Pretenţii. Decizia nr. 865/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 865/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Iunie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 865/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamanta Asociația de P. V. L. 114-116 împotriva sentinței civile nr._ din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 18.05.2015, susținerile și concluziile intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a-i da intimatului posibilitatea de a depune concluzii sau note scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.06.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.06.2015 și mai apoi pentru data de 12.06.2015, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, motivat de faptul că unul din membrii completului de judecată se află în concediu medical, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15.06.2015 și mai apoi pentru azi, 19.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. V. L. 114-116 în contradictoriu cu pârâtul I. C., ca rămasă fără obiect.
Reduce onorariul de avocat la 1 din suma de 400 lei, deci la suma de 200 lei și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta Asociația de P. V. L. nr. 114-116 a chemat în judecată pârâtul I. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 1522,45 lei, cu titlu de debit neachitat la plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada 04.04._14 și a sumei de 335,96 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului pentru aceiași perioadă.
Totodată, a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că a fost acționat în judecată pentru o sumă mult prea mică, în timp ce alți proprietari înregistrează datorii mult mai mari, mai mult nu a achitat debitul motivat de lipsurile financiare.
Având în vedere faptul că pârâtul, prin chitanțele depuse a făcut dovada achitării debitului pretins prin acțiune de către reclamantă, instanța de judecată urmează a respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată – având în vedere că pârâtul a făcut dovada plății sumelor pretinse după introducerea cererii de chemare în judecată, cererea reclamantei de acordare a acestora apare ca întemeiată, însă instanța a de judecată o va admite în parte motivat de faptul că față de prevederile disp. art. 452 alin. 2 C. proc. civ., astfel încât va reduce cuantumul onorariului de avocat la ½ din cel pretins de reclamantă. Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2, 3 din Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat ( cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei ).
Instanța reține că prin aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ.., nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. 114-116 solicitând modificarea parțială a hotărârii instanței de fond în sensul obligării pârâtului la plata penalităților de întârziere, a fondului de reparații și a onorariului de avocat.
În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea în pretenții considerând că debitul privind cheltuielile de întreținere a fost achitat, în condițiile în care în afara debitului a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 335,96 ei și a fondului de reparații de 270 lei.
În mod greșit instanța de fond a dispus reducerea onorariului de avocat apreciind că pârâtul nu ar mai fi în culpă procesuală pentru că a achitat debitul după introducerea acțiunii, pârâtul fiind de rea-credință având în vedere că i-a solicitat în mod repetat să achite cheltuielile.
În drept, apelanta a indicat dispozițiile art. 460 din C.proc.civ.
În privința probelor, a menționat înscrisurile.
Intimatul I. C. a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii în totalitate, motivând că apelul a promovat cu rea-credință, că a achitat toate debitele către Asociație. Totodată, a arătat că este prea mare onorariul pentru avocatul reclamantei, stabilit la instanța de fond la suma de 200 lei, în considerarea faptului că a fost un singur termen de judecată și, totodată, a condițiilor economice din România.
Arată intimatul că Legea specială nr. 230/2007 se aplică cu prioritate în raport cu reglementarea generală, iar conform Legii nr. 230/2007 președintele reprezintă asociația de proprietari în acțiunile în justiție. Nu se prevede în această lege posibilitatea președintelui de a fi reprezentat în instanță de un avocat.
În drept, intimata a indicat dispozițiile Legii 230/2007.
Intimatul a depus la dosar chitanțe în copie, privind plata debitelor către Asociație din perioada decembrie 2014 – martie 2015.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
În fapt, prin cererea introductivă reclamanta apelantă a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 1522,45 lei, cu titlu de debit neachitat la plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada 04.04._14 și a sumei de 335,96 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului pentru aceiași perioadă. Ulterior înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei Iași pârâtul a achitat suma totală de 2299,46 lei, plățile fiind imputate de reclamantă asupra debitului principal, anume cheltuieli la întreținere restante și asupra cheltuielilor pentru luna septembrie 2014, dovadă fiind chitanțele atașate în copie la filele 68-70 dosar instanța de fond.
La instanța de apel intimatul a probat plăti în cuantum total de 756,05 lei, reprezentând cheltuielile la întreținere aferente perioadei decembrie 2014 – ianuarie 2015, astfel cum rezultă din mențiunile făcute de prepusul reclamantei pe chitanțele atașate în copie la dosarul instanței de apel, la filele 15-16.
Nu a probat intimatul că ar fi achitat penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă și nici fondul de reparații în cuantum de 270 lei.
În drept, conform dispozițiilor art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari toți proprietarii au obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, (…) cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar conform art. 45 alin. 3 din același act normativ proprietarii membri ai unei asociații de proprietari au obligația de a proba un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune.
Rezultă din procesul-verbal al Adunării general e a Asociației de proprietari V. L. NR. 114-116 din data de 09.03.2008 atașat la dosarul instanței de apel la filele 24 și urm. că s-a stabilit obligația proprietarilor din Asociație de a contribui la fondul de reparații cu suma de 10 lei/lună pe apartament, iar intimatul pârât a recunoscut în instanța de apel, în ședința publică din data de 18.05.2015 că nu a achitat sumele corespunzătoare fondului de reparații și nici penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă.
Pe cale de consecință, instanța constată că astfel cum just a pretins apelanta, instanța de fond a respins în mod greșit cererea introductivă, ca rămasă fără obiect, în condițiile în care plățile efectuate au vizat exclusiv cheltuielile de întreținere (debit principal) pentru perioada de referință. Or, în condițiile în care s-a efectuat o plată parțială în raport de obiectul cererii introductive este evident că soluția privind respingere a cererii în întregime ca rămasă fără obiect, nu se poate menține.
Prin urmare, sub acest aspect criticile de nelegalitate ale apelantei sunt întemeiate, urmând a fi modificată sentința instanței de fond în sensul obligării pârâtului I. C. să plătească reclamantei suma de 335,96 lei cu titlu de penalități de întârziere și 270 lei, fond de reparații.
Criticile privind reducerea cheltuielilor de avocat de la suma de la 400 la suma de 200 lei la instanța de fond sunt de asemenea întemeiate în condițiile în care, cum în timpul judecății la instanța de fond s-au făcut plăți parțiale, pârâtul fiind anterior introducerii acțiunii de drept în întârziere cu privire la obligația de plată de debitelor, având în vedere și argumentele expuse în susținerea deciziei de modificare a sentinței instanței de fond, tribunalul concluzionează că nu se justifică reducerea cheltuielilor de judecată probate de reclamante apelantă motiv pentru care, inclusiv sub acest aspect, sentința instanței de fond se va modifica.
În fine, nu se pot reține nici criticile de nelegalitate privind reprezentarea legală, în instanță, a reclamantei având în vedere că, dacă este adevărat că Asociația poate fi reprezentată în judecată conform legii doar de către președinte, conform art. 31 alin. 1 din Lege, reprezentarea convențională nu este interzisă expres (nici nu ar putea fi interzisă total, cel mult ar putea fi circumstanțiată), fiind prin urmare admisă.
În alte cuvinte, nu se poate pune semnul egalității între cele două tipuri de reprezentare a persoanei juridice, legală și convențională, în calitatea sa de reprezentant legal al Asociației și în virtutea atribuțiilor reglementate de art. 31 din Lege președintele Asociației fiind abilitat a decide, ca în cazul de față de exemplu, că în interesul Asociației este ca redactarea cererii de chemare în judecată și reprezentarea în instanță să se facă de o persoană avizată,
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a admite apelul promovat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. NR. 114-116 în privința sentinței civile nr._/21.102.014 a Judecătoriei Iași, pe care o va modifică în parte.
Va fi obligat pârâtul I. C. să plătească reclamantei suma de 335,96 lei cu titlu de penalități de întârziere și 270 lei, fond de reparații și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. NR. 114-116 în privința sentinței civile nr._/21.102.014 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte astfel:
Obligă pârâtul I. C. să plătească reclamantei suma de 335,96 lei cu titlu de penalități de întârziere și 270 lei, fond de reparații.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
4ex./27.07.2015
Jud. fond: B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 656/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1696/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
