Revendicare imobiliară. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1225/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
Președinte - O. L.
Judecător M. S.
Judecător G. C.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 515/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent . și pe intimații M. I. M., intimat M. P., intimat M. M., intimat A. A., prin av. Ș. M., având ca obiect revendicare imobiliară declinare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 14.04.2015, 21.04.2015 și pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr.527 /23.04.2014 pronunțat de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. P., M. M., A. A. și M. M., toți cu domiciliul ales în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
Obligă pârâta să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 2 ha. situat în extravilan ., T 39/1, A 475/40 înscris în titlul de proprietate nr._/01.04.1994 și identificat în Planul de amplasament - Anexa nr. 1 la Raportul de expertiză (f. 43).
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.320 lei cu titlul de beneficiu nerealizat de pe terenul revendicat.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.089,4 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.07.2010 sub nr._/245/2010, reclamanții M. M., M. P., M. M. și A. A. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând constatarea nulității absolute a contractului de arendă înregistrat sub nr. 4346/octombrie 2004.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că lipește uin element constitutiv al contractului – respectiv consimțământul, și au fost nesocotite norme imperative și prohibitive ale legii arendării 16/1994.
În drept au fost indicate prev. art. 948, 949, 950 și 966 C. civ., precum și Legea nr. 16/1994.
P. întâmpinarea depusă în ședința publică din 14.01.2011 (f. 63), pârâta a solicitat ca reclamanții să precizeze care este obiectul acțiunii iar, dacă se solicită revendicarea terenului, înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind întrunite condițiile acțiunii în revendicare. Se mai arată că în perioada 1999 – 2004 și, apoi, începând cu 2004 și până în 2008 numitul M. A., autorul reclamanților, și-a ridicat anual drepturile cuvenite în urma arendării terenului în cauză. Astfel, chiar și în ipoteza în care s-ar onsidra că semnătura de pe contract nu aparține lui M. A., valabilitatea contractului de arendă nu poate fi afectată, efectele acestuia continuând să se producă, forma scrisă a contractului fiind solicitată numai ad probationem.
La termenul din 14.01.2011 (f. 67 și 68), reclamanții și-au modificat acțiunea arătând că se solicită deopotrivă și revendicarea suprafeței de 2 ha. teren ce face obiectul contractului de arendă situat în tarlaua Valea Tării, precum și la plata beneficiului nerealizat prin neîngăduirea folosinței terenului în anii 2009 – 2010.
În ședința publică din 25.02.2011 instanța a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere având ca obiect anulare contract și a disjuns cererea având ca obiect revendicare și pretenții, dispunând formarea unui nou dosar înregistrat la data de 31.03.2011 sub nr._/245/2011.
La termenul din 08.04.2011 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H., pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 10.06.2011 sub nr._ .
În ședința publică din 09.01.2012 instanța a încuviințat reclamanților probele cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei (punctele de interogatoriu nemaifiind depuse de către reclamanți), proba testimonială cu 2 martori pentru reclamanți (probă în care reclamanții nu au mai insistat după depunerea raportului de expertiză topo), precum și proba cu expertiză tehnică topo-cadastrală (raportul de expertiză fiind depus la f. 41 dosar).
La termenul din 23.04.2012 instanța a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sent. civ. nr. 820/14.08.2013 pronunțată de Judecătoria H. în ds. nr._ (f. 67) rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. M., M. P., M. M. și A. A., constatându-se ca fals înscrisul intitulat „contract de arendă” nr. 4346/octombrie 2004 și încheiat între . și numitul M. A., autorul reclamanților (așa cum reiese din Anexa 24 după defunct și actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei).
Din aceeași sentință rezultă că respectivul contract privea suprafața de 2 ha. teren situată în tarlaua Valea Tarnii II.
Or, conform raportului de expertiză întocmit în cauză (f. 42), suprafața de 2 ha. situată în T 39/1, A 475/40 menționată mai sus și înscrisă în titlul de proprietate nr._/01.04.1994 emis pe numele defunctului M. M. A. se află în posesia pârâtei (terenul fiind identificat în Planul de amplasament – Anexa 1) care invocă în apărare chiar contractul de arendă nr. 4346/octombrie 2004 constatat ca fiind fals.
Mai arată pârâta faptul că, și în ipoteza în care semnătura de pe contract nu ar aparține autorului reclamanților, valabilitatea contractului de arendă nu poate fi afectată, efectele acestuia continuând să se producă, înscrisul fiind necesar numai ad probationem (pentru dovedirea convenției), nu și ad validitatem.
Cu toate acestea, art. 6 teza finală din Legea nr. 16/1994 arată faptul că „sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile prezentei legi” și, prin urmare, forma scrisă a contractului este cerută de legiuitor chiar pentru valabilitatea și opozabilitatea contractului, iar nu numai pentru dovedirea lui.
În acest context, instanța amintește că proprietarul care a pierdut posesia bunului său, poate cere restituirea acestuia în condițiile art. 480 cod civil de la posesorul neproprietar.
Or, în cauza de față, reclamanții au titlu de proprietate asupra terenului de 2 ha. situat în T 39/1, A 475/40 înscris în titlul de proprietate nr._/01.04.1994 și aflat în extravilan ., în timp ce pârâta nu are justificare din punct de vedere legal pentru ocuparea terenului aparținând petenților.
P. urmare, față de disp. art. 480 C. civ, instanța va admite cererea și va obliga pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2 ha. situat în extravilan ., T 39/1, A 475/40 înscris în titlul de proprietate nr._/01.04.1994 și identificat în Planul de amplasament - Anexa nr. 1 la Raportul de expertiză (f. 43)
Cât privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata beneficiului nerealizat instanța amintește că, potrivit art. 998 C. civ., „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.
Însă, pentru ca răspunderea civilă delictuală să fie atrasă, trebuie îndeplinite, cumulativ, o . condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu cert și nereparat, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul constind in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
De asemenea, potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”; prin urmare, sarcina probei celor patru cerințe menționate revine reclamanților.
Astfel, cu privire la existența unei fapte ilicite, din Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria H. nr. 858/P/209 din 12.02.2010 (f. 70 ds. Iași), rezultă doar faptul că semnătura de pe contractul de arendă nr. 4346/2004 nu aparține defunctului M. A., dar nu s-a stabilit și cine ar fi autorul falsului.
P. urmare, fapta ilicită a pârâtei constă exclusiv în ocuparea fără drept a terenului revendicat după ce contractul de arendă a fost constatat ca fals de către instanță prin hotărâre definitivă la data de 14.08.2013 (dată până la care contractul s-a bucurat de prezumția de valabilitate), după acest moment nemaiputând fi invocată buna credință de către pârâtă care știa că sunt probleme cu privire la valabilitatea convenției.
Pe cale de consecință apare ca dovedită și vinovăția pârâtei care, deși avea cunoștință de hotărârea instanței, fiindu-i comunicată, aceasta nu a procedat la eliberarea terenului, cauzând reclamanților un prejudiciu cert și nereparat.
La evaluarea prejudiciului instanța are în vedere, pe de o parte, Raportul de expertiză întocmit în ds. nr._ cu privire la aceeași suprafață de teren (f. 69 – 71) în care se arată că profitul anual aferent suprafeței revendicate este de 10.980 lei, profit ce nu a fost contestat în prezenta cauză de către pârâtă.
P. urmare, efectuând un calcul proporțional al perioadei de timp în care pârâta a ocupat cu rea-credință terenul de 2 ha. revendicat de reclamant (respectiv de 8 luni), instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.320 lei cu titlul de beneficiu nerealizat, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultând fără îndoială.
Nu în ultimul rând, având în vedere și dispozițiile art. 274 și 276 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.089,4 lei (la suma de 1.989,4 lei aferentă revendicării și reprezentând taxa judiciară de timbru de 711 lei, timbrul judiciar de 5 lei, onorariu expert de 1.103,80 lei, 70 lei și 99,96 lei contravaloare transport instanța adăugând suma de 100 lei taxă timbru aferentă și proporțională capătului doi de cerere admis în parte și suma de 1.000 lei onorariu avocat calculat proporțional) cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanța nu a avut în vedere chitanța de onorariu de avocat care a fost emisă pe Cabinetul de avocat A. I. V. întrucât contractul de asistență juridică a fost încheiat de reclamanți cu Cabinetul individual de avocat D. M. (f. 58 ds. Iași).’’
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta . care a criticat modul de stabilire a despăgubirilor la suma de 7320 lei considerând că din cuprinsul motivării primei instanțe nu se poate vedea raționamentul avut în vedere la stabilirea acestei sume și că nu s-a făcut dovada lipsei de folosință deoarece reclamanții nu dețin mijloacele necesare pentru exploatarea performată a terenului de 2 ha, iar suma ce li s-ar fi cuvenit ar fi renta ce a fost stabilită contract.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
P. cererea adresată primei instanțe reclamanții M. M., M. P., M. M. și A. A. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând constatarea nulității absolute a contractului de arendă înregistrat sub nr. 4346/octombrie 2004 și revendicarea suprafeței de 2 ha. teren ce face obiectul contractului de arendă situat în tarlaua Valea Tării, precum și la plata beneficiului nerealizat prin neîngăduirea folosinței terenului în anii 2009 – 2010.
Conform art. 480 Cod civil „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.320 lei cu titlul de beneficiu nerealizat, calculat pentru perioada 14.08.2013 (dată la care contractul de arendă a fost constatat ca fals prin hotărârea definitivă la data de 14.08._14, dată pronunțării sentinței primei instanțe, deci o perioadă de aproximativ 8 luni.
Astfel, având în vedere raportul de expertiză întocmit în ds. nr._ cu privire la aceeași suprafață de teren, raport în baza căruia pârâta a primit despăgubiri, profitul anual aferent suprafeței revendicate fiind de 10.980 lei, adică o valoare lunară de 915 lei înmulțită cu 8 luni, rezultă 7320 lei.
P. urmare, despăgubirea a fost corect stabilită, fiind lipsite de sens susținerile din recurs cu privire la calculul despăgubirii raportat la valoarea rentei, în condițiile în care contractul de arendă a fost declarat ca fiind fals, recurenta ocupând din data de 14.08.2013 terenul fără nici un drept, iar celelalte afirmații cu privire la lipsa mijloacelor de exploatare corespunzătoare a terenului de către reclamanți, au caracterul unor simple ipoteze, fiind evident că prin ocuparea fără drept a terenului reclamanții au fost lipsiți de posibilitatea de a-l exploata.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de pârâta ..A. împotriva sentinței civile nr. 527 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta ..A. împotriva sentinței civile nr. 527 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
Președinte, O. L. | Judecător, M. S. | Judecător, G. C. |
Grefier, A. M. |
Red/tehnored. G.C.
2ex/08.07.2015
Jud. fond O. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 498/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
