Revendicare imobiliară. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 944/286/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Februarie 2015
Președinte - S. F.
Judecător M. M.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/2014
Pe rol fiind judecarea apelul promovat de reclamantul A. D. împotriva sentinței civile nr.247/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria R. în contradictoriu cu pe intimata C. E., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 10.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 .02.2015, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 247/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni s-a dispus următoarele: s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul A. D., domiciliat în ., jud.Iași, în contradictoriu cu pârâta CANTIA L., domiciliată în sat Răducăneni, ., ., ..
S-a obligă pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 m.p. situată în intravilan ., în T.114, P.3448/1 și delimitată de punctele 10,11,12,13,14,10 în planul de situație nr.1 la raportul de expertiză topometrică întocmit de expertul B. C., raport care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.000 lei.
S-a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariu expert.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
S-a dat în debit reclamantul pentru suma de 10 lei reprezentând diferență de onorariu de expert ce se cuvine expertului B. C. pentru raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Răducăneni a reținut în considerentele hotărârii:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat, precum și între persoana pârâtului și cel care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea judecății este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Potrivit art.555-556 C.civ. din 2011 - proprietatea este un drept real, exclusiv și absolut, opozabil erga omnes, și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât în condițiile stabilite de lege. Reține instanța că potrivit art.563 noul cod civil acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar sau de la cel care îl deține fără drept, constituind astfel cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate deoarece titularul său pe lângă recunoașterea dreptului pretinde și restituirea bunului.
Prin urmare în cazul acțiunilor în revendicare calitatea procesuală pasivă aparține posesorului neproprietar sau detentorului care deține bunul fără niciun titlu.
În cauză excepția a fost invocată raportat la faptul că numita C. E. care este indicată ca pârâtă în acțiune nu locuiește la adresa menționată în cererea de chemare în judecată și nici nu posedă terenul revendicat. Or, instanța constată că în cererea de chemare în judecată s-a strecurat o eroare cu privire la numele și prenumele pârâtei (eroare justificată de reclamant și prin adresa nr.10/27.03.2011 eliberată de Asociația de proprietari nr.1 Răducăneni din care rezultă că la adresa pârâtei menționată în acțiune locuiește numita C. E.), reclamantul precizând expres la termenul din data de 25.04.2014 că înțelege să se judece cu persoana care locuiește la adresa menționată în acțiune ca fiind a pârâtei, numele corect al pârâtei fiind, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, Cantia L.. Instanța reține că identificarea pârâtului într-un proces nu se face doar prin indicarea numelui și a prenumelui, ci și prin indicarea altor elemente de identificare (cum ar fi: adresa unde locuiește, codul numeric personal, număr de telefon etc.), fiind necesar ca toate aceste elemente împreună să fie apte să identifice cu certitudine aceeași persoană. Or, reclamantul a indicat fără niciun dubiu că dorește să se judece cu persoana care locuiește la adresa menționată în acțiune ca fiind a pârâtei, și nu cu o persoană care locuiește în . urmă nefiind chemată în judecată, iar eroarea cu privire la numele corect al pârâtei Cantia L. a fost îndreptată, fiind altfel identificată cu certitudine persoana cu care reclamantul înțelege să se judece.
De altfel, din probele administrate în cauză rezultă că pârâta Cantia L. locuiește efectiv la adresa menționată în acțiune și stăpânește parțial terenul în litigiu motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Cantia L..
Pe fondul cauzei instanța reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1074/01.11.2004 reclamantul a dobândit de la numiții D. V., D. A. și D. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 834 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului Răducăneni, ., identificat pe plan topografic ca fiind sola nr.114, ., învecinat la N. cu proprietatea R. I., la E. cu domeniul privat al comunei Răducăneni, la S. cu proprietatea B. E. și la V. cu DS 3416, achitând prețul de 15.000.000 lei Rol.
Instanța reține că la baza contractului de vânzare cumpărare a stat titlul de proprietate nr._/03.10.2002 eliberat de Comisia Județeană de fond funciar Iași prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 834 m.p. situată în intravilan Răducăneni, tarlaua 114, . constată instanța că prin încheierea nr.7871/.06.06.2013 emisă de O.C.P.I. Iași s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 834 m.p. pe numele reclamantului și a numitei A. E..
De asemenea, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1924/03.09.2009 pârâta a dobândit de la C. V. și C. M. C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.6 situat în satul și comuna Răducăneni, ., ., compus din două camere, bucătărie, baie, hol, sas și balcon, împreună cu dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra tuturor porțiunilor din imobil, care prin natura și destinația lor sunt în folosință comună, pârâta achitând prețul de 48.000 lei. Instanța reține că la baza contractului de vânzare cumpărare a stat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.939/1999 prin care vânzătorii dobândiseră apartamentul de la numita L. E., care, la rândul ei, l-a dobândit de la Regia Județeană A. Canal Iași conform contractului de vânzare cumpărare nr.764/1993. Instanța reține că prin încheierea nr.2192/24.09.2009 emisă de O.C.P.I. Iași dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului apartament a fost înscris în cartea funciară.
Suprafața de 834 m.p. situată în T.114, P.3448/1, care se află în apropierea blocului în care locuiește pârâta, a fost identificată în raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de expertul B. C.. Instanța reține că expertul a realizat identificarea prin deplasarea în teren și efectuarea măsurătorilor (planul de situație nr.1), dar a redat în plan suprafața și pornind de la schița care este anexată la contractul de vânzare cumpărare (planul de situație nr.2) și de la schița care a stat la baza întabulării (planul de situație nr.3).
La identificarea suprafeței de teren instanța va avea în vedere planul de situație nr.1 întocmit de expert întrucât acesta a fost realizat pe baza mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare și a măsurătorilor efectuate, redarea în plan fiind aproape identică cu schița întocmită cu ocazia întabulării dreptului de proprietate. În ce privește schița care este anexată la contractul de vânzare cumpărare instanța o va înlătura întrucât aceasta nu redă cu fidelitate situația din teren de vreme ce, așa cum reține expertul, menționează distanțe între anumite vecinătăți ale terenului care nu se regăsesc în realitate și redă unghiurile dintre laturi ca fiind de 90 grade, deși din măsurători acest lucru nu este posibil.
Instanța reține că din planul de situație nr.1 anexă la raportul de expertiză rezultă că suprafața de 20 m.p. (din care 13 m.p. ocupată parțial de construcție și 7 m.p. arabil) și delimitată de punctele 10,11,12,13,14,10 este ocupată de pârâtă, această împrejurare reieșind și din depozițiile martorilor B. M. și B. G. care au declarat pârâta folosește o magazie-garaj care se află pe terenul reclamantului.
Deși martorul C. V. (proprietarul anterior al apartamentului pârâtei) a declarat în fața instanței că a vândut pârâtei atât apartamentul cât și anexele constând în garaj cu magazie și o suprafață mică de teren, instanța va înlătura aceste susțineri întrucât ele nu se coroborează cu mențiunile contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți. Astfel, din conținutul contractului autentificat sub nr.1924/2009 rezultă că înțelegerea părților a avut în vedere exclusiv apartamentul și dreptul de proprietate asupra porțiunilor din imobilul . folosință comună, nicidecum o suprafață de teren și un garaj-magazie. De altfel, înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unui imobil teren nu se putea face decât prin act autentic, un asemenea act nefiind încheiat între pârâtă și martor. Mai mult, instanța constată că din adresa nr.3348 /27.10.1999 emisă de Primăria Răducăneni rezultă că martorului i s-a pus în vedere să ridice construcția aflată pe terenul proprietatea la acel moment a numiților D. M., D. V. și D. A. (proprietarii anteriori ai terenului în litigiu).
În consecință, instanța constată că suprafața de 20 m.p. identificată de expert în planul de situație nr.1 și ocupată de pârâtă este proprietatea reclamantului din prezenta cauză, pârâta având posesia terenului fără a deține un titlu.
Față de cele reținute, având în vedere că reclamantul a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de teren de 834 m.p. situată în T.114, P.3448/1 și că din întreaga suprafață se află în posesia nelegitimă a pârâtei terenul de 20 m.p., instanța, în baza art.563 Cod civil din 2011, va admite primul capăt de cerere din acțiune astfel cum a fost precizat și va obliga pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 m.p. amplasată în intravilan ., în T.114, P.3448/1 și identificată prin punctele 10,11,12,13,14,10 în planul de situație nr.1 anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de expertul B. C., raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 3600 lei reprezentând contravaloarea unei chirii de 100 lei/lună pentru ultimii 3 ani, instanța reține că potrivit art.998 și 999 C.civil de la 1864 (aplicabil în cauză în temeiul art.103 din Legea nr.71/2011 întrucât folosirea terenului a început sub imperiul acestui act) prevăd că persoana care prin fapta proprie cauzează altuia un prejudiciu este obligată să repare acest prejudiciu, răspunderea civilă delictuală angajându-se și pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar fapta să fie săvârșită cu vinovăție.
Dacă fapta de ocupare este dovedită în cauză, instanța reține că prejudiciul și întinderea acestuia nu au fost probate. Astfel, nu există dovezi sau indicii că dacă reclamantul ar fi avut posesia terenului ar fi procedat la transmiterea folosinței acestuia contra unei sume de bani, și totodată că dacă ar fi intenționat acest lucru ar fi putut obține suma de 100 lei cu titlu de chirie pe lună pentru suprafața de 20 m.p. În aceste condiții, prejudiciul nu are un caracter cert și nu poate fi acoperit
În consecință, având în vedere având în vedere că în cauză nu s-a probat că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în baza art.998-999 din Codul civil de la 1864, va respinge ca neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere.
Întrucât acțiunea va fi admisă în parte, în baza art.453 alin.2 Cod proc.civ. din 2013, instanța va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 1250 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu avocat conform chitanței nr.22/18.02.2014, chitanței nr.36/27.03.2014 și chitanței nr.251/27.06.2014.
În baza art.452 și art.453 alin.2 Cod proc.civ. din 2013, instanța va respinge cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada cheltuielilor până la închiderea dezbaterilor.
De asemenea, având în vedere că la termenul din data de 27.06.2014 a fost stabilită în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 522 lei reprezentând diferență de onorariu de expert ce se cuvine expertului B. C. pentru efectuarea expertizei topometrice, iar reclamantul a făcut dovada achitării doar a sumei de 512 lei conform chitanței nr._/1, instanța îl va da în debit pe reclamant pentru diferența neachitată de 10 lei.
Împotriva acesteia a declarat apel A. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie..
Apelantul a motivat în esență că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere ( plata despăgubirilor în cuantum de 3600 lei pentru terenul ocupat abuziv de către pârâtă) în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu a fost probat prejudiciul deoarece pârâta a deținut fără drept suprafața de 20 mp refuzând eliberarea terenului și lipsindu-l pe reclamant de folosința acestui imobil. Întinderea prejudiciului pe ultimii 3 ani este în cuantum de 3600 lei constând în plata unei chirii lunare de 100 lei pentru suprafața deținută . Acest preț nu a fost contestat de către pârâtă. Apreciază apelantul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și pârâta trebuie să fie obligată la plata sumei solicitate.
Apelantul a criticat și cuantumul cheltuielilor de judecată pe care a fost obligată pârâta să le plătească precizând că taxa de timbru, onorariul expertului și onorariul de avocat depășesc cu mult cei 1250 lei pe care i-a reținut instanța de fond.O parte din cheltuieli nu se regăsesc în suma de mai sus iar asupra unora ( 400 lei pentru cele 4 zile de muncă pierdute cu ocazia prezentării la proces) instanța nu a făcut nici o referire.
În consecință apelantul a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 3600 lei despăgubiri, a sumei de 2755 lei cheltuieli de judecată și la plata sumei de 400lei pentru cele 4 zile de muncă pierdute cu ocazia prezentării la proces).
Intimata nu a depus întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând apelul formulat și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Suprafața de 20 mp pentru care s-a admis cererea de revendicare face parte dint-o suprafață mai mare de teren de 834 mp care are categoria de teren arabil fiind situată în intravilanul satului Răducăneni, . în sola ne. 114, .. Terenul nu este amenajat și nici folosit ca spațiu de parcare iar susținerea apelantului că suma de 100lei/lună solicitată este în justificarea acestei destinații nu poate fi reținută de către instanță în aceste condiții. Prin categoria sa, probabil că . discuție era destinată culturilor agricole dar asupra acestor apelantul nu a făcut nici o referire sau o dovadă. În plus, pârâta a precizat că a avut certitudinea ocupării celor 20 mp din proprietatea reclamantului abia în anul 2013 când s-a realizat înscrierea în cartea funciară a terenului și nu din anul 2011 așa cum susține apelantul reclamant. Astfel, la momentul încheierii înțelegerii pentru garaj cu fostul proprietar acesta i-a precizat că terenul pe care este amplasat garajul aparține „Primăriei”. Din actele dosarului reiese într-adevăr că înscrierea în cartea funciară a imobilului s-a realizat în anul 2013 iar până la delimitarea terenului pârâta nu a avut certitudinea că reclamantul este proprietarul terenului revendicat din cauza lipsei schiței topo cadastrale a imobilului . În consecință în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale .
În privința cheltuielilor de judecată, acestea au fost admise în parte, proporțional cu pretențiile admise, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea disp. 453 alin. 2 NCPC care prevede: „ când cererea a fost admisă numi în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”. Referitor la contravaloarea celor 4 zile de muncă ( 400lei) aceasta trebuie apreciată tot în lumina disp. art. 453 alin 2 și în plus, din cuprinsul încheierilor de dezbateri nu reiese că o asemene cerere ar fi fost făcută de către reclamant.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul, păstrând sentința Judecătoriei Răducăneni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de reclamantul A. D. împotriva sentinței civile nr.247/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria R., pe care o păstrează.
Definitivă
Pronuntata azi 24.02. 2015 si pusa la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, S. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, E. D. B. |
Red. Tehnored. M.M.
2 ex. /16.07.2015
Jud.fond. G. R. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
