Uzucapiune. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 819/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iulie 2015
Președinte - G. C.
Judecător O. L.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 819/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator T. T. M.- prin mandatar C. T., contestator T. A.- prin mandatar C. T., contestator T. T. M. și pe intimat D. G., intimat M. P.-REPREZTENTATA P. PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
P. decizia civilă nr. 268 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, rejudecând cauza după casare cu reținere s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâtul M. P., prin Primar și intervenienții T. A. și T. T. M..
Constată că reclamantul D. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, identificată prin punctele 8-15, 71, 16-20, 72, 21-25, 38, 37, 8 menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală, Anexa 3 (f. 175 dosar_ al Tribunalului Iași) întocmit de expertul V. V. B., care face parte integrantă din prezenta decizie, prin efectul prescripției achizitive.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A. și T. T. M..
Încuviințează onorariul expertului V. V. B. pentru suma de 2500 lei și obligă reclamantul D. G. să achite diferența de onorariu de 1300 lei în contul expertului V. V. B. prin BLETC.
Obligă pârâtul M. P., prin Primar și intervenienții T. A. și T. T. M. la plata către reclamantul D. G. a sumei de 4326,28 lei.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că reclamantul D. G. a solicitat prin prezenta acțiune să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 800 mp situați în P., fosta ., astăzi . nr. 119, teren aferent casei de locuit care a fost cumpărată în baza contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 664/19.05.1975 încheiat cu C. I. prin mandatar S. L. (f. 7 fond).
Intervenienții T. A. și T. T. M. au invocat în contradictoriu cu reclamantul D. G. și pârâtul M. P. faptul că ei sunt proprietarii terenului pentru care reclamantul urmărește să obțină dreptul de proprietate în temeiul prescripției achizitive de lungă durată.
În drept, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, persoana care invocă uzucapiunea trebuind să dovedească îndeplinirea a două condiții: posesia utilă a bunului și exercitarea posesiei timp de 30 de ani, termen prevăzut de art. 1890 Codul Civil.
În fapt, reclamantul D. G. ocupă în prezent la locul în litigiu o suprafață totală de 2513 mp, fapt constatat de expertul topo V. V. B. cu ocazia măsurătorilor efectuate la teren (pagina 2 din expertiză, alin 2 la Capitolul Constatări - f. 167 dosar recurs). Din totalul suprafeței ocupate de reclamant, în prezenta cauză se invocă uzucapiunea pentru suprafața de 800 mp aferentă casei de locuit. Din probele administrate în dosar Tribunalul reține faptul că reclamantul a intrat efectiv în posesia terenului aferent casei de locuit la momentul la care a cumpărat casa situată în P., ., jud. Iași ( fosta .) în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 664/19 mai 1975 (f. 7 dosar fond), adică la data de 19 mai 1975, cu toate că terenul aferent casei de locuit nu a făcut obiectul convenției autentice din acel an.
Este adevărat că în rolul agricol din anii 1959-1963 (f. 184 dosar fond) C. C. C., soțul lui C. I. - vânzătoarea casei de locuit, figura înregistrat cu o suprafață de 0,05 ha teren curți clădiri, însă în fapt, a deținut o suprafață mai mare.
Rezultă aceasta din mențiunile certificatului de moștenitor nr. 157/12.07.1972 (f. 6 dosar fond) eliberat după defunctul C. C. soției supraviețuitoare C. I., care atestă faptul că aceștia au deținut o suprafață totală de 800 mp și, deși certificatul de moștenitor nu face dovada proprietății lui C. I., și cu atât mai puțin a lui D. G., reclamantul neachiziționând în anul 1975 și terenul aferent, reprezintă totuși un început de dovadă cu privire la suprafața aferentă casei înstrăinate în 1975, cu act autentic de C. I.. Aceeași concluzie reiese și din faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 664/19 mai 1975, în schița întocmită în vederea semnării contractului (f. 44-45 dosar fond) este identificată o suprafață mai mare de teren, cu menționarea dimensiunii pe fiecare latură, dimensiuni în raport de care suprafața a fost calculată de expertul topo V. ca fiind de 800 mp.
Că suprafața aflată în posesia reclamantului încă din anul 1975 a fost mai mare chiar decât 800 mp, fiind în jur de 1000 mp, rezultă din declarația martorei D. L., fiica lui C. I. (f. 186 dosar fond), audiată la solicitarea reclamantului. Aceasta a declarat că în momentul vânzării casei de locuit îngrădită era o suprafață de 5 prăjini (prăjina = veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați, conform dicționarului explicativ al limbii române DEX "98 (1998). De asemenea, martorul S. V. (f. 187 dosar fond) a susținut că reclamantul a cumpărat o casă de locuit de la C. E., soția lui C. C., suprafața de teren aferentă casei fiind îngrădită și având în jur de 1000 mp. P. urmare, greșit a reținut prima instanță că declarațiile martorilor nu sunt elocvente în cauză și nu fac dovada posesiei câtă vreme din aceste declarații rezultă fără echivoc că reclamantul D. G. a stăpânit chiar din anul 1975 o suprafață de aproximativ 1000 mp, deținând și în prezent această suprafață, ba chiar mult mai mare, probele administrate în cauză de pârât și intervenienți fiind contrazise de celelalte probe din dosar. Astfel, martora M. R. F. S. (f. 188 fond), audiată la solicitarea intervenienților, a susținut faptul că terenul aferent casei de locuit proprietatea lui C. C. era de doar 100 mp, fapt contrazis nu numai de mențiunile din registrul agricol (0,05 ha), ci și de schița aferentă contractului de vânzare cumpărare din 1975, precum și de declarațiile celorlalți doi martori audiați în cauză.
Posesia ulterioară a terenului este relevată și de mențiunile din registrul posesorilor întocmit pentru anul 1987 și atașat expertizei topo realizate în rejudecare (f. 188 dosar recurs) din care rezultă faptul posesiei terenului de către D. G. la nivelul anului 1987 pentru o suprafață totală de 1888 mp dispusă în patru parcele: 1629, 1630, 1630/1 și 1631, teren identificat de expert în Anexa 7 a expertizei (f. 184 recurs), în care se include terenul de 800 mp in discuție în prezenta cauză.
Având în vedere faptul că reclamantul a început să posede terenul din data de 19 mai 1975, cum s-a reținut mai sus, rezultă că termenul de 30 de ani, prevăzut de disp. art. 1890 Codul Civil, s-a împlinit la data de 19 mai 2005, anterior întreprinderii oricărui demers al intervenienților T. A. și T. T. M. de a obține în instanță, sub motivarea că este fostul amplasament al autorului lor, chiar terenul deținut de D. G. și anterior de familia C. C. și I..
Aceasta pentru că, deși moștenitorii T. au invocat faptul că prin cererea de reconstituire pe care au formulat-o la Legea 18/1991 au întrerupt termenul de prescripție achizitivă care curgea în folosul lui D. G., Tribunalul nu poate reține o asemenea susținere. Astfel, prin cererea formulată la Legea 18/1991 de moștenitorii T. terenul nu a fost individualizat, pentru a se putea aprecia că această cerere viza terenul azi în discuție ocupat de D. G., cererea de reconstituire conferind titularului o vocație la reconstituirea dreptului de proprietate, Hotărârea Comisiei Județene ca act primar recunoscând un drept abstract, care se concretizează însă abia la momentul punerii în posesie.
P. urmare nu se poate reține că termenul de prescripție de 30 de ani, care s-a împlinit la data de 19 mai 2005, a fost întrerupt prin formularea cererii de reconstituire, și cu atât mai mult nu a fost întrerupt prin formularea unor acțiuni în justiție. Aceasta deoarece din actele dosarului a reieșit faptul că în anul 1995 T. A. l-a acționat în judecată pe D. G. în dosarul 5798/1995 al Judecătoriei P. pentru revendicarea unei suprafețe de 495 mp teren, ridicare temelie și sistare lucrări de construcție, și dincolo de faptul că litigiul se purta cu privire la terenul pe care D. G. efectua la acel moment lucrări de construcție, iar nu pe terenul de 800 mp azi în litigiu, acțiunea a fost anulată prin sentința civilă nr. 4974/30.11.1995 a Judecătoriei P. (f. 159 dosar fond), neavând deci efect întreruptiv de prescripție. Tot astfel, litigiul care a format obiectul dosarului 3313/2002 al Judecătoriei P., finalizat prin sentința civilă 379/20.02.2003 a Judecătoriei P., decizia civilă nr. 1288/19.09.2003 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 863/07.12.2004 a Curții de Apel Iași (f. 109-119 dosar recurs), nu a vizat terenul de 800 mp azi în discuție, ci terenul de 1352 mp pe care D. G. îl deține în ., iar nu în . din P.. P. urmare, nici acest litigiu nu a întrerupt termenul de prescripție.
Cât privește însă litigiul pornit la data de 27.01.2006 (conform mențiunii din considerentele sentinței 45/09-f. 27 verso dosar fond) ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei P., finalizat prin sentința civilă nr. 45/09.01.2009 a Judecătoriei P. și decizia civilă nr. 1350/21.06.2010 a Tribunalului Iași, acesta a fost declanșat ulterior împlinirii, la data de 19 mai 2005, a termenului de prescripție, neputând fi vorba deci de o întrerupere a termenului de prescripție ce fusese deja împlinit.
Nu a întrerupt termenul prescripției achizitive, așa cum au susținut intervenienții, nici cererea de reconstituire pe care a formulat-o la Legea 18/91 D. L., fiica lui C. C. și I., intervenienții admițând implicit prin această susținere că terenul este fostul amplasament al familiei C..
D. L., moștenitoarea lui C. I. de la care D. G. a cumpărat casa de locuit, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de teren de 1,5 ha (a se observa mențiunea de pe cererea de la fila 291 dosar recurs), teren care fusese în locul numit La Mârzeasca, conform rolului agricol, aceasta formulând contestație (f. 293 recurs) doar cu privire la categoria de folosință a terenului validat și invocând tocmai faptul că avusese doar teren arabil. Ulterior aceasta a obținut titlul de proprietate, după cum afirmă în declarația dată sub jurământ în calitate de martor, pentru suprafața de 1 ha teren, neînțelegând să solicite prin cerere și suprafața de teren pe care a vândut-o lui D. G., cererea formulată la Legea 1/2000 fiind invalidată, după cum atestă mențiunea de pe anexa 3 Fântânele, depusă la fila 263-264 recurs, precum și, în formă mai lizibilă, la ultimul termen de judecată. P. urmare, în nici un moment D. L. nu a intenționat să reintre în posesia terenului deținut de reclamant, nerevendicând acest teren, recunoscând implicit posesia exercitată de D. G., netulburându-l în posesie.
Posesia pe care reclamantul D. G. a exercitat-o asupra acestui teren a fost așadar una utilă, în sensul disp. art. 1847 Cod Civil, fiind o posesie continuă din partea reclamantului, neîntreruptă de terți, netulburată, nefiind nici fondată și nici conservată prin acte de violență, fiind publică, dând posibilitatea oricui să cunoască faptul posesiei, și sub nume de proprietar.
P. urmare, fiind probate în cauză condițiile prevăzute de lege pentru constatarea uzucapiunii, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. G. și o va admite ca atare.
Pe cale de consecință Tribunalul va constata că reclamantul D. G. a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, astfel cum a fost identificat prin punctele 8-15, 71, 16-20, 72, 21-25, 38, 37, 8 în schița ce formează Anexa 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală (f. 175 dosar_ al Tribunalului Iași) întocmit de expertul V. V. B., care face parte integrantă din prezenta decizie, prin efectul prescripției achizitive, urmând a respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A. și T. T. M., uzucapiunea fiind în mod indirect, și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevarat proprietar.
Principalul efect al uzucapiunii constă în dobândirea, chiar din momentul în care sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra terenului de 800 mp stăpânit mai bine de 30 de ani de D. G., în același timp stingându-se dreptul de proprietate al fostului proprietar, efectele dobândirii uzucapiunii producându-se retroactiv, D. G. în calitate de uzucapant fiind considerat proprietar din ziua în care a început posesia.
Expertiza topo a fost realizată în cauză de expert V. V. B., care a solicitat un onorariu în sumă de 3.530 lei, onorariu pe care părțile și instanța l-au apreciat drept exagerat în raport de muncă depusă de expert și obiectul cauzei, urmând a încuviința onorariul expertului V. V. B. pentru suma de 2500 lei și a obliga reclamantul D. G. să achite diferența de onorariu de 1300 lei în contul expertului V. V. B. prin BLETC.
În temeiul disp. art. 274 Cod Procedură civilă, având în vedere cheltuielile de judecată suportate de reclamantul D. G. cu prezenta procedură, Tribunalul va obliga pârâtul M. P., prin Primar și intervenienții T. A. și T. T. M. la plata către reclamantul D. G. a sumei de 4326,28 lei (100,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar la fond- f 2, 4 fond, 649,18 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar recurs- f 50, 973,4 lei onorariu expert P. A. la fond-f. 99 și 135 fond, 803,4 lei onorariu expert V. V. -f. 172 și 173 recurs, 500 lei onorariu avocat – f. 9 recurs, 1300 lei diferență onorariu expert V.).
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare intervenienții T. T. M. și T. A..
În motivare, contestatorii au arătat că instanța a omis din greșeală să cerceteze unele motive de modificare a hotărârii instanței de fond.
Astfel, în cererea de recurs, intervenienții au precizat că nu sunt îndeplinite condițiile posesiei de către reclamantul D. G. întrucât a avut calitatea de detentor precar.
Reclamantul a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 664 din 19 mai 1975 cu vânzătoarea C. I. și în contract nu era prevăzută nici o suprafață de teren.
La data încheierii contractului erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 58/1974 și ale Legii nr. 59/1974, în temeiul cărora terenul în suprafață de 250 m.p. aferent construcției a trecut în proprietatea statului, iar suprafața de 100 m.p. a trecut în folosința lui D. G. pe durata existenței construcției.
După încheierea contractului de vânzare cumpărare, D. G. a dobândit asupra terenului doar dreptul de folosință, astfel încât nu sunt întrunite condițiile posesiei achizitive.
Instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs privind întreruperea cursului prescripției achizitive care curgea în favoarea lui D. G..
Terenul pe care l-a avut în registrul agricol C. C. era de 500 m.p. și nicidecum de 800 m.p. așa cum a reținut instanța de recurs.
D. L., în calitate de moștenitor a mamei sale decedate, C. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafațade 1,55 ha pe care o avea înscisă în registrul agricol C. C.. În suprafața de 1,55 ha este cuprins și terenul de 500 m.p. aferent construcției ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 664/1975.
Depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și validarea acestui drept pentru terenul de 500 m.p. constituie un act de întrerupere a cursului prescripției achizitive.
În considerentele deciziei s-a precizat că nu constituie un motiv de întrerupere a cursului prescripției achizitive reconstituirea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctei T. E., întrucât privește un drept abstract și nu un drept exercitat asupra unui teren individualizat și determinat.
Moștenitorii defunctei T. E. au fost puși în posesie și pe numele lor au fost întocmite procese verbale de punere în posesie pentru terenurile ce le-au fost reconstituite, astfel încât nu se poate reține că dreptul de proprietate este numai abstract și nu materializat prin identificarea terenurilor. La data întocmirii proceselor verbalede punere în posesie – 1995 – teremenul de prescripție nu era împlinit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Intimatul D. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași.
În dovedirea contestației, s-au depus la dosar, în copii, înscrisuri .
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, dosar în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 268/27.02.2014 .
Analizând decizia atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 320 C .pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 2129/15.10.2013 a Tribunalului Iași s-au admis recursurile declarate de reclamantul D. G. și intervenienții T. Teodosia M. și T. A. împotriva sentinței civile nr. 3748/27.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost casată cu reținere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză topocadastrală.
P. decizia civilă nr. 268 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, rejudecând cauza după casare cu reținere s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâtul M. P., prin Primar și intervenienții T. A. și T. T. M..
Constată că reclamantul D. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în intravilanul mun. P., ., jud. Iași ( fosta .), sector cadastral 39, identificată prin punctele 8-15, 71, 16-20, 72, 21-25, 38, 37, 8 menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală, Anexa 3 (f. 175 dosar_ al Tribunalului Iași) întocmit de expertul V. V. B., care face parte integrantă din prezenta decizie, prin efectul prescripției achizitive.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții T. A. și T. T. M..
Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 Cod procedură civilă (lipsa procedurii sau necompetența instanței) și de art. 318 Cod procedură civilă (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului sau omiterea din eroare de a examina vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului.
Contestația în anulare ca o cale de retractare, iar nu de reformare a soluției atacate, vizează numai hotărârea instanței de recurs și nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare ”.
În speță, contestatoarea a invocat greșeala materială și nepronunțarea asupra unor motive de casare, situație reglementată de disp. art. 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 Cod procedură civilă poate fi exercitată împotriva hotărârilor date asuupra recursului, nu și împotriva hotărârilor pronunțate la judecata fondului după casare cu reținere.
Pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica greșeli de judecată cum sunt cele privind aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale, întrucât contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Ori prin contestația formulată contestatorii tocmai aceasta urmăresc, o nouă judecată și o reapreciere a probatoriului avut în vedere de instanța de recurs, cu prilejul rejudecării.
În acest sens invocăm și practica judiciară, respectiv deciziile de speță ale instanței supreme - C.S.J., secția comercială, decizia nr. 2382 din 2 aprilie 2002, C.S.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1139 din 20 martie 2003, Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1519 din 8 martie 2005 .
Pentru toate aceste considerente urmează a fi respinsă contestația în anulare formulată de către contestatorii T. T. M. și T. A. împotriva deciziei civile nr. 268 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T. T. M. și T. A. împotriva deciziei civile nr. 268 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 .07.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, O. L. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. M. |
Red. S.M./S.M. 2 ex.
27.08.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 967/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
