprezentând diferența de preț neachitată, pentru un număr de 5 covoare.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a achitat taxă de timbru în valoare de 3820 lei.
În motivare, reclamanta a menționat că între părți s-a încheiat, în data de 04.09.2011, un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia pârâtul a achiziționat 5 covoare de diverse mărimi, în valoare totală de 31.500 euro. Din prețul total s-a achitat pe loc suma de 6.500 euro, iar diferența de 25.000 euro a fost eșalonată în 5 tranșe și urma să fie achitată prin transfer bancar, după cum urmează: 4.000 euro până la 30.10.2011, 4.000 euro până la 30.11.2011, 5.000 euro până la 20.12.2011, 6.000 euro până la 30.01.2012 și 6.000 euro până la 28.02.2012. Pârâtul a intrat în posesia celor 5 covoare, însă, în afara sumei de 6.500 euro plătită, nu a fost achitată niciuna dintre cele 5 tranșe ce reprezentau diferența de preț.
A mai menționat reclamanta că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, fără niciun rezultat.
În drept au fost invocate prev. art. 969-970 C.civ., art. 1073, art. 1079 C.civ.
A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a menționat că este de acord cu acțiunea reclamantei, în sensul achitării diferenței de preț, dacă aceasta există, reprezentând c/val unui covor mare.
A precizat pârâtul că, după încheierea tranzacției, părțile au convenit ca el să restituie 3 covoare din cele 5 și să plătească pentru celelalte două, la momentul vânzării achitând suma de 6500 euro. Modificarea înțelegerii inițiale a avut loc între părți, prin corespondență electronică.
Până în prezent, nu s-a prezentat la domiciliul său nici un reprezentant al reclamantei, pentru a lua covoarele pe care nu are posibilitatea să le achite, a mai menționat pârâtul.
De asemenea, pârâtul a precizat că, dacă reclamanta acceptă, poate reține toate covoarele, iar diferența de 25.000 euro să o achite în rate, pe o perioadă de 2 ani.
Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei să ridice de la domiciliul său din Iași, cele 3 covoare.
Nu au fost invocate temeiuri de drept.
A solicitat administrarea probei cu înscrisurile anexate de reclamant.
A fost achitată taxă de timbru în valoare de 20 lei.
În răspunsul la întâmpinare, reclamanta a menționat că nu este de acord cu plata eșalonată a diferenței de preț pe o perioadă de 2 ani.
În ceea ce privește cererea reconvențională, a solicitat respingerea acesteia, menționând că nu există nicio înțelegere care să vizeze restituirea de către pârât a unui număr de 3 covoare din cele 5 cumpărate. Au existat discuții și variante de soluționare amiabilă a litigiului, dar niciuna nu a fost acceptată în mod expres de ambele părți.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat, în data de 04.09.2011, un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia pârâtul a achiziționat de la reclamantă 5 covoare de diverse mărimi, în valoare totală de 31.500 euro. Din prețul total s-a achitat suma de 6.500 euro, iar diferența de 25.000 euro a fost eșalonată în 5 tranșe și urma să fie achitată după cum urmează: 4.000 euro până la 30.10.2011, 4.000 euro până la 30.11.2011, 5.000 euro până la 20.12.2011, 6.000 euro până la 30.01.2012 și 6.000 euro până la 28.02.2012 (copie convenție – fl. 6 ds.).
Pârâtul a intrat în posesia celor 5 covoare, însă, în afara sumei de 6.500 euro plătită, astfel cum rezultă și din întâmpinare, nu a fost achitată niciuna dintre cele 5 tranșe ce reprezentau diferența de preț.
Deși s-a purtat o corespondență electronică între părți în vedere soluționării litigiului, nu s-a ajuns la nici un rezultat.
Pârâtul nu a făcut dovada că părțile au convenit ca o parte din marfă să fie restituită, astfel cum susține în întâmpinare.
În ceea ce privește eșalonarea plății pe o perioadă de 2 ani, se constată că reclamanta nu este de acord cu propunerea pârâtului.
Instanța reține că pârâtul a tergiversat foarte mult achitarea diferenței de preț, neefectuând nici un început de plată, astfel încât nu este oportună eșalonarea.
Față de situația de fapt reținută, având în vedere și disp. art. 969 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 25.000 euro, reprezentând diferență preț.
Va respinge cererea reconvențională ca nefondată, pârâtul nefăcând dovada existenței unei înțelegeri între părți cu privire la restituirea parțială a mărfii.
În tem. art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 12.178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru în valoare de 3.304 lei, calculată la valoarea pretențiilor de 25.000 euro, la cursul BNR din 28.04.2014 și onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant Al D. A. solicitând casarea ei și obligarea pârâtei la restituirea celor 3 covoare indicate în corespondența electronică și la achitarea diferenței de preț. A susținut că în mod eronat s-a apreciat că nu a făcut dovada că părțile au convenit ca o parte din marfă să fie restituită deși din corespondența părților rezultă că pârâtul urmează să restituie 3 din cele 5 covoare și să plătească pentru celelalte 2 diferența de preț având în vedere că la momentul achiziționării s-a achitat suma de 6500 euro. În aceste condiții instanța ar fi trebuit să ia act de înțelegerea părților și să oblige pe reclamant la ridicarea celor 3 covoare iar pe pârât la achitarea diferenței de preț, valoarea covoarelor crescând de la zi la zi dacă sunt folosite corect, și nu scăzând. Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Deși intimata și-a executat integral obligația de predare a celor 5 covoare, pârâtul apelant nu și-a executat obligația de plată a prețului. Pe de altă parte nu a existat nici o înțelegere privind restituirea a 3 din cele 5 covoare. Deși părțile au corespondat pentru stingerea litigiului, nu s-a ajuns la un acord, ipoteza restituirii a 3 covoare implicând și plata unei sume de_ euro, pe care pârâtul nu o menționează în cererea reconvențională.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Aprecierea primei instanțe în sensul că nu s-a făcut dovada unei înțelegeri ulterioare a părților în sensul ca pârâtul –reclamant să restituie 3 din cele 5 covoare care au făcut obiectul înțelegerii inițiale fără a mai plăti contravaloarea lor ci numai contravaloarea a două covoare este conformă probatoriul administrat în cauză. Prin cererea de apel pârâtul –reclamant critică în mod generic modalitatea în care instanța a apreciat corespondența părților în acest sens, fără a indica în concret care extras din respectiva corespondență ar face dovada susținerilor sale. Pe de altă parte, așa cum a arătat intimatul prin întâmpinarea la apel, potrivit mesajelor depuse la fila 20 din dosarul primei instanțe, rezultă că pentru ipoteza restituirii a 3 din cele 5 covoare reclamantul pârât a solicitat plata sumei de_ euro și nu s-a dovedit că părțile ar fi ajuns în cele din urmă la un acord pentru această ipoteză.
Pe cale de consecință Tribunalul apreciază că în mod justificat prima instanță a dat eficiență actului juridic decurgând din acordul părților în forma inițială potrivit art. 929 din Codul civil de la 1864 în vigoare la data acestui acord, 04.09.2011, și a obligat pârâtul reclamant la plata diferenței de preț corespunzător celor 5 covoare respingând totodată cererea reconvențională, apelul fiind în acest condiții nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către pârâtul AL D. A., cu domiciliul în Iași, ., împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 03.07.2015
Președinte, O. I. | Judecător, P. T. | |
Grefier, F. L. I. |
OII 13.01.2016 4 ex
Jud. fond:A. D. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 745/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 967/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
